Bunicul știe!
"Cumva" bunelul meu așa îmi spune!
"Când stelele sclipesc și-apare noua lună,
E timpul magic (crede-mă, pe bune!)
Și poți pătrunde pe tărâm de zână!
Dar nu e bună luna arămie
Și nici n-ajunge numai că e nouă!
Ea trebuie albastră ca să fie,
Ca raza zânei să străluce-n rouă!
Și-atunci, cu ochii scormonind lumina,
N-ai cum rata-n a piersicului floare
Un pui plăpând de zână, cât albina
Cam cum era 'nainte de a crește mare!"
poezie pentru copii de Evaleen Stein, traducere de Andrei Gădălean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Sprințară
Cum te caut draga mea
Fără cal și fără pinteni
Și pe deal și prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!
Tu nu ești nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.
Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ții buzele uscate!
Eu de sete și de dor
Mi le ud ușor cu rouă
Și cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.
Unde ești, iubirea mea
Când sunt pomii toți în floare?
Poate pe vreo rămurea
Cu petala zâmbitoare?
Stelele sclipesc târzii
Luminând ca-ntotdeauna
Și oftez și tu nu știi,
Mă mângâie numai luna...
Nu te aflu nicăieri
În parfum de primăvară!
Îmi răspunzi doar cu tăceri,
Prea suava mea sprințară...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nana Zână
Cunoaște cineva o Nană Zână
Cu bagheta ascunsă-n inimä
Cu suflet de rouă albă de inorog
Strângând din dinți să dăruiască în loc
Să-și trăiască visele închise
In potcoavele tălpii neobosite
Cărând desăgi de solare zâmbete
Nana Zână ce aduce-n dar vise
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zână nu-i ca mama
Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.
Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.
Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.
Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.
Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopți de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.
Cu iubire îmi zâmbește,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocrotește
de când mă are copil.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Florii
Sărbătoarea florilor
în privirea ochilor,
verzi, albaștri și căprui
în lumina Domnului.
Soarele-i ascuns de nori
orb de razele din flori,
se înălță către cer
dragi parfumuri de mister.
Peste câmp surâde viața
braț la braț cu dimineața,
se aud cântând de sus
cor de îngeri ca răspuns.
Se prind zânele în horă
și se joacă-n sens de-o oră,
floare zână, zână floare...
sau e invers sau... se pare?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...
Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.
Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.
Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.
Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânei cu degete albe...
Noaptea își cernea mirajul peste-a iernii feerie
Dănțuind cu fulgii reci dar cu sufletul în rai,
Îngerul zâmbet-Lumină cobora din cer pe stele
Să picteze-n raza lunii chipul zânei din poveste.
Ursitoare înțelepte, sori veniți din miazănoapte
Cosânzenele din basme prinți cu plete ca de soare,
În priviri cu ghiocei și pe buze miere scumpă
Încântați de floarea care se năștea în miez de iarnă
Într-o zi de treisprezece cu un nume ca o vrajă
Au chemat în mare taină din clepsidra Timpului
Cea mai înțeleaptă zână zilele să-i ocrotească.
Oană, fată de la munte cu aromă de rășină
Ochii-ți mari ca murele, mersul căprioarelor.
Gândul zborul șoimului peste zările albastre
Glasul, șoaptă vie de izvor când se scrie spre câmpie.
Zână cu degete albe prinsa-i în buchetul vieții
Flori crescute pe tărâmul carpatin renăscute-n perle rare
Pe tărâmul dragostei care te-a sfințit ca Evă.
Fiică, suflet-diamant soră, zee -înțeleaptă
Fie-ți zilele curate ca albul ninsorilor
Și ușoare ca și fulgii în furtunile vieții.
Înger cu aripi Lumină să nu uiți să strălucești
Să fii soare, lună, stea tuturor din bolta ta.
Oană, fiică din povestea scrisă de-o măicuță-Ană
Să fii binecuvântată și vegheată de toți îngerii albaștri.
poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puf de argint
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă,
Melopee-n poezie,
Luna-a scuturat prin rouă!
Picătură de magie,
Râde lacrima când plouă,
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
Cântă vântul, legănându-l
Argintat sub clar de Lună,
Puf de vată clătinându-l...
O să-ți spună, "Noapte bună"!
Puf de-argint de păpădie,
Ce-a căzut din Luna Nouă!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul nou
Din cireșul veșniciei
S-a mai scuturat o floare
După ce-a visat sub lună
După ce-a surâs sub soare.
Și-n clipita-n care floarea
A căzut pierind în vânt,
Câte visuri neîmplinite,
Câte doruri nu s-au frânt!
Dar în locul celei duse,
Altă floare vine acum,
Sufletul să ni-l îmbete
Cu nemaigustat parfum.
Și cum primăvara codrul
Muguri mii desface-n rouă,
Floarea nouă ne aduce
Muguri de nădejde nouă..
Îmbrăcați al vostru suflet
În veșmânt de sărbătoare
Și primiți cu imn de slavă
Noua veșniciei floare.
Iar dacă-ntre voi iubirea
Va cânta fără să plângă,
Nici un vis n-o fi himeră,
Nici un dor n-o să se frângă.
poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineața, Viață
O zi bună începe cu un gând bun,
O zi frumoasă începe cu un zâmbet,
O zi mare începe cu un gest frumos,
O zi nouă începe cu tine, omule...
