Crepuscul

Linişte şi pace pretutindeni... În amurg
Se revarsă mireasma florilor de iasomie
Şi, deasupra apelor limpezi ale râului,
Bătăile de-aripi ale lebedelor, o simfonie,

Ca o ninsoare de petale, ele-alunecă
Deasupra obrazului mătăsos al apelor.
Acum, la crepuscul, fulgeră-n zbor lilieci,
Ei au stat toată ziua ascunşi în locuri secrete.

Fac o mie de cercuri şi de răsuciri fanteziste
Prin pânzele de aer transparente şi reci;
Sau fulgeră razant cu pământul,

Aproape retezând cu aripile lor cenuşii
Petalele galbene-ale şofranului amărui sau ale florilor albe,
Feciorelnice,-ale a nalbei, lămpi pe margini de poteci.

poezie de Juana Borrero, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut nume

Caut nume - fie-o mie -
să-ţi arăt ce-mi eşti tu mie.

Noaptea-mi eşti, când dormi în casă,
inul lunii şi mătasă.

Ziua, pentru alte feţe
caut grai, să te răsfeţe.

La alegerea de nume
las mireasma să mă-ndrume

şi aroma ce te-ngână
anu-ntreg şi-o săptămână.

Nume dulci şi nume-amare,
mulcome sau sunătoare,

le culeg din ceas, din cale,
nume multe cum sunt ale

florilor, suratelor:
arderea păcatelor,

mângâierea apelor,
slava nestematelor,

suferinţa zorilor,
iureşul culorilor,

bucuria sfântului,
lamura pământului.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Prelunci, nu departe de două izvoare ale apelor celor mari, şi acolo, pe un tăpşan, deasupra unei cline domoale unde se aduna omenire de pretutindeni, bătrânul din muntele ascuns se arăta şi înălţa braţele, binecuvântând pe pământeni şi jertfele lor depuse la altar.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul revoluţiei florilor, Jormania avea un aer de tinereţe. Femeile procreau fără nici o constrângere, spre a înlocui cele şase milioane de victime ale zorabilor, ale ciumei şi ale luptelor intestine. Economia Jormaniei, în lipsa indicaţiilor omniscientului Gologan, reîncepuse să funcţioneze, iar ţăranii, deşi cereau uneori preţuri exorbitante pe produsele lor, asigurau aprovizionarea regulată a oraşelor şi a comunelor. Şi pentru prima dată de la război, libera concurenţă comercială aduse un zâmbet mai mult sau mai puţin autentic pe feţele implacabililor vânzători. Pe deasupra, funcţionărimea de toate felurile ce terorizase ţara fu silită să-şi schimbe tactica, sub ameninţarea concedierii. Jormania era pe cale de a deveni o ţară aproape normală, ceea ce atrase un enorm val de turişti imaculişti. Cu cât devenea însă Jormania mai prosperă, cu atât se întărea certitudinea că intervenţia Imperiului n-avea să întârzie.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra copacului înflorit se văd inimile florilor ca nişte păsări mici ale văzduhului care se hrănesc cu soare.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancta simplicitas

(unui om cuviincios)

Detaşat de trup
Sufletul cotrobăie prin
Atelierele dezordonate ale minţii
Printre sunete de ciocan şi valuri de fum
Tresari la surpriza mereu neştirbită
a durerilor trezite din beţia somnurilor

Pluteşte un are de rupere,
Un aer de zdruncinare
deasupra apelor termale ale sufletului,

să te descalţi,
căci este pământ sfânt,
pământ fierbinte
– acolo unde ţâşneşte focul pasiunii.
Nedesluşit,
în hieroglife antice,
Mutul din tine,
Oferă explicaţii

Dacă asculţi cu atenţie sporită,
Neînţelesurile vor rămâne nemişcate.

Previziuni pe scara Richter.

