Gimi, căţeluşul meu

Gimi, căţeluşul meu
A plecat hai-hui pe stradă.
S-a întâlnit cu un zmeu
Şi repede s-au luat la sfadă.

Zmeul cel nemernic,
De cum l-a văzut,
Crezându-se puternic,
Pe Gimi l-a bătut.

Când zmeul îl întreba
Ce caută pe stradă,
Gimi-i răspundea
Că lumea vrea s-o vadă.

- Cum să mergi tu, măi potaie,
Alăturea de mine?
Tu eşti un căţel de paie.
Nu eşti deloc un câine.

Gimi-atunci s-a supărat
Şi l-a muşcat rău.
Zmeului i-a arătat
Că poate fi şi dulău.

poezie de Dumiitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de copil

Craiasa blanda si firava,
O floare lasa-mi aici pe masa
Sa stiu c-ai fost si ai sezut
Pe scaun langa patul meu!
Craiasa buna din povesti,
Vin de coboara-n visul meu,
De-o lume-ntreaga sa-mi vorbesti,
De imparati si imparatese
Ce varsa lacrimi de tristete
Ca fata lor cea mai frumoasa
De zmeu a fost rapita aseara!
Sa-mi spui cum Fat-frumos zelos
Trecut-a mari si munti pe jos,
Cum el pe zmeu l-a intalnit,
Cu palosul el l-a lovit
Si a zis atat:``-Fata-i a mea
Si nu ti-o dau oricat ai vrea!``
Iar zmeul rase in urma lui,
Graind se pare in sinea lui,
Ca el e puternic si mare,
Ca munti el poate sa rastoarne;
Grait-a zmeul nu stiu cui?!
Dar Fat-frumos nu-l auzi,
El dus cu fata a fost demult
Pe alte plaiuri mai frumoase,
Nu ca ale zmeului, intunecate.
Si trei zile nunta a tinut,
Grai craiasa inseninata,
Si au jucat si-au petrecut
Iara pe zmeu l-au aruncat
Intr-un cazan cu serpi.
Craiasa buna din povesti,
Tu cand de povestit ai terminat,
Priveste-mi tenul pistruiat
Si da-mi un dulce sarutat!

poezie de Elena Valentina
Adăugat de Elena Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Nebunul strigă cu durere la dracul cel încornorat,
să scoată coasta din muiere, că pe el l-a terminat.
l-a făcut din om neom, noaptea nu mai are somn.
O ia pe câmp ca tăunul. De Paşti zice că-i Crăciunul.
Dracul nu l-a ascultat, muierii, coasta i-a lăsat.
Nebunul s-a supărat şi în lac s-a aruncat.
Pe nebun l-a scos din lac, dar nu şi costa de drac.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O soţie hotărâtă

L-a adunat din stradă beat,
Şi crunt l-a săpunit,
Găleata-n cap i-a deşertat,
Dar nu s-a limpezit.

epigramă de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crama... (parodie după Mihai Eminescu (La steaua) şi Păstorel (Şi astăzi))

La crama de la răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că-un ceas întreg i-a trebuit
Beţivului să-ajungă.

Un vin cum nu s-a mai văzut
Luci vederii lui,
Cu poftă mare l-a băut,
Cum nu-i e dat oricui.

Iar vinul minunat, plăcut,
Încet la cap se suie,
Era pe când nu l-a văzut,
Azi l-a văzut, şi nu e.

Plecă de-aici satisfăcut;
Pierdut în noapte-adâncă,
Aroma vinului băut
Îl urmăreşte încă...

parodie de George Budoi, după Mihai Eminescu, La steaua; Păstorel, Şi astăzi (20 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua-au călătorit
Şi-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim

Acolo dac-au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns,
Prin oraş ei au căutat
Şi pe toţi au întrebat

"Unde s-a născut", zicând,
"Un crai mare de curând?
Ca să mergem să-l vedem
Şi lui să ne închinăm"

Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat,
Pe crai la el i-a chemat
Şi în taină i-a întrebat

Zicând: "Mergeţi de aflaţi
Şi venind mă înştiinţaţi
Să merg să mă-nchin şi eu
Ca unuia Dumnezeu"

Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Şi-au mers, până a stătut
Unde Hristos s-a născut.

Cu daruri s-au închinat
Şi cu toţi s-au bucurat
Iar 'napoi dac-au purces
Pe altă cale au mers.

Irod rău s-a necăjit,
Oaste mare a pornit
Şi-n Viflaem a intrat
Pe toţi pruncii i-a tăiat

De la doi ani mai în jos,
Să-l taie şi pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Domnul sfânt l-a apărat.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mâţe şi-un căţel (poezie pentru copii)

Două mâţe şi-un căţel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic şi frumuşel
Se mai odihnea niţel.

Mâţele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Şi-au chemat şi pe căţel
Ca să-l privească şi el.

"O fi câine care muşcă:
N-are casă, n-are cuşcă"
Au gândit mâţele proaste
Miorlăind ca nişte broaşte.

Dar săracul mititel
Era simplu... mieluşel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Căţelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Şi-a-nceput lung al lătra
Mieluţul al speria

Mieluţul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâţele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluţul, nu era...
Şi nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Şi se odihnea niţel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mieluşel
Şi nu e... mare căţel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Şi apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Adică, şefu' sigur merită, dar de ce un dalmaţian?
Lia: De ce nu un dalmaţian? Nu ştiu, mi se pare un căţel adorabil, tare simpatic, jucăuş şi destul de loial. În plus, am stat de vorbă cu Luci şi am aflat că îi plac câinii. A avut unul pe Terra.
Nistor: Acela nu era un dalmaţian.
Lia: Ştiu. Pe Nero l-am văzut, era un câine negru, maidanez, pe care Luci l-a luat de pe stradă şi l-a adus acasă. Era foarte ataşat de el.
Stela: Ca să vezi, nu-ţi pierzi timpul degeaba.
Nistor: Aşa-i! Văd că şeful ţi-a spus multe lucruri.
Alex: Un moment... L-ai văzut?! Pe Nero? Adică... Ai fost la Luci acasă?
Lia: Da. O dată sau de două ori. Erau şi bunicii lui atunci. Şi l-am văzut pe Nero. Cât şi pe Rikky, blondo! Adorabil papagal!
Maria: Ah, Rikky, poznaşul meu...
Nistor: Deci, vorbeşti des cu şefu', despre multe chestii...
Lia: Da, Nis, îmi spune, destule, chiar şi despre tine...
Nistor: Despre mine...?! Ce ţi-ar putea spune ţie şefu' despre mine?
Lia: Că-i eşti unul dintre cei mai buni prieten pe care l-a avut vreodată, desigur; încă din copilărie. Tu şi Alex, bineînţeles.
Alex: Hmm... Adică... Stai puţin! Şi despre mine ţi-a vorbit Luci?
Lia: Da, normal, Alex; şi despre tine! Cum altfel?! Dar nu vă îngrijoraţi degeaba, nu mi-a spus nimic rău despre voi doi!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iona şi kikayonul

Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală şi s-a culcat
Ca un fiu risipitor şi nepăsător
Faţă de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munţilor,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile şi trei nopţi nesfârşite;
A strigat şi s-a rugat către Domnul,
Şi a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduinţele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona şi-a spus tăios profeţia
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeţia lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalţi copii, care nu ştiau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Şi n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat şi umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul şi l-a certat!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, ce ai cu mine?

Cu privirea rătăcită,
