Cãþeluºul Zmeu

Gâsculiþa mea cea micã
Este tare frumuºicã.
Are aripi lungi, pufoase,
Guleraºe-guleraºe.

Cârdul de surori o -ntreabã:
- Surioarã, vii la iarbã?
- Nicidecum nu voi veni,
Sunteþi tare cenuºii.

Eu sunt albã ca o floare,
Voi prea negre pe spinare!
Vezi ce aripi lucitoare?
Nouraºi bãtuþi de soare...

- Tot ne spui cã eºti frumoasã,
Zise gâsca cea mai grasã.
... Dar ai glasul fioros,
Zise alta fãrã rost.

Ga–ga–ga ºi iarã ga,
Incepurã a se certa.
Tãrãboi în bãtãturã,
ªi-un cãþel cu ou în gurã.

Hoþu' nostru înfometat
Avea ochiu' stâng vãrgat.
Fura ouã din cuibare
ªi le pitula sub floare.

-Ajutooor, ajutooor!
Strigã gâsca mea de zor,
Sãriþi! Vai de oul meu,
Îl luã cãþeluºul Zmeu!

Cât ai bate din aripã,
κi fãcu cuibar în pripã.
Pe bandit l-a înfãºcat,
Vai de ochiul lui vãrgat...

ªi-l mai ciupi de spinare,
Fugea de n-avea picioare.
- Greu e oul, foarte greu,
Zise cãþeluºul Zmeu.

poezie de Camelia Opriþa din cartea pentru copii - Povestiri ºi poezii La Castelul Regelui -
Adãugat de Mircea MONU
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Pot sã ating zise el

Pot sã ating zise el
(o sã þip zise ea
numai o datã zise el)
e plãcut zise ea

(pot sã mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eºti acum zise ea)

pot sã mã aºez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacã sãruþi zise ea

pot sã mã miºc zise el
aºa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aºa-i viaþa zise el
dar soþia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavã! zise el
(eºti al Meu zise ea)

poezie clasicã de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de Petru Dimofte
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Unui parvenit

Ocupând un post de zmeu,
Zise, din adâncul minþii.
- Scaunul este al meu
ªi-l voi apãra... cu dinþii.

epigramã de Dumitru Grama din Când pleca odatã, la rãzboi, un om... (2010)
Adãugat de Gheorghe Culicovschi
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Trei furnici cu pãlãrii

Roua toatã risipind
În tufiº de levãnþicã
Pisicuþa noastrã micã,
Are blanã de argint.

Vai ce straie lucitoare,
De l-ar þine-ntreaga zi
Sã se joace cu copii,
Motãnelul meu de soare.

Trei furnici cu pãlãrii
Umblã-n sus ºi umblã-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de pãpãdii.

Haide, trage, surioarã,
Zise sora cea mezinã,
Vine ceasul pentru cinã
ªi ne facem de ocarã.

Greieraºul cu vioarã,
Cântã câtorva gângãnii
Care trag la douã sãnii
Încãrcate cu povarã.

poezie de Camelia Opriþa (6 iunie 2020)
Adãugat de Ioan Maria Elena
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Gimi, cãþeluºul meu

Gimi, cãþeluºul meu
A plecat hai-hui pe stradã.
S-a întâlnit cu un zmeu
ªi repede s-au luat la sfadã.

Zmeul cel nemernic,
De cum l-a vãzut,
Crezându-se puternic,
Pe Gimi l-a bãtut.

Când zmeul îl întreba
Ce cautã pe stradã,
Gimi-i rãspundea
Cã lumea vrea s-o vadã.

- Cum sã mergi tu, mãi potaie,
Alãturea de mine?
Tu eºti un cãþel de paie.
Nu eºti deloc un câine.

Gimi-atunci s-a supãrat
ªi l-a muºcat rãu.
Zmeului i-a arãtat
Cã poate fi ºi dulãu.

poezie de Dumiitru Delcã (10 noiembrie 2011)
Adãugat de Dumitru Delcã
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Sãrut mâna, Mamã Floare..

Mândra floare de sulfinã,
Plecã dis-de-dimineaþã
Cu o veche mandolinã
La serbarea din colinã.

Fiindcã-i neam cu altã floare
Are casa mai la vale,
Iar surorile ei, douã,
Sunã-n clopoþei de rouã.