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştient sau inconştient, oamenii fac sacrificii, de un fel sau altul. Din nefericire, cei mai mulţi sacrifică sănătatea, familia, religia sau alte valori, pentru a câştiga plăcerile trecătoare ale bogăţiei, ale puterii sau ale renumelui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele voalului tuturor alegoriilor heraldice şi mistice ale doctrinelor antice, în spatele întunericului şi al încercărilor ciudate ale tuturor iniţierilor, sub auspicile scrierilor sacre, la ruinele Nineveh sau Thebes, la pietrele prăvălite ale vechilor temple şi la faţadele înnegrite ale Asiriei sau ale Sfinxului egiptean, la monstruoasele sau minunatele picturi asupra credinţelor indiene din scrierile vedice, la emblemele criptice ale vechilor cărţi de alchimie, în ceremoniile practicate la acceptarea în toate societăţile secrete, sunt găsite indicaţii ale unei doctrine care sunt de fiecare dată bine ascunse.

Eliphas Levi în Magia Transcedentală - Doctrină şi Ritual (1855)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu sângeriu - tăcere

Vine o vreme când asculţi tânguirea timpului,
păcălit îşi plânge cu lacrimi secunde în barbă.
N-a reuşit să plece cu toate cele ale cerului
nici seva din albastrul de credinţă să ţi-o soarbă.
Te-a prefăcut în nescrisă pulbere de cuvânt.
Ai îmbrăcat cu litere de- o şchioapă veşnicia,
filele goale ale vieţii aruncate pe pământ
le-ai transformat în arta de-a scrie poezia.
Acum când timpul te trezeşte din visare
zâmbeşti şăgalnic florilor de mac,
saruţi petalele ce stinse în uitare
apleacă lin corola, plâng... şi tac.

Tu mângâi roşul sângeriu
al macilor, mâinile îţi tremură uşor,
tăcând te-ndepărtezi întrun tîrziu
spre visul din eternul florilor.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Deasupra, peste iazuri sau văi întunecate,
Peste păduri şi nouri şi munţi şi mări albastre,
Chiar dincolo de soare, de spaţiul dintre astre,
Şi chiar peste hotare-ale bolţii înstelate,

Tu, mintea mea, alergi cu-o sprintenă mlădiere
Şi, ca pe valul apei un bun înotător,
Despici imensitatea profundă, zâmbitor,
Cu-o foarte bărbătească şi de nespus plăcere.

Ridică-te deasupra miasmelor scârboase
Şi caută-ţi curăţirea sus, tot mai sus, spre soare,
Bea, ca pe o divină şi limpede licoare,
Văpaia care umple-înălţimile sticloase.

Peste amărăciune şi peste norii groşi
Ce-apăsător se-aşează pe trista noastră viaţă,
Ferice cel ce poate, cu aripă-îndrăzneaţă,
Să se înalţe în câmpii senini şi luminoşi;

Cel ale cărui gânduri ca pasărea se-avântă
Spre cerul dimineţii în viu şi liber zbor,
Plutind deasupra lumii şi-înţelegând uşor
A' florilor cuvinte şi-a tot ce nu cuvântă!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parapanta

În fiecare dimineaţă, te arunci în vid.
Alergi spre abis, ca un civilizat.
Ca un aforist cu lectorat defunt.
Pământul se roteşte, din ce în ce mai nebuneşte.
Şi lumea iar îţi scapă, cu siguranţă.
Evohe, Icar, în sfârşit ai reuşit!
În astă scufundare, îmbătat de profunzimile aerului.
Cum să nu devii lejer?

*

Azi, te arunci în cer.
Purtat de vibraţiile ţâşnitoare ale unei vieţi
Evită să priveşti de sus acest vultur
— Să rămânem prieteni, frate piţigoi.
Aerul foşneşte şi nu se vestejeste niciodată.
De tragi de o frânghie, soarele se-ntoarce.
De alta, o culme se pleacă.
Şi neaua a căzut, acolo sub lumină.

*

Pădurea, o spumă de zmarald?
În fine am redevenit un pitic vioi.
La şcoala păsărilor, ca odinoară.
De ce casele aceste şi-ar lua înapoi ale lor veste?
Cerul, munţii, marea, parcă nişte jucării.
Ascultă fineţea aerului, deasupra penelor.
Fin strateg, ca un găgăuţă.
Cascada zboară la cer.