Zi de zi numai tu poți deschide ochii spre lumina din tine.
poezie de Simina Silvia Șcladan
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zâna (poveste valahă)
Trăia în pădure o zână,
Scăldându-se-adese în ape,
A dat de mreje cu pește,
Și zâna n-ajunge să scape...
Cu spaimă-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tânăr și iute
În brațe-apucat-a pe zână
Și dornic a prins s-o sărute.
Iar zâna se dă ca o creangă
Și-n mâinile lui șerpuiește,
Se uită în ochii lui Marcu
Și râde și tainic zâmbește...
În farmec s-a scurs toată ziua;
Dar iată că-n noaptea adâncă
Pierit-a zburdalnica zână...
Se pierde sărmanul de tângă.
Și zile și nopți rătăcește
Prin codri, pe-a Dunării maluri,
Și geme-ntrebând: "Unde-i zâna?"
"Nu știm", râd viclenele valuri.
"Mincună! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!"
Și-ndată s-a dat nebunatic
Cu capul în Dunărea rece.
Se scaldă în Dunăre zâna,
Așa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu... Și doară în cântec
Ne-aducem de Marcu aminte.
Iar voi pe pământ vă petreceți
Ca râmele oarbe-n pământ,
Și nime povești nu vă-ncheagă,
Urmașii cântări nu vă cânt.
poezie clasică de Maxim Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu luna la pas
Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.
Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.
Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.
Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.
poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă cu capricii
privește cum ninge liniștit afară
totul este alb desprins din poveste
din magia iernii lipsește o fanfară
cântul să răsune până sus pe crește.
gerul pictează flori la fereastră
fantezia iernii este mistificată
deseori pătrunde în dragostea noastră
ca o crăiasa de inimi fermecată.
trăiesc uimită o iarnă cu capricii
seducătoare zână în straie înstelate
timpul proiectează înghețarea fricii
în hotelul de gheață zidit în cetate.
să se cristalizeze vise fără vicii
țurțuri de bucurie să răsară-n provincii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlnești o pasăre albastră
Când întâlnești o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Privește florile din glastră,
și-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ți spune:
păstrează-ți lacrimile.
Vor veni și vremuri bune
și-ți vor șterge patimile.
Glasul ei îți va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
și oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îți mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde ești plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reușită.
Ascultă sunetul, vezi lumina
și-n viață, drumul e deschis.
Soarele va lumina grădina
și vei trăi ca-n Paradis.
Ascultând pasărea albastră
vei deveni mai înțelept.
Vei înțelege lumea noastră.
Asta de la tine-aștept.
poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


..
să-ți scriu pe-o frunză arămie
sau pe o adiere de vânt
cât de toamnă îmi este mie
că rostirea mi-e fără cuvânt
să-ți scriu pe o rază de lună
când nopții îi alunecă abisul
și tu nu mai vii ca o zână
lași coșmarul să-mi bântuie visul
să-ți scriu pe clipa ce bate
cât ne-am irosit amândoi
să le uit apoi pe toate
nescrise rămână teancuri de foi
George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vânt de primăvară
Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru și plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.
- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ți-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!
-Și-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Neliniști m-apasă și griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!
În "Cărțile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu își visează pereche,
iar gândul te poartă spre țărmuri dorite.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


august la mare -
pe nisipul auriu
o zână bună
haiku de Gabriela Gențiana Groza (15 august 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Care-i scopul vieții tale
Care-i scopul vieții tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ți se spune,
Să n-ai nopți și zile bune?
Să lucrezi și nopțile-n vis
Că n-ai făcut precum ți-au zis,
Să n-ai timp să te odihnești,
Să ai greață când te trezești?
Să nu vezi cum crește floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetița pe afară?
Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ți placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?
Care-i scopul vieții tale,
Să te vaiți numai de șale,
Sau viața-ntregă să iubești,
Să simți și tu că mai trăiești?
Va veni și vemea poate,
De nu le mai faci pe toate,
Ai avut timp pân-acuma.
E târziu, se-ngroașă gluma!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna
A sosit din nou la noi
Toamna dulce,
Și din nou neaduce
Daruri multe.
E frumoasă ca o zână
Darnică e ea pe lume,
E frumoasa foarte tare
Înbrăcată-n aur tare.
Și pe jos covor ne pune
Ca să ne simțim mai bine,
Toarnă ia hrană-n hambare
Să neajute-n iarna mare.
Păsările deaici se duc
Unde e mai cald mai bine
Si ne promit noua asa,
Că se vor întoarce iar.
Toamna e iubita tare
De copii, bătrâni, adulti,
Că ia grija are mare,
Și ne dă noua mîncare.
poezie de Larysa Postevka (18 septembrie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dor de Eminescu
Prin inel iubirea trece,
Izvoraș cu apă rece,
Iară luna în fereastră-mi
Pune floarea ta albastră!
Tu zâmbești tăcută zână,
Îmbrăcată în lumină
Și, când noaptea nu se uită,
Tu pe gură mă sărută--
Să m-atingi cu praf de stele,
Alinându-mi dor și jele--
Căci străfundul lumii bate
Clopot de singurătate.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lumina caldă
Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis și voinicește
Îmbrățișează și iubește.
În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

