Avuția mea
Aș arunca cu barda-n lună
În nopțile de insomnie,
Să sângereze de nebună
Cum visuri mor în agonie.
Nu vreau tăcerea ei astrală
Și nici lumina arămie,
Nu e nici blândă, nici sacrală,
Ci sfidătoare și pustie.
Simt timpul cum rărește pasul
Și-mi pare o bizarerie
Să îi simt dragostei impasul
Un pițigoi în colivie.
Eu îmi știu simpla avuție.
Și ea, asemenea, mă știe!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre insomnie
- poezii despre astre
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Transparenta
Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.
Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.
Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.
poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre somn, poezii despre stele, poezii despre roboți sau poezii despre limite
Dependență de NOI
Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.
Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.
Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...
Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...
Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!
Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?
Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre inimă, poezii despre învățătură, poezii despre viață sau poezii despre răsfăț
Bunicul știe!
"Cumva" bunelul meu așa îmi spune!
"Când stelele sclipesc și-apare noua lună,
E timpul magic (crede-mă, pe bune!)
Și poți pătrunde pe tărâm de zână!
Dar nu e bună luna arămie
Și nici n-ajunge numai că e nouă!
Ea trebuie albastră ca să fie,
Ca raza zânei să străluce-n rouă!
Și-atunci, cu ochii scormonind lumina,
N-ai cum rata-n a piersicului floare
Un pui plăpând de zână, cât albina
Cam cum era 'nainte de a crește mare!"
poezie pentru copii de Evaleen Stein, traducere de Andrei Gădălean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre piersici, poezii despre ochi, poezii despre flori, poezii despre creștere sau poezii despre apicultură
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sperieturi
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crengi
Drum de viață alb
nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă
nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă
nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua
nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri să simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare
nu vreau ecrane, chipuri vechi, burți goale
nici fumul greu din viață de motoare
ci vreau să ascult senin și fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniță își cheamă suflete de maici curate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre roșu
Portret psihic
nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopții blândă
îmi beau cafeaua și mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.
nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinții din biserici
dar lumini destramă timpul anost
și sfidează iadul cu demoni numerici.
nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac așa cum sunt suflet candriu
știu că n-am să-mi ies nicicând din fire.
nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniștea mea murmură pe zefire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre sfinți, poezii despre portrete sau poezii despre perfecțiune
Ca un latron
Ca și cum aș fi din lut, lacrimile sunt din tină,
Nu sunt zile să-mi convină pe sub cerul descusut
Care brusc se hotărâse să arunce în dispreț
Visuri dragi, de mare preț, după ce le colbărise.
Tot pământu-l înconjor, hărțuit ca un latron,
Navigând pe Archeron, juruind că n-am să mor,
Fiindcă tot mai sunt datoare să sfârșesc ce-am început,
Să câștig ce am pierdut printr-o grea înfierare.
Nu mai sunt nici nopți nici zile, doar cuvinte în potop,
Precum caii în galop zdrobind pietrele ostile,
Văd păduri, nu văd lăstari, cum aleargă înspumați
Cu ambrozii parfumați, către noi, doi solitari.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre singurătate sau poezii despre lut
Ca un latron
Ca și cum aș fi din lut, lacrimile sunt din tină,
Nu sunt zile să-mi convină pe sub cerul descusut
Care brusc se hotărâse să arunce în dispreț
Visuri dragi, de mare preț, după ce le colbărise.
Tot pământu-l înconjor, hărțuit ca un latron,
Navigând pe Archeron, juruind că n-am să mor,
Fiindcă tot mai sunt datoare să sfârșesc ce-am început,
Să câștig ce am pierdut printr-o grea înfierare.
Nu mai sunt nici nopți, nici zile; doar cuvinte în potop,
Precum caii în galop zdrobind pietrele ostile,
Cum aleargă înspumați, văd păduri, nu văd lăstari,
Înspre noi, doi solitari, în ambrozii parfumați.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phoebe: Chandler încă mai crede că sunt însărcinată și nici măcar nu m-a întrebat cum mă simt sau dacă vreau să-mi care pungile. Îmi pare rău pentru femeile care vor sfârși cu el.
replică din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei
Vom fi, poate, mai buni
Nu mai e nimic normal
Gândurile îmi dau buzna
Curg ca Dunărea-n aval
Simt că au luat-o razna!
Granițele s-au închis
Între mine și-ntre lume
Nu văd floarea de cais
Nici cum mieii zburdă-n turme...
Fără soare, fără cer,
Pițigoi în colivie,
S-a blocat cuvântul,, sper"
S-aud tril de ciocârlie,
Să ascult privighetori,
Să văd cum ard macii-n floare
Și să calc pe iarbă-n zori,
Să văd spice pe ogoare...
Și-am să strig odată-n hău
Fir-ai să fii pandemie,
Tu și,, ucenicul" tău
Să vă duceți în pustie!....
Și ne dă, Doamne, senin,
Sănătate și speranță
Și ferește-ne de chin
Că n-avem decât o viață!...
Și vom fi, poate, mai buni
Înălța-vom slavă Ție
Cântece și rugăciuni
Amin zic! (Așa să fie!).
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre privighetori, poezii despre pandemie, poezii despre oi sau poezii despre muzică
Iz de portocale
Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună
Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez să se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească
Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat
Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Așa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vârstă, poezii despre tango, poezii despre sărut sau poezii despre rușine
Pământ
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că ai pe frunte
Sărutul meu de seară
Și-n păr
O urmă veche
A degetelor reci
Ce vor îmbrățișare...
Ce știi tu?
Eu știu...
Că sufletul ți-e cald
Când se deschide-n tremur
Că zâmbetu-i timid
Și vorbele se-adună,
Greu,
Să spulbere tăcerea
Ce curge a absență...
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că vrei să nu vrei astăzi,
Că spui ca să nu spui,
Că simți cum trece timpul
În suflet și
Râzi rece,
Când clipele se pierd...
Ce știi tu?...
Eu știu...
Că tu-mi ești plus din minus
Că dorul mi-e dușman
Că ploaia mi te fură
În vis și
Somn absent,
Că vreau să vreau
Și simt cum simt,
Din suflet cum se scurge
Ce sunt:
Pâmânt, umbre, pământ...
poezie de Gabriela Chișcari (9 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre păr
Nick: Te întreb un lucru, Lucian. Dacă veți purta armele la uniformă, îmi veți da și mie în mod obligatoriu o astfel de armă, de moment ce sunt membru al echipajului?
Lucian: Nick, în cazul tău, o asemenea decizie e dificil de pronunțat. Eu nu te pot obliga să ai o armă asupra ta, dacă tu nu vrei sau nu consideri a fi necesar. Desigur, îți putem da totuși una, numai dacă și tu dorești acest lucru.
Nick: Nu, mulțumesc. Nu cred că aș avea nevoie de o armă. Nu mă simt amenințat, nu știu s-o folosesc, n-am de gând să învăț cum se utilizează și nici nu m-aș simți bine având-o asupra mea. Sper să mă înțelegi.
Lucian: Bine, cum dorești. Deși să știi că o asemenea atitudine negativistă nu e întotdeauna soluția cea mai bună. În fine, am spus clar că rămâne așa cum dorești. De asemenea, în cazul surorii tale...
Ly: Nu vreau nici o armă!
Lucian: Tot așa mă gândeam și eu.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre superlative, citate despre mulțumire, citate despre gânduri sau citate despre dorințe
Stări de suflet
Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat
Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel să faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci
Și știu că greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit
Mă simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre viitor, poezii despre vals, poezii despre sărăcie sau poezii despre negru
Numărul, timpul și necazul meu
Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalți nimeni îl cred, și zic:
- Doamne, tu simți că sunt mai mulți aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniștit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre numere sau poezii despre Soare
Aș vrea
Aș vrea ca în fiecare dimineață
Să am un zâmbet și cafeaua dulce,
Aș vrea ca nici o lacrimă pe față
Să nu mai văd cum rece-mi curge.
Aș vrea o vorbă și un zâmbet
S-apară din nou în viața mea,
Aș vrea să nu mai simt un urlet
Cum strigă în inima mea.
Aș vrea să am un cer senin
Și un apus cu curcubeu,
Să nu-mi mai simt sufletul plin
Și nici pierdut și nici prea greu.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Eugenia Calancea despre zâmbet, citate de Eugenia Calancea despre viață, citate de Eugenia Calancea despre suflet, citate de Eugenia Calancea despre inimă, poezii despre dimineață, poezii despre curcubeu sau poezii despre cafea
Dialog în familie
Nu semăn, cum îmi dau seama,
Nici cu tine, nici cu mama...
Cine-asemenea să-mi fie?"
"Nu știu... poate mă-ta știe!
epigramă de Nicolae Dragoș din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre familie
Mâna din vis
Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg și simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.
În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre infinit, poezii despre cerșetorie sau poezii despre apă
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei, poezii despre fructe sau poezii despre fluturi
Între eu și fitecine
Nici nu știu cum e mai bine,
Nici nu știu cum e mai rău,
Pogorâm cu toți în hău,
Cu minți grave, iacobine.
În urlete leonine
Și-n dangăt de zurgălău,
Nici nu știu cum e mai bine,
Între înger și călău...
În zumzet de violine
Și-ntre aripi de ceahlău,
Între ciocan și ilău,
Între eu și fitecine...
Nici nu știu cum e mai bine!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre minciună, poezii despre bine și rău, poezii despre aripi sau poezii despre Ceahlău