PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
Când Zeița-l va respinge? C-o să împroaște-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanță, e bine că am aflat
Cine și de ce-a fost nașul Mylky Way... de-a botezat...
Și prin Calea Laptelui am trecut prin constelații
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informații
Și-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila și Scorpion
Prin Săgetător, Perseus și pe Brațul Orion
M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Și prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns și am spus primul CUVÂNT....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lactate
- poezii despre botez
- poezii despre Soare
- poezii despre telescop
- poezii despre stele
- poezii despre sclavie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
Citate similare
Șarpele iubirii ținut de subsiori
M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.
Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.
M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.
Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
EU, COPACUL...
Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Și mă credeam copacul cu trunchi și ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Și mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....
Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă și prinsă în hățiș
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiș...
Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Și-am picurat în zori cu rouă și cu șoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Și m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''
Și am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg și-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Și trec prin,, uși'' deschise... cu inima senină....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre crengi
M-am întors la filonul moștenit
Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
și l-am privit apoi ca admirator
Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
și prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie și orgoliu
într-o liniște milostivă de ușurare.
M-am întors la filonul moștenit
de unde izvorăște apa limpede
și nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.
Limba în care am învățat regulile
susținute de voință și interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
și nu solicită nimic,
acoperă doar cu praf prin timp
cuvântul scris.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre voluntariat, poezii despre religie, poezii despre orgoliu, poezii despre moștenire, poezii despre invidie sau poezii despre fluvii
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre studenție sau poezii despre simțuri
Destin de trandafir
Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă mă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,
Prin platoșa de fier mă sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte mă găsește
O simt cum tremură că m-am născut,
Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las să-l împresoare vântul
Când mă dizolv în soare și în sori,
Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre trandafiri, poezii despre nori, poezii despre naștere sau poezii despre moarte
M-am trezit deodată cu soția mea, m-am așezat la computer când ea a plecat la serviciu și nu m-am ridicat până ce nu s-a întors acasă.
citat din George Stephen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre soție, citate despre serviciu, citate despre căsătorie, citate despre calculatoare sau citate despre acasă
Răsucit în foi
m-am înecat cu sufletul tău
am tras din el până mi-am supt buzele
l-am strâns în limbă
cuvânt peste cuvânt
l-am plimbat pe gât și prin plămâni
deseori
am făcut rotocoale de pus pe degete
el s-a înălțat și a șters-o englezește
tușesc
încă te rupi
din mine
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre degete sau poezii despre cuvinte
M-am întrebat ...
M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, bățos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om ești, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau ești bărbat de stat,
Nerușinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' președinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre votare, poezii despre talent, poezii despre somn, poezii despre președinte, poezii despre politică sau poezii despre nerușinare
Cu un sentiment nefiresc de plăcut, fără nicio teamă sau grijă, mi-am luat bicicleta și m-am plimbat prin tot orașul, în zigzag, în cerc, în sus și-n jos. Când am obosit și am început să mă înspăimânt de singurătate, m-am așezat pe bancă, într-un parc. Mi-am întors privirea spre un boboc de trandafir alb. L-am admirat îndelung, cu sentimentul foarte clar și liniștitor că nu era necesar să-l aduc în viața mea, nici să intru eu în viața lui. Nu trebuia decât să realizez vecinătatea ființelor noastre. Dar și câtă pace îmi aducea vecinătatea lui!
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre viață, citate despre trandafiri, citate despre spaimă, citate despre singurătate, citate despre plimbare, citate despre parcuri, citate despre pace sau citate despre oraș
La final
Când mi-am pierdut întâia carte
și m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranța în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranța... -
Uitat de fiecare frază
scuipat de literele șchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărții
nici pierderile nu sunt otrăvite.
Așa ajuns în țara anilor din urmă
în țara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în fașă
și fericit și plin de siguranță.
Dar a venit tata și când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-și arma
și a împușcat cu două gloanțe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărți.
poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre siguranță, poezii despre țări, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre ore sau poezii despre fericire
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de ce-i plăcere
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini
C-am tăiat frunză la câini.
M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini
Ca să tai frunză la câini.
De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini
Ca să tai frunză la câini.
Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni
Ca să tai frunză la câini.
Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni
Ca să tai frunză la câini.
Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre verde, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre săptămâni sau poezii despre prezent
N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre vinovăție sau poezii despre tăcere
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zile sau poezii despre stele căzătoare
Proteza de vise
M-am rezemat de semețul stejar,
Purta și purtam cerul în spate,
M-am lăsat în genunchi, ca un dar,
Am adormit în a frunzelor șoapte.
Când m-am trezit, înaltul de stele
Număra stejărișul crescut mătăsos
Prin trupul, prin gândurile mele,
Cerul era verde și soarele frumos.
Urma viselor trecuse prin iarbă,
O ciocârlie a spălat-o cu rouă,
A pus-o în ibricul poeziei să fiarbă,
În zbor se înălța o melodie nouă.
Partitura era proteza de vise
Și cerul purtat cu dibăcie în spate,
M-am lăsat în genunchi, mă cuprinse
Dorul de stejar cu stele-ncătușate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre poezie sau poezii despre muzică
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre înălțime, poezii despre râuri sau poezii despre rai
Bucăți de suflet pe-o hârtie
Mă-ntreb mereu de-o vreme-ncoace
Oare ce este poezia?
E un necaz scris pe o foaie
Sau clipa ei e nebunia
M-am tot gândit, zile și nopți
O lună a trecut de-a rândul
Răspunsuri n-am găsit în cărți
Prin file albe nu-i niciunul
Tot ce-am găsit e-n mintea mea
Și-am răscolit-o și ea știe
Doar un răspuns mă mulțumea
Bucăți de suflet pe-o hârtie
M-am auzit spunându-i lunii
Deci ce-i aceea. poezie?
E doar un suflet pe-o hârtie
Deci nu e nicio nebunie
De sus din cerul ei de smoală
Luna tăcută ninse raze
Pătrunseră încet și masa,
e luminată cum îmi place
M-am aplecat pe foaia albă
Și-am scris răspunsul dintr-o dată
Luna atât de mulțumită
Zâmbi pe cer îmbujorată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre alb
Întâlnire cu mine
Privit-am în suflet ieri
Cu un ochi și plictisit,
Rătăcind pe nicăieri,
Pe mine m-am întâlnit.
Hoinăream atunci pe stradă-n
Prag de seară cenușie,
În armură fără spadă
Și- ntr-o mantie grie.
Eu intrând politicos
În vorbă, m-am salutat,
Dar cel vechi călca nervos,
Trotuaru'-ngândurat.
Pe alei, prin parc umbla
Da'prin alte vremi și eu,
Înțeles-am că afla,
Prin trecut alt eu.
Și tăcând m-am despărțit
De fantasma mea,
Care-n gânduri s-a topit
Iar pe boltă o stea.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre parcuri, citate de Emil Utalea despre gânduri sau poezii despre bunele maniere
Când m-am născut
Pe când mama mă născu'
Știa tot satul;
Mi-aduc aminte ca acu',
Era prin... Ž44.
epigramă de Vasile Iușan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre sat, epigrame despre naștere sau epigrame despre mamă
Suflet rătăcit
M-am întors acasă pe un drum de țară
și-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea
Am croit cărare prin boabe de rouă
și m-au copleșit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
și mi-am spus atunci: totu-i ca-nainte!
Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre flori sau poezii despre acasă
De dincolo de moarte
Am creat din moarte poezie,
Iar din delir și nebunie
Am născocit azi pe hârtie
Un flux mortal de nemurire.
Am suferit în adormire
Și m-am născut în veșnicie,
Printre miresmele funebre
M-am rătăcit de mine.
Am rezistat prin a muri
Și m-am născut pentru a fi,
Am născocit din frică
Mormintele de sticlă.
Am plâns cu moartea-n noapte
Și m-am trezit departe,
Am căutat să mor
În iad să mă cobor.
Am căutat morminte
Punându-le în minte,
Am zăbovit la cruci
Citind cuvinte lungi.
Și m-am pierdut de tine,
Plecai la cer, copile,
Pierzându-vă pe voi,
M-am rătăcit în nori.
Am întâlnit pe-ai mei
Și pe străbunii tăi
Și-o să vă scriu de ei
De-o să găsesc condei.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!