*

Iarba primeşte.
Cum doar ea ştie să o facă.
În mijlocul florilor zvelte, anonime, de neuitat.
Tot cerul acesta roşu sau verde de împachetat, cu grijă, într-un sac.
Lumea, atârnată de un carlig de peşte,
violină sau de măr, verde.

*

O culegere de aforisme nu e un univers, dar cutia de
culori ce le conţine toate.

Naratorul este acum la pamânt?

« Am devenit punctul acesta, acolo, sub voalul
mătăsos al interogării. »

天神 — Închin acest vers către Dumnezeu şi
Poet.

poezie de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveni din ce în ce mai limpede că discursul lui Tozgrec la schimbarea mileniului nu conţinuse ameninţări zadarnice. Jocul Adevărului intrase de acum în lume, fără ca prin aceasta omenirea să devină mai bună. Obligaţia colectivă şi individuală de a spune adevărul sub presiunea posibilelor dezvăluiri ale unui Tozgrec omniprezent şi omniscient duse treptat la dispariţia comerţului cu stupefiante şi mai avu şi alte implicaţii, ca de pildă aceea că bancherii nu mai puteau prospera prin afaceri ilegale, maculiştii nu mai puteau cotropi ţările recalcitrante sub pretextul de a le elibera de sub jugul imperialist, agenţiile de spionaj se vedeau constrânse să-şi dea afară personalul pentru că nu mai erau în măsură să organizeze operaţiuni secrete, directorii întreprinderilor maculiste erau siliţi să admită că sistemul lor economic era o catastrofă. De atâtea ori a apărut Tozgrec ca să rectifice cele mai abile minciuni ale politicienilor, ale şefilor de stat şi chiar ale oamenilor umili, încât acum toată lumea îşi dădea din răsputeri silinţa de a face adevărul suportabil. Dar aproape întotdeauna adevărul.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina Lalescu nu s-a mulţumit cu florile oferite de matematică, ci s-a aventurat la flori ale istoriei României, ale finanţelor, ale sociologiei, ale muzicii, ale ingineriei, ale lingvisticii, ale istoriei manualelor de matematică, ale istoriei matematicii, ale propagării în mase a culturii ştiinţifice, ale filozofiei etc.

Solomon Marcus în Un om pentru istorie: Traian Lalescu (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii,
Trista dispariţie a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenuşie...

Şi căderea unei stele minuscule;
Apoi deşertul, deşertul apelor de departe
Şi susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

Aminteşte-ţi, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deşertul apelor de departe –
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile speranţei ne poartă, înălţându-ne deasupra puternicelor vânturi ale vieţii.

citat din Ana Jacob
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele ploilor

lacrimi de crocodil sau de sânge
uite cum plânge în baţele noastre nerv
oase ultima toamnă trăită mes
chin (?!) pe dinăuntru
colţii zilelor ne fac tăiţei kilometrici bătăile
inimii foarte foarte aproape
de întrupare la firul apelor ploilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu adus florilor

