Numim obiceiuri acele vicii sau virtuţi ale spiritului, care ne dovedesc înclinaţi spre făptuiri rele sau bune. Există însă vicii sau înclinaţii bune, nu numai ale spiritului, ci şi ale trupului; astfel sunt slăbiciunea sau tăria trupului, numite trăsături esenţiale, precum încetineala sau iuţeala, şchiopătatul sau mersul drept, orbirea sau vederea. Pentru a face o diferenţiere de acestea, când am spus vicii, am specificat ale spiritului. Aceste vicii, adică ale spiritului, sunt contrare virtuţilor, precum nedreptatea - dreptăţii, laşitatea - fermităţii de caracter, nestăpânirea - cumpătării.

Pierre Abelard în Etica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştient sau inconştient, oamenii fac sacrificii, de un fel sau altul. Din nefericire, cei mai mulţi sacrifică sănătatea, familia, religia sau alte valori, pentru a câştiga plăcerile trecătoare ale bogăţiei, ale puterii sau ale renumelui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironia e una dintre cele mai distinse arme ale spiritului. Ea e o distanţare jucată, o "întoarcere pe dos" a unor enunţuri false sau pompoase sau şubrede etc.

citat din George Pruteanu (februarie 2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce aparţine minţii şi spiritului, fie că este bun sau rău, infectează ca un microb, transcede visceral ritmul gândirii; prin urmare, ideile au ajuns să aibă o putere atât de mare asupra maselor. Ideile sunt contagioase, iar acelea care se nasc dintr-un individ ca observaţii incontestabile, sau concentrări ale spiritului, pot duce la construcţii explozive, cu efect de dinamită, ce pot fi lansate ca o avalanşă pornită de paşii unei păsări pe zăpada bătătorită.

citat clasic din Carl Ludwig Schleich
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăuze ale spiritului, sau negustori de iluzii?

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2012)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele voalului tuturor alegoriilor heraldice şi mistice ale doctrinelor antice, în spatele întunericului şi al încercărilor ciudate ale tuturor iniţierilor, sub auspicile scrierilor sacre, la ruinele Nineveh sau Thebes, la pietrele prăvălite ale vechilor temple şi la faţadele înnegrite ale Asiriei sau ale Sfinxului egiptean, la monstruoasele sau minunatele picturi asupra credinţelor indiene din scrierile vedice, la emblemele criptice ale vechilor cărţi de alchimie, în ceremoniile practicate la acceptarea în toate societăţile secrete, sunt găsite indicaţii ale unei doctrine care sunt de fiecare dată bine ascunse.

Eliphas Levi în Magia Transcedentală - Doctrină şi Ritual (1855)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea ne descoperă frumuseţile creaţiunii, secretele naturii; ne face să cunoaştem speculaţiile înalte ale spiritului omenesc, delicioasele invenţii ale fanteziei sale, acţiunile nobile ale geniului şi ale sfinţeniei.

citat din Louis Riboulet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciile se aseamănă prin aceea că sunt toate vicii. Şi totuşi, deşi sunt în aceeaşi măsură vicii, nu sunt vicii egale între ele.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să eliminăm aportul Diavolului la cele mai sublime creaţii ale spiritului? Nu cred că există vreun creator care să-şi poată face iluzii în această privinţă. La sursele poemului şi în călimările noastre, în această ştersătură sau în reveria cu ochii ficşi în gol, care meditează asupra ei, acolo e Diavolul. El nu e singur, însă e acolo. Soluţia este să-l facem să lucreze altfel decât înţelegea el s-o facă. Sau să spunem mai bine: cu alte scopuri.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum cineva poartă greutatea propriului corp, fără a o simţi sau a-i fi străină, tot astfel nu ne deranjează copiii noştri, ci numai ai altora. De aceea, fiecare are în aproapele său o oglindă, în care-şi vede propriile defecte, greşeli, vicii, obiceiuri rele. Reacţia este aceea a câinelui care privindu-se în oglindă latră neştiind că-şi atenţionează propria sa imagine.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Dyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi fi poet...

Nu poţi fi poet, până nu pândeşti primele suliţe ale razelor de soare, răsărind din culcuşul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc şi pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.

Nu poţi fi poet, până nu vezi cum creşte firul ierbii sub roua dimineţii sau deşteptarea ciripitorilor din frunzişurile verzi şi crude, purtând cu ele trilurile libertăţii spre marea cerului primitoare de frumos.

Nu poţi fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriţi sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ţi intre în casă sau să-ţi însoţească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.

Nu poţi fi poet, până nu asculţi cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe faţa omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârşit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.

Nu poţi fi poet, până nu înţelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munţilor după ţâţa caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale ţapilor furioşi sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, faţă de tot ce le este lor drag.

Nu poţi fi poet, până nu săruţi cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopţile liniştite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guşti amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieşit din valurile mării.

Nu poţi fi poet, până nu-ţi laşi amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munţilor inhalând aerul rece şi curat, plăcut spiritului înălţător şi până nu sfidezi ecourile munţilor lor cu cele ale fericirii tale.

Nu poţi fi poet, până nu înfrunţi gerul despărţirii de cineva drag şi până nu înveţi, că toate frământările vieţii, bune sau rele sunt daruri necesare şlefuirii tale spirituale, spre liniştirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.

Nu poţi fi poet, până nu eşti cinstit faţă de semenii tăi, aşa cum ai vrea să fie ei faţă de tine şi până nu îi ajuţi să îşi corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcţie de necesitate şi împrejurări.

Nu poţi fi poet, până nu iubeşti, dăruieşti sau eşti om, în adevăratul sens al cuvântului!

poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordinea sau dezordinea depind de organizare, curajul sau laşitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Auras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu de moartea trupului mă cutremur, ci de cea a spiritului. Iar moartea spiritului poate surveni chiar cu mult înainte de cea a trupului. Sunt atâţia morţi vii!...

aforism de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem (Spiritului îi place să se-îmbrace)

Spiritului
îi place să se-îmbrace-astfel:
zece degete la mâini,
zece degete la picioare,

umeri şi toate celelalte;
noaptea
în tufe negre,
dimineaţa

în tufele-albastre
ale lumii.
El poate pluti, desigur,
dar mai degrabă

sondează materia brută.
Aerian şi fără formă
are nevoie
de metafora unui corp,

de lăută şi de dorinţă,
de fluidele oceanului;
are nevoie de lumea trupului,
de instinct

şi de imaginaţie
şi de îmbrăţişarea-întunecată a timpului,
de dezmierdare
şi de atingere

pentru a fi înţeles,
pentru a fi mai mult decât lumina pură
care arde
acolo unde nu se află nimeni - -

aşa că intră în noi - -
dimineaţa
străluceşte sub mângâierea animalului
ca o scăpăre-a fulgerului,

iar noaptea
iluminează adâncile şi fantasticile
imersiuni ale trupului nostru
asemeni unei stele.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Această Sfântă Tăcere care aboleşte întreaga gândire, toată mintea? Poate ea fi definită? Îi pasă ei de definiţiile sterpe şi limitatoare ale gândului? Se simte "bucuroasă" când o defineşti "Dumnezeul creştin"? Se simte completă când o defineşti Sine sau non-dualitate? Jubilează când îi spui Shiva-Shakti sau Krishna? Poartă ea cu sine sclavia vreunei etichete sau forme de cunoaştere? Este ea văzătorul, lucru văzut sau vederea? Are în ea dualitate, trinitate sau unitate? Sau absolut toate acestea ca infinit mai multe altele se sting complet în EA? Contemplă Asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

drept

Dreptul unei ţări este ansamblul regulilor judecate ca bune sau rele, faste sau nefaste, care la un moment dat sunt aplicate efectiv de către practicieni sau tribunale.

definiţie clasică de Gaston Jeze
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom întâlni atunci nici unul dintre elementele conţinutului său ale cărui fire să nu pornească, în două sau trei direcţii, nici o situaţie ale cărei elemente să nu fie împrumutate din două sau mai multe reminiscenţe ale vieţii reale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a face teatru

A face teatru înseamnă a trăi o vrajă, a crea arhipelaguri de insule magice, tragice sau groteşti, oglinzi ale lumii, aşa cum o cunoaştem, sau ale unor lumi diferite de real, ca un delir fantastic.

definiţie de Eugenio Barba
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu exsită printre contopiri nici una care să fi produs un sens nou din condensarea elementelor sale; acestea sunt puse în evidenţă de cea mai simplă analiză. Modificările şi înlocuirile trimit, asemenea cuvântului de spirit, la o formulă curentă şi familiară, însă ele nu exprimă prin ele însele nimic altceva, de regulă nimic valabil sau interesant. Prin urmare, pentru aceste "cuvinte de spirit" este valabilă dar prima concepere: ele sunt nonsensuri. Astfel de producţii, care s-au îndepărtat de una din caracteristicele esenţiale ale cuvântului de spirit, pot fi numite spirite nereuşite, sau pur şi simplu li se poate refuza calitatea de cuvânt de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ţintuit

doar pentru că nu acceptăm
mistica intervenţie a lingurii
în zgomotul nostru,
începem să ne descompunem
în particule intime şi inevitabile,
un fel de derbedei de microni
cu buzunarele sparte
din care cade memoria involuntar.

ştim care e psihoza mesei din bucătărie
fără viaţă personală,
de aceea, terapeutic,
uneori împrumutăm neuroni cu camătă
pentru isteriile anticipate
ale lătratului de meduză.

şi tot mai des facem dragoste
dezordonat de mişto,
cu relativitatea
pe post de cearşaf sau de neîmblânzire.

spune TU...
cum apologia ei de răvăşire
să nu fim vicii ale mai mult ca perfectului,
când ţinem în mâini
bisturie pentru disecţii reciproce
de puls...

în definitiv,
în cutiile ermetice ale frigiderelor,
ceilalţi rămân doar vieţi de trotuar aglomerat,
noi -
ardem spre aur
în athanor.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper că voi nu sunteţi născuţi pentru a forma, până la sfârşitul timpului, o turmă neputincioasă cu un păstor care ne dirijează după bunul său plac, când sângeros, când liberal, spre păşunile mecanizate ale uzinelor sau spre abatoarele geostrategice ale câmpurilor de luptă.

citat din Pierre Vallieres
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!