Perfectul şi eternul

Acum, aici, in lume-aceasta,
Doua făpturi cereşti râvnesc,
Să înţeleagă şi să trăiască
Iubirea noastră din poveşti!
El apă a dorit să fie,
O mare, un ocean, un râu,
Iar ea pământul galben moale,
Câmpii cu flori şi lan de grâu.
Dar să trăieşti iubirea noastră,
Îţi trebuie mult mai puţin,
Un corp uman, o minte castă,
Si-un dar divin pentru o zi.

La un apus de soare unic,
Pe malul raului Ermet,
Doi tineri prea frumoşi la suflet
Cunosc iubirea din poveşti.
Cu părul blond, cu ochii negri,
Cu trupul zvelt, impunător,
Era acel venit din ceruri...
Un făt-frumos fermecător!
Ea chip de înger, faţă blândă,
Cu ochii mari, pătrunzători..
Era o zână din povestea
Cu feti frumoşi şi mândre Flori.
- Cât de frumoasă eşti, femeie minunată!
Cum să-ţi rostesc frumosul meu, iubirea mea curată?
Vreau împreună s-adunam pământul, marea-n palme
Şi să trăim pentru o zi asemeni unor oameni!
Timpul s-a scurs nu s-a oprit,
Nici pentru cei din ceruri...
Doi îngeri dragi veniţi de sus
Au înţeles că au pierdut perfectul şi eternul!

poezie de Alyana Poclid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!