Pod de curcubeu
Norii negri dau să cadă,
dar îi agață un pui de vânt,
ploile vor să cuprindă
tot ce este pe pământ.
Pod de curcubeu se pune
peste văile deșarte,
norii toți se răspândesc,
apele rămân umflate.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre poduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre curcubeu
- poezii despre apă
Citate similare
Terorile ploilor
S-au răzvrătit de la o vreme și ploile...
nu mai cad liniștite și bune
ci în vârtejuri
și puhoaie năvalnice
de bidivii lichizi
ce nechează sălbatec
prin norii de smoală!
Sub ropotul lor
vijelii și bulboane
mușcă pământul
și-l cară la vale
în cavalcade drăcești!
În urma trecerii lor
rămân șleauri adânci
apocaliptice semne
de nămol și prundiș
peste tot...
Ploile nu mai sunt ploi
ci diluvii
ce se reped spre pământ
cu un hăuit de bombarde...
Ce mirifice
și vesele erau ploile
copilăriilor noastre!...
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cai, poezii despre draci sau poezii despre Apocalipsă
Norii
Norii sunt apă plutitoare,
Sunt când negri de supărare,
Sunt când gri, de îmbufnare,
Sau, sunt albi, strălucind în Soare.
Norii te îndeamnă la visare,
Te învață, că orice stare este trecătoare,
Îți găzduiesc iubirea cea mare,
Te umplu de frumos și de relaxare.
Norii sunt Dumnezeiască binecuvântare,
Sunt plasă de asigurare,
Când esti cu capul în nori
Și înveți cu dragostea ta, să zbori.
Uneori, norii se supără, precum valurile vuiesc,
Cu forță fulgere zămislesc,
Cu tunet, văzdul îl trosnesc,
Apoi, se risipesc și de sub razele Soarelui, zâmbesc.
Norii, ce mult îi iubesc!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre supărare
- poezii despre Soare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre relaxare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zbor
gonit de vânt pe ăst pământ
adus de ploaie și cuvânt
mă înalț, mă avânt
să dobor norii negri și răi
mă cheamă înapoi lumina vieții pe pământ
cad, mă ridic și cânt
să alung demonii cetății
sunt cuvântul ce zboară către cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre cuvinte sau poezii despre viață
AȘEZATU-SA PE NORII GRI UN CURCUBEU
Așezatu-sa pe norii gri un curcubeu
Din îndepărtatul orizont spre apogeu,
Ca divinul semn că s-a oprit diluviul
De miracolul făcut acum de Dumnezeu.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre nori, citate despre curcubeu sau citate despre Dumnezeu
Sunt un pod
Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nțeleg,
Dar și tu seama dă-ți.
Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei triști,
Către tine mereu,
Insă tu nu exiști.
Nu-nțelegi că mi-e greu,
Că mi-e frig și urât,
Sint greoi și sunt fix,
Sunt un pod și atât.
Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.
Și deodată-nțeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei triști
Mă cuprind și tresar.
Tu simți tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau și-l ascult.
Și dau parcă ecou
Și vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.
Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot șters.
Dar tu nu ești pe mal,
Dar tu nu ești cu ei,
Dar tu nu mă strivești,
Tu mă ții și mă bei.
Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, ești un râu,
Ești un râu, sunt un pod.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre râuri, poezii despre plâns, poezii despre picioare sau poezii despre fier
Norii
Norii cocori cu aripile răsfrânte
Și închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Și inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării
Norii, doar norii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre secunde, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Agonie
Separ tunetul de fulgere
strecurat în ecoul unei văi,
privesc zborul de gânduri
spre zarea îndepărtată,
cum norii se strâng în grămezi,
iar bolta ascunde albastrul de cer.
Vântul răspândește
prospețimea aerului rece,
iar furtuna se apropie vizibil
aducând răspunsul
unor așteptări deșarte.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Zbor
Eu vreau acum să zbor
spre cerul albastru,
să privesc cu atâta calm,
anii care trec ușor.
Nu am vrut să se ascundă
când timpul a fost prielnic,
să stea să se odihnească
într-o lume care-i surdă.
Doresc să rămân o clipă,
să plutesc prin norii grei,
să pot merge mai departe
dar mă doare o aripă.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre aripi
Femeie, tu, Marie!
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferința vieții suferind!
De dincolo de viață ori de moarte
Același lucru încă ți-l mai spun,
Că ai venit aici de-așa departe,
Să readuci speranța din surghiun!
Când ploile mă bat presimt furtună,
Și dacă-i vânt m-aștept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!
Oricare gând în șoapte îți răzbate
În pumnul meu, căuș, am să te prind
Și-am să-ți arăt ce vorbe-adevărate
Ți-am spus mai totdeauna, negândind!
Și ție mă închin la ceas de seară
Când rugăciunea-mi fac spre Dumnezeu,
Tu sufletul mi-l ia că stă să moară,
Dacă te știu plângând în locul meu.
Eu orișicand mai pot să-ndur de toate,
Eu pot să fiu de toate vinovat,
Dar nu te vreau să ispășești păcate,
Tu ești fecioara mea cu gând curat.
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Și nume-ți dau din tot ce e mai sfânt,
Ești semn al vieții fără de prihană
Și ultimul meu gând de pe Pământ.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție, poezii despre suferință sau poezii despre sfinți
Sonetul fals al ploii
Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu ești când, încă, mă dori!
Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.
Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbați în poteci
De ape, de apele supte
n canale ca locuri de veci.
Mai uită, în suflet, de lupte,
Și ploaie, și vânt... până pleci!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre râs
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
O platoșă de scut e gheața
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârșească viața.
S-a cufundat în tăcere satul.
Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.
Cuprinși de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!
În zorii zilei, somnoroși,
La fereastră toți sărim.
Din norii negri, pufoși,
Pe pământ cad fulgii lin.
În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veșmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre somn, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Romanța nebunului
Vreți să vă spun cine sunt eu?...
Un pod cu chip de curcubeu -
Un curcubeu multicolor,
Armonizat pe placul tuturor!...
Cei mai mulți -
Proștii -
Cred că sunt
Aureola unui sfânt...
Iar cei mai puțini -
Cei cuminți -
Cei care nu se-ncred în sfinți,
M-asigură că sunt un pod,
Pe care regele Irod -
Un rege mândru
Și stupid -
A vrut să-l construiască-n vid...
Dar Dumnezeu l-a pedepsit,
Căci a murit,
Lăsându-și podul nesfârșit
Exact când reușise să-l îndoaie
Cu cei din urmă stropi de ploaie
Schimbați în lacrime solare,
Ca orice pod fără picioare.
Și totuși, acest pod sunt eu -
Un pod cu chip de curcubeu!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre monarhie, poezii despre religie sau poezii despre prostie
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Libertatea absolută nu poate fi obținută. Odată ce te-ai născut om pe planeta Pământ, deasupra ta se adună norii negri ai servituții.
aforism de Mihail Mataringa (15 august 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre planete, aforisme despre nori, aforisme despre negru, aforisme despre naștere sau aforisme despre libertate
Sint un pod
Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.
Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.
Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.
Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.
Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.
Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.
Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.
Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.
Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.
Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre tristețe, citate de Adrian Păunescu despre suflet, citate de Adrian Păunescu despre poduri, citate de Adrian Păunescu despre ploaie, citate de Adrian Păunescu despre picioare sau citate de Adrian Păunescu despre fier
Tablou de toamnă 2
Pe cerul vinețiu, cu vânt,
care aleargă norii-n cale,
plutesc și îngeri fulgurii,
cu-aripi desprinse din petale.
Plouă mărunt și ceața-i plină
de-nchipuiri de vise mute
peste pământ, norii scatii
rămân adesea în loc s-asculte:
S-asculte tânguirea florii,
care visează iar la vară
s-asculte ploaia cea măruntă
cerneală într-o călimară.
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe A. Stroia despre visare, poezii despre îngeri, citate de Gheorghe A. Stroia despre îngeri, citate de Gheorghe A. Stroia despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre flori sau citate de Gheorghe A. Stroia despre flori
Perpetua iluzie a morilor de vânt
Norii își târâie burțile pe
vârfurile înalte, ascuțite, ale munților
și toată zarea dinspre apus se înroșește
de jertfa lor.
Cu fulgere nervoase aruncă norii pe pământ
și nimeresc în morile de vânt.
Acestea aiurează.
În delirul lor se-nvârt mai tare
crezând că
văd în nori călare
pe Don Quijote cu lancea îndreptată înspre ele.
Atât de disperate se învârt,
că vântul își prinde pletele în aripile lor.
Cu plânsul lor lugubru
sperie armatele de lilieci
ce zboară bezmetici
lovindu-se
de clopotnița bisericii pustii
Luptă, luptă morile de vânt
cu Don Quijote din norii-nsângerați
și plâng, se vaietă fără-ncetare.
Vaietele lor desfrunzesc norii.
Frunze de nori lichefiate cad din cer
iar Don Quijote dispare, se volatilizează.
Ce ușurate respiră morile
că, în sfârșit,
au învins dușmanul plutitor
prin norii schimbători!
Sărmanele nu știu că scutierul credincios
al rătăcitorului hidalgo,
Poetul,
a doua zi-l va reînvia,
odată cu norii burtoși, avizi,
ce macină și-nghit lumina...
Dar, pe moment, e bine.
Se învelește și cerul și pământul în liniștea umbroasă
a nopții în care și iluziile dorm...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre sperieturi
Norii obraznici străpungeau cerul limpede ca un ocean nesfârșit, proiectându-și umbrele peste sufletul citadelei sfărâmate în cioburi de vieți. O perdea fină de vânt împingea lumina în unduiri simetrice și amețitoare.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre vânt, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre ocean sau citate despre obrăznicie
Rondel cu insomnie creatoare
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii,
Secundele pe ceas îți par oprite
Și viața ți se scurge prin toți porii.
Tot căutând cuvinte potrivite
Curând-curând or să răsară zorii,
E cald și noaptea este pe sfârșite,
Nu bate vântul, nu se-adună norii.
Ți-au mai rămas speranțe neîmplinite
Și ți-au murit de mult lăudătorii,
Mai sunt destui dispuși să te imite
Cât încă se învârte roata morii.
E cald și noaptea este pe sfârșite.
rondel de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre laudă sau poezii despre insomnie
Poetului Marin Sorescu (la apariția editorială a cărții "Norii")
N-ai făcut economie
Aducând "norii" în librărie.
Și de atunci peste Bănie
Plouă doar... cu poezie!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie, epigrame despre ploaie, epigrame despre nori, epigrame despre cărți sau epigrame despre Marin Sorescu