Floricica se opri,
Cu tulpina-n poartã bate:
– Sãrut mâna, Mamã Floare:
Uitã-te cât sunt de mare!

În cãsuþa din colinã,
Ceasul bate în surdinã
ªi vesteºte-n grabã mare.
Cã e noapte la hotare.

Veni noaptea cea albastrã,
Însã floricica noastrã
Prinse Luna de spinare
ªi urcã în Caru ' Mare.

poezie de Camelia Opriþa din WordPress.com, Poezii pentru copii (2020)
Adãugat de Dobrin Filip
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Când vei pleca

Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt ºi soare
ªi te voi aºtepta din nou sã vii
Chiar dacã secole vor trece cãlãtoare.
Voi creºte mare, umbrã eu voi da
ªi multe pãsãri voi avea pe ramuri
ªi mulþumit voi fi de soarta mea
Cãci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipã de clipã, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
ªi te voi aºtepta din nou sã vii
Pe-aripi de vânt sã te întorci la mine.

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoº
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Marea Vãicãrealã (aleilor ºi bocitoarelor de la Bellu)

Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!

A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slãvirea Sa...

poezie de Traian Abruda
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Voinicul nu zise nici cârc! ci, aducând toroipanul, mai iute decât fulgerul, pãli pe unul la dreapta, pe altul la stânga, de nu ºtiurã de unde le veni trãsnetul, ºi îi culcã la pãmânt. ªi nici cã se mai miºcarã din loc, fiindcã îi lovise cu nãdejde. Al treilea zmeu, vãzând cum merge treaba, pieri dinaintea lui ca o nãlucã, ºi se duse de se ascunse în pivniþã. Vãzu el cã nu poate da piept cu un asemenea viteaz, ºi se hotãrî a-i purta sâmbetele. Voinicul de românaº, în dârdora luptei, nu bãgã de seamã ce se fãcu al treilea zmeu. Aºteptã ce aºteptã ºi daca vãzu cã nu mai vine nimeni, el se întoarse, luã pe mumã-sa, o duse în acele palaturi ºi se aºezã acolo.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fãrã de tatã
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Întâmplare

Sã vedeþi ce întâmplare:
În permisie veni
Soþul... ºi bãtu la uºã...
Dar pe nimeni nu gãsi.
Se-aºezã sã mai vegheze...
Om cu grijã, ce sã-i faci?!
Soaþa, îi pusese-n frunte
Nu un corn, ci mii de draci.
ªi cum nu gãsi o scuzã,
Cum a fost ºi cum n-a fost,
Ordonanþele le puse,
Unul sus ºi unul jos.
Renta stabilitã-n pripã
Nu-i era îndeajuns,
Mai ales cã... cotizase
Numai soldatul de sus.
Soþului deschise uºa...
Dar în prag îl ºi opri.
Se fãcu cã-i somnoroasã,
N-are vreme de prostii...
ªi de nervi, de supãrare,
Jap, o palmã...
- Mã trãdezi?!
- Eu?! Sã-mi fie cu iertare,
Doamna mea, drept ce mã crezi?!
Cu nãduf ºi-amãrãciune
Înjurã de sfinþi ºi soartã
C-a închis ochii ca mortu
Pentr-o cutrã de amantã.
- "Doamne, apãrã-l ºi-l iartã"
Zise ea, sperând cã el
Va pleca, lãsându-i renta.
Þi-ai gãsit?! Ce tip rebel...
ªi intrã în casã iute,
De ruºine sau amar
Sã-ºi convingã soþioara
Cã-i curat ºi plin de har.
ªi când cheful îi pierise,
Lui, de-atâta nãduºalã,
Iaca, ea-i mai drãgãstoasã
I se-aratã-n faþã goalã...
Cã e blândã mieluºica,
Oh, femeie iubitoare,
De-aia îi cãzuse-n mreje
ªi-i ceru cu iscusinþã,
ªtiþi voi bine... se-nþelege...
Doamne, biet stãpân de obºte,
Nu ºtia cã-n casa lui
Tot femeia îl conduce.
Tot ea, dar... cu banii cui?!

- Nu am bani, îi spuse dânsa.
M-ai lãsat fãrã un chior
ªi mai vrei sã-þi fac, bãrbate,
ªi un plod în viitor?!
Vi-n permisie cu anul,
Stai la uºã ca un prost,
Pãi, în ãste situaþii
Crezi c-ar mai avea vreun rost?!
Mãi, sã ºtii cã mã omor,
Zise pe un ton mai grav,
Doamna, tare supãratã,
Cã mi-ai dat acum de hac.
Scoate iute caºcavalul!
Lasã bani de-nmormântare!
- "Sã mai dea ºi ãl de sus",
Zise omul cu sudoare.
- Ba sã dea ãl de sub pat,
Cã eu n-am un leu din rentã
Fiindcã doamnei toþi i-am dat
Ei! Sã vezi atunci alertã!
Omul spuse hotãrât:
- Este renta stabilitã!
Doamna, cu un ton mai sus
Strigã tare:
- Mã iritã!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Vino la mine

Vino la mine odorul meu ;
Brâu îþi voi face din braþul meu
Ca sã te apãr de ce-i mai rãu.

Când amintirea unor blestemuri,
Te-ajungã din vechile vremuri,
Te voi cuprinde ca sã nu tremuri.

Prin sãrutãri iubita mea,
Te-oi încãlzi de-þi va pãrea
Un soare cald, inima mea.

Tu eºti frumoasã floare de nalbã!
Noaptea, voi face sã-þi parã albã.
Din stelele nopþii o mândrã salbã.

Vino la mine odorul meu.
Alungã-þi teama din gândul tãu.
Dragoste purã îþi ofer eu.

Iar tu cu-al feþei rumen oval,
Cu gura ta, -dulce pocal-,
Sã-mi mângâi pieptul cuprins de jar.

Privirea ta -iris- în soare,
Buzele, petale de floare,
Pãru-þi de aur -o desfãtare-!

Vino la mine, odorul meu,
Sã-þi fiu eu sprijin în ceasul greu.
Sã unim dorul. ª-al tãu, º-al meu.

poezie de Ion Rotaru (2001)
Adãugat de Ion Rotaru
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Muncitorul însã zise cã mai bine ar fi sã se ducã cu el în târg sã-l dea pe bani, cã tot ºi-a pierdut el ziua de muncã, ºi cu ce va prinde pe dânsul sã ia niþel mãlai. Toþi gãsirã cu cale cã aºa este mai bine sã facã. Se duse deci cu oul în târg. Se aºezã ºi bietul muncitor în rând cu femeile ce vindeau ouã. Umblau oamenii de colo pânã colo ºi cumpãrau mereu la ouã; darã la el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l întreabã ºi pe dânsul nimenea de oul lui. În cele mai de pe urmã, iacã un neguþãtor chiabur cã vine ºi la dânsul.

Petre Ispirescu în Cei trei fraþi împãraþi
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

În rochie albã de mireasã

În rochie albã de mireasã
Te-am visat, iubita mea,
Eºti a inimii mele aleasã,
Eºti o floare de nu-mã-uita.

Privirea ta fermecãtoare,
Glasul tãu melodios
Sunt ca o razã de soare
Care încãlzeºte sufletul meu prea-pãcãtos.

Pe altarul iubirii am jurat în doi sã fim
ªi sub steaua fericirii
Toatã viaþa cu dragoste sã trãim.

Dar m-am trezit din a mea visare
ªi întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.

Cãci tu dormeai lângã mine
Somn dulce ºi uºor
ªi eu, parcã sã nu audã nimeni,
Þi-am ºoptit, iubito: te ador.

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adãugat de Vladimir Potlog
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Ariciul la cuibar

Pe la miezul zilei,
gãina moþatã era la cuibar
ºi cotcodãcea.
Un arici micuþ pe lângã gãinã
se tot învârtea.
Vãzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aºtepta,
nu avea habar.
Deodatã, lângã gãinuºã a venit
un cocoº foarte supãrat.
Pe arici vãzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul rãspunse:
Eu?... nici vorbã!
... ouãle îmi fac rãu!
Eu nu mãnânc ouã,
mãnânc doar furnici.
Cocoºul strigã:
-De ce ai venit tu la gãinuºã?

poezie pentru copii de Iulia Giuºcã
Adãugat de Iulia Popov-GiuÈ™că
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Ariciul la cuibar

Pe la miezul zilei,
gãina moþatã era la cuibar
ºi cotcodãcea.
Un arici micuþ pe lângã gãinã
se tot învârtea.
Vãzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aºtepta,
nu avea habar.
Deodatã, lângã gãinuºã a venit
un cocoº foarte supãrat.
Pe arici vãzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul rãspunse:
Eu?... nici vorbã!
... ouãle îmi fac rãu!
Eu nu mãnânc ouã,
mãnânc doar furnici.
Cocoºul strigã:
-De ce ai venit tu la gãinuºã?

poezie pentru copii de Iulia Giuºcã
Adãugat de Iulia Popov-GiuÈ™că
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Camelia

A ieºit în zori o fatã, având rochia brodatã
ºi încinsã la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzãtoare,
se opri sã stea de vorbã
în grãdinã cu o floare:
unele în cuib de rouã, alte nalte cât un munte.
Însã una-i prea cochetã: are guler de satin,
împlinit cu fagur roºu.
Mai vãzu aºa minune altãdatã la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea fãcea cãsuþe-n ºir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna micã îi scapã,
se-nþepã pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- îºi zise-n sine.
Poate vrea un strop de apã,
de mã-mpunse aºa tare firul greu de mãrãcine.

Pe o frunzã de cleºtar un gândac abia-ºi ridicã
silueta de cãrbune,
o furnicã
se opri ca sã-ºi ºteargã fruntea udã, ochii tulburi de tãciune.
Soarele adânc se scaldã într-o tufã violetã;
ce e drept e prea mãruntã, dar din fire e cochetã.
Se ridicã în lucire evantaiele de nalbã,
rochii roºii de zorele
rotesc salbã peste iarbã.
Ca o floare printre ele,
fata-ºi potriveºte gheata. Visãtoare, ea întreabã:
- Dar ce floare este, mamã?
Am trecut ºi ieri pe aici, însã n-am bãgat de seamã.
E camelia cea albã...
- Dar Camelia sunt eu... Cum sã fiu eu, mamã, floare?!
N-am nici frunze,
n-am petale.
ªi trecu prin alte rânduri,
coborâtã printre gânduri...

Ceasul bate miezu-nopþii ºi Camelia tresare,
respirând adânc - viseazã
cum furtuna s-a iscat ºi din soare
smulse o razã;
ciorile înfruntã cerul.
Câte flori avea cu dânsa,
vântul îi goli panerul.
Dar cum mama era treazã,
îi cuprinse fruntea albã ºi în gânduri se ruga,
visul nopþii i-l veghea sã nu-i frângã ramura
vântul cel întunecat ce din basme a scãpat.
Telegarul cât o stâncã,
fruntea naltã îi asudã;
numai sta cât sã audã,
cã în noaptea cea adâncã
zmeul este la hotar.
ªi porni ca sã-l adune sub copitele-i de jar.

Nalþã-te de zor spre stele,
urcând podul de aramã!...
Pãzitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc;
praf ºi pulbere s-alege de necazuri ºi de rele.
Mama-n ºoaptã o îndemnã:
- Urcã, fata mea, mai urcã pânã treci de nouã stele,
unde e copilãrie, unde îngerii adie
lirele în cântecele...
Dar deodatã-n sânul nopþii se ivi palat de soare.
ªi vibrând în cântec vine o ileanã-cosânzeanã
cu nãftamã de cicoare
ºi condurii de sulfinã,
- Hai, copilã, ºi te prinde de o razã de luminã!
Oi ruga un ºir de fluturi
visul negru sã þi-l spele.
Nemurirea sã te cânte,
floare mândrã a nopþii mele...

poezie de ªtefan Radu Muºat din Planeta poveºtilor, Ed. Universitarã, Bucureºti - 2021, Antologie de literaturã pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adãugat de Camelia Sava - Mãrgean
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Pentru fiecare femeie

pentru fiecare femeie câte o floare,
în loc de mãrþiºor,
voi sunteþi pentru noi raze de soare
ºi pentru asta vã zâmbim în cor

voi sunteþi dorul dulce ne-mpãcat,
voi sunteþi oful nostru din suspin.
voi sunteþi împlinirea în pãcat,
voi sunteþi jumãtatea ce-o iubim

pentru voi, în loc de mãrþiºor, o floare
ºi-n ea vã dãruiesc un of ºi-un dor,
vã dãruiesc cu multã încântare,
petale ce le-asud prin patul nopþilor

poezie de Radu Mihãilescu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cina cea de tainã

Zise Crist: "O sã mã vândã
Unul dintre voi!" ªi-amarã
I-a pãtruns atunci durerea
Pe-ucenici, ºi-L întrebarã:
Doamne, eu?

ªi Ion nestrãmutatul,
Vai, ºi Petru, plin de spaimã,
ªi 'mprejur din nou cu toþii
Tremurând pe rând îngaimã:
Doamne, eu?

Ce sã zic atunci eu, biata,
Eu cu inima mea slabã –
Când ºi cei tari în credinþã,
Când ºi însãºi stânca 'ntreabã:
Doamne, eu?

poezie de Carmen Sylva din Cântece ºi sonete
Adãugat de Veronica ªerbãnoiu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fãrã mine,
aº vrea sã nu plângi.
ªtiu cât mã iubeºti,
cã te gândeºti la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pãmânt,
vã rog sã întelegeþi,
cã nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mânã,
apoi mi-a spus cã sunt sfârºit
ºi trebuie sã-l urmez,
sã las aici tot ce iubesc.

Când am fãcut pasul eram o luminã rece,
lacrima-mi cãzuse peste lume.
Am zis în sine cã totul trece,
La fel se uitã ochiul nevãzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum aþi crescut,
la tot ce v-am împãrtãºit;
cred cã o sã-mi creascã aripi în necunoscut
ºi o sã mã vãd în umbra voastrã,
de-atât cât v-am iubit.

M-aº întoarce pentr-o clipã
sã-mi iau rãmas bun,
lacrima sã mi-o ridic din lume,
fie cât o bãtaie de aripã.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriþa

poezie de Camelia Opriþa din BOEMA - Revistã de Literaturã ºi Artã Nr. 147 (mai 2021)
Adãugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cea mai mare "floare"

Copaci de ce gândesc în floare?
Pesti de ce nu aruncã gunoaie
Pãsãrile nu-ºi ouã rãzboaie...
Fiarele au fabricã de gheare?

Noi-nteligenþe intrastelare!
Visãtoare-ntre necuvântãtoare
Strigãm cerului tot mai tare!
Cã ele-s cele distrugãtoare...

ªi sã ne dea aripi de fluture
Cãci vrem sa plecãm pe alte astre!
Sã dea de bunã voie diamantele
Sã ne strãluceascã gândurile!

Sã cãpãtãm puterile quasare
Sã creem viduri pacificatoare!
Ca la Hiroshima, Nagasaki
Rãsãrind acolo în zare...

Cea mai mare din lume floare!
Visatã de minþile umane

poezie de Petru Daniel Vãcãreanu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

VI

Pasãrea îmblânzitã se afla în colivie; pasãrea sãlbaticã era în pãdure.
Soarta a fãcut sã se întâlneascã.
Pasãrea sãlbaticã strigã: "Vino, iubito, sã zburãm în codru."
Pasãrea îmblânzitã murmurã: "Vino aici, sã trãim alãturi în colivie."
"Printre aceste gratii unde aº avea loc sã-mi întind aripile?" spuse pasãrea liberã.
"Vai! strigã prizoniera. Nu ºtiu unde m-aº putea aºeza pe bolta cereascã."

"Draga mea, vino sã îngânãm melodiile pãdurii."
"Rãmâi lângã mine! Te voi învãþa o muzicã savantã."
Pasãrea pãdurii rãspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învãþa niciodatã."
Pasãrea din colivie grãi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pãdurii."

Le este sete de iubire, dar niciodatã nu vor putea zbura aripã lângã aripã.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnicã li-i dorinþa de a se cunoaºte.
Ele bat din aripi ºi cântã: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasãrea liberã strigã: "Nu pot, mi-e teamã de uºa închisã a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase ºi moarte."

poezie celebrã de Rabindranath Tagore din Grãdinarul (1913), traducere de George Popa
Adãugat de Silvia Velea
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!