Tablou de toamnă 2

Pe cerul vineţiu, cu vânt,
care aleargă norii-n cale,
plutesc şi îngeri fulgurii,
cu-aripi desprinse din petale.

Plouă mărunt şi ceaţa-i plină
de-nchipuiri de vise mute
peste pământ, norii scatii
rămân adesea în loc s-asculte:

S-asculte tânguirea florii,
care visează iar la vară
s-asculte ploaia cea măruntă
cerneală într-o călimară.

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă într-o toamnă cu vise...

plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.

plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.

o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...

... plouă....

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât ştii,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceaţă,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi ştie suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cişmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-aşează
s-asculte.
Mă plouă o viaţă, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă şi macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă oraşul, cu paşi...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâşii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment solemn

La altar e slujba-n toi,
Mirii psalmii par s-asculte:
Ea visează viaţa-n doi,
El visează la mai multe.

epigramă de Elis Râpeanu din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Munţi şi ape, şi pământuri,
Calde zări din patru vânturi.

Şi pustiu, şi oază vie,
Suflet de român ce-nvie
Patria ce-n veci nu moare -
Cânt de paseri călătoare.

Iarbă grasă ce foşneşte
Limba ce ne îngereşte,
Crucea moşului străbun -
Ritmul inimii de-alun.

Voci de pene şi condeie
Înmuiate-n curcubeie -
Foc ce scânteie ades
Glasul lumii cel ales.

Glasul dulce-al mamei mele
Îngânând poveşti cu Iele
Şi cu zmei înaripaţi -
Basmul cu trei împăraţi.

Doina cea duios născută
Peste suflete crescută
Şi-aşternută gaj pieirii -
Haină albă mântuirii.

Limba cea cu turle multe
Clopote de vânt s-asculte,
Peste ceru-n rugăciune -
Lumină şi-nchinăciune.

Voievozi în catedrale -
Domnului cu osanale -
Ridicând pe-acest pământ
Nemurirea din cuvânt.

Limba noastră cea română -
Rai mergând cu noi de mână,
Limba noastră cea română -
Maică nouă, maică bună!

poezie de Gheorghe A. Stroia (26 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultăm ploaia -
numai că ea nu mai vrea
s-asculte de noi

haiku de Ioan Marinescu-Puiu din manuscris (2010)
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul dulce

Singuratatea mi-e întotdeauna
Şi pretutindeni bună-nsoţitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiaţă viaţa cum răsare.

Mişcarea-n jurul meu încetinează.
Se micşorează uliţi şi cetate,
Şi oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri şi cuvinte depărtate.

Cui să-i vorbesc de nu ştiu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?

Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Şi cunoşteai şi din închipuire
Ce bolţi de cer vegheau deasupra mea.

Dar când venea s-asculte îndoiala
La uşa-ntredeschisă către vis,
Îmi auzeam pantoful şi podeaua...
Şi-atunci ştiam că uşa s-a-nchis.

poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul dulce

Singuratatea mi-e întotdeauna
Şi pretutindeni bună-nsoţitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiaţă viaţa cum răsare.

Mişcarea-n jurul meu încetinează.
Se micşorează uliţi şi cetate,
Şi oamenii trecând pe la amiază
Au gânduri şi cuvinte depărtate.

Cui să-i vorbesc de nu ştiu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-nstare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?

Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Şi cunoşteai şi din închipuire
Ce bolţi de cer vegheau deasupra mea.

Dar când venea s-asculte îndoiala
La uşa-ntredeschisă către vis,
Îmi auzeam pantoful şi podeaua...
Şi-atunci ştiam că uşa s-a-nchis.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele e un bistro în care sufletul, coboară s-asculte şansonete.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
infrăţită cu ploaia de glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respiraţia pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie aşteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se opreşte dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii şi arinii,
clopotele încep să bată în ambele părţi.

O să scriu cum se-ntunecă şi se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care păşim îmbrăţişati spre noapte,

târziul ne mângâie somnul frânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de rugă pentru înduplecat norii

Gândul se întrupează-n femeia din câmpie
sub tălpi cu-ntinderi de rod galben
solicitând ploaia cu glasul holdelor în cânt

într-un imn de rugă pentru înduplecat norii.

Departe cerul sărută pe frunte orizontul,
coboară s-asculte respiraţia pământului.
Văzduhul alunecă pe albia râului secat,
femeia de ploaie aşteaptă sub sălcii.
Cântul ciocârliei se opreşte dincolo de lanuri,
un fulger grăbit se apropie din răsărit.

Vântul se ceartă cu plopii şi arinii,
clopotele încep să bată în ambele părţi.

O să scriu cum se-ntunecă şi se zbate,
de se clatină marginile serii
fără să se mai vadă freamătul ud
prin care păşim îmbrăţişati spre noapte,

târziul ne mângâie somnul frânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericle: Mărite rege, puţini se bucură s-asculte vorbindu-se despre păcatele pe care bucuroşi le fac.

replică din piesa de teatru Pericle, Prinţ al Tironului, Actul I, Scena 1, scenariu de George Wilkins (1608), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razele iubirii

O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creştet lumini îmbietoare...

O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreaţă din ulei de nucă...

Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneţii e tinereţea-n vânt...

Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...

Bradul se închină la steaua dintre sfinţi,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă (Trup de vânt)

Dă-mi, Doamne,
trup de vânt
şi ochi
de curcubeu,
să zbor
peste pământ,
să-mi fac
din suflet zmeu.

rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt...

O fântâna de lacrimi,
De vorbe
De vis...
Clipe vin să se-adape
Cu ce încă
N-am zis...
Nicovală răzbită
De-atâtea
Tăişuri
Purtate de gânduri
De vânt
Prin hăţişuri...
O strună ciupită
Agale
De dor,
Stau demoni şi îngeri
S-asculte
De-amor...
Punte-ntre maluri
De zâmbet
Şi chin
Sub marea imensă
De lapte
Şi vin...
Sunt...
Un gol pe deplin...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă mărunt...

Plouă mărunt cu Dumnezei de seară,
Crucea mântuirii a apus în ceară...

Cu emoţii creşte alt bob de lumină
Pus în sentimente pe felii de smirnă...

Spiritul dansează, flacăra rotind,
În ploaia măruntă, fulgere croind...

Ochii tăi absorb stelele în noapte
Şi la mângâieri pui mănuşi de şoapte...

Netede vibraţii inima-mi ating,
Tot iubind artistic în poezii mă sting...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărică, mută-ţi cuibul...

Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Şi a plecat c-o pupăză acasă!...

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărică, mută-ţi cuibul

Romantic peste poate, un holtei,
A stat în parc, pe-o bancă mai retrasă,
Dorind s-asculte mierla, sub un tei...
Şi a plecat c-o pupăză acasă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te-aştept

Am să te-aştept în plină vară
Pe coama unui val spumat
Ascunşi în alge, până-n seară
Să reclădim ce am stricat...

Şi pasii-i spală valuri multe
Furtunile s-au răzvrătit
Stă buciumul pe deal s-asculte
Cum plânge dorul ne-mplinit,

Uimiţi că şoapta ne pătrunde
Plutind pe coama unui val,
Lăsăm iubirea să inunde
Nisipul ce s-a strâns la mal,

Apoi tăcuţi ca două umbre
Păşim sfioşi prin poarta nopţii,
Lăsăm în urmă vise sumbre
Şi ne iubim, cât vor vrea sorţii.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorbona

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok.
Imensitatea culege catrenul uitat de Ahmatova
Pe malul fără emigraţie al Senei.
Odinioară aici trecuse Alain Bosque
şi pe loc
Zâmbise virgulei vesele,
Ce vâslea prin înghesuiala acelor
Femei europene ale anilor ce se întorc
s-asculte la Sorbona
Ultimul vis al lui Blok.
Strofa zilei părăsise amurgul mişcărilor.
Ploile înflorise într-o firească întâmplare,
Fiecare vizuină din repaosul cântărilor
Ascultă ultimul vis al lui Blok, în care
Au existat răsfrângeri, spaţii şi unii oameni
Care aleargă şi azi
Ca vii prelungiri
Ale sufletului nostru, înserat...

Sorbona ascultă ultimul vis al lui Blok:
Să coboare din apogeu a uitat.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1 ianuarie 1981)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

16 Noiembrie

Plouă mărunt
Si geamul plânge
Cu picături reci de ploaie.

Şi da, plouă umil
Peste oraşul care sună
Ca doua clopotniţe sparte
În zi de sărbătoare păgână.

Plua... Şi cântec de toamnă
Se-aude in beznă
Si flori de metal răsar peste dealuri,
Ruginind sub ploaia
Care ne cântă la geam
Colind de noiembrie.

poezie de Nicolae Popescu
Adăugat de Nicu popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!