Furati de ale noastre ganduri, adesea noi uitam,
Sa aducem inchinaciune, ei, Naturii.
Atenti si binevoitori doar trebuie sa fim
Si maretia ei cu ochii s -o cuprindem.
Priveste la o floare si intreba-te acum,
Cine este arhitectul, creatorul ei divin?
Raspuns, greu de primit, dar asta nu-i motiv,
Sa ramanem departe de a lor lucrare.
Multe povesti, legende, mituri scrise
Din timpul cel din urma vin,
Ca noi sa stim al lor rost, aici, cat pe pamant traim.
Simboluri pentru ale noastre simtaminte
Transcrise intr-o imensa paleta de culori, sunt.
Si-au ales sa intre -n ale noastre obiceiuri.
Cel mai de pret cadou in gesturi omenesti
De oferit, primit sau de daruit,
In zi de sarbatoare, la -ntalnire si oricand,
Ramane floarea, prea "distinsa doamna "
Si regina imparatiei sufletului implinit.
Mesajul ce -l transmit il decriptam
Ca pe un cod ascuns de multe veacuri.
Ciudat!, atatea stim, fara sa ne dam seama poate,
Din lumea lor, a florilor!
Rosu, cea dintai culoare, focul dragostei l-aprinde,
Galben, palida culoare, gelozie ar vrea sa-nsemne,
Movul, sobra lui culoare, inteleciunea noastra poarta,
Si asa pe mai departe, dupa cum prea bine stim,
Fiecare –n felul ei vorbeste.
Parfumul in nuante dulci, ori fresh sau de oricare,
Din mireasma lor, cu pricepere de veacuri si grija se aduna,
Si ale noastre simturi rascoleste, ne-mbie si ne-mabata.
Leacuri pentru sanatate stim ca sunt,
Puse la ranile ce dor, suferintele alina,
Stare de binete dau si tristetea o alunga.
Galbenul polen strans cu asiduua migala, curge in stupina
Pentru al nostru ospat cu miere fina.
Pe sevalet, artistul cu a lui talent si iscusinta,
In picturi celeste, nemurirea lor o deseneaza.
Si cate si mai cate ar mai fi de spus....
Se nasc si cresc dintr-o minuscula samanta,
Un bulb sau un banal lastar,
Udate doar cu stropi de ploaie si
Incazite cu bunavointa, de razele lui, ale Soarelui,
Un buchet imens de flori rasare.
Haina curcubeului imbraca a lor petale.
Cu migala si cu sirg Natura le-a zamislit,
Trimfatoare parca vor sa fie pe-al nost pamant.
In semn de pretuire pentru a lor daruie,
Pe numele ce-l poarta ca si noi, ne-adresam lor, florilor.
Oameni buni, deschide-ti ochii si al vostru suflet,
Ca-n launtru sa patrunda prospetimea, nobletea si farmecul lor, al florilor!

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc încrucişat

O angoasă atavică
mai
hibernează
în
oasele transparente
ale
poeziei

În zori
când
somnambul
ţâşneşte
sângele
din venele tăiate
ale
paginii albe

Poetul îşi duce
mâna
la
inimă

Ca
la
o
armă sinucigaşă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în casa părintească, şi pe uliţele satului Salcia am învăţat să vorbesc, să merg şi să muncesc. Tot acolo am făcut cunoştinţă cu lucrurile de pe pământ şi din cer, cu fiinţele apelor, ale câmpiilor şi ale pădurilor. Acolo am aflat ce este omul. (...)

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru deasupra noastră, cer negru dincolo de el. Primul, o pojghiţă protectoare ca o aură de seninătate, al doilea abis întunecat şi rece, punctat de faruri incandescente multicolore, ale căror raze străpung de miliarde de ani nemărginirea pentru a ajunge până la privirile noastre întrebătoare. Niciunul însă adevărat, doar amăgiri şi scorneli ale minţii omeneşti, iscoditoare dar tributară unor viziuni distorsionate asupra cerurilor imaginare de deasupra. Când de fapt totul nu e decât hău şi văgăună fără margini, fără scop şi fără finalitate.

Mihail Mataringa (31 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numim obiceiuri acele vicii sau virtuţi ale spiritului, care ne dovedesc înclinaţi spre făptuiri rele sau bune. Există însă vicii sau înclinaţii bune, nu numai ale spiritului, ci şi ale trupului; astfel sunt slăbiciunea sau tăria trupului, numite trăsături esenţiale, precum încetineala sau iuţeala, şchiopătatul sau mersul drept, orbirea sau vederea. Pentru a face o diferenţiere de acestea, când am spus vicii, am specificat ale spiritului. Aceste vicii, adică ale spiritului, sunt contrare virtuţilor, precum nedreptatea - dreptăţii, laşitatea - fermităţii de caracter, nestăpânirea - cumpătării.

Pierre Abelard în Etica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!