Dar un vag de zână
Cutreieram printr-un fund din sufletul meu,
într-o noapte de vară și mintea era obosită,
mâna nu mai știa veșnicia...
Mă afundam încet în mine, peste mine, departe
de mine dar un vag de zână, cu o părere
de torță aprinsă într-un deget, mi-a
umplut crâmpeiul de cărare.
N-a mai plecat i-a plăcut iarba sărutului
meu....
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Pietraru. [Vezi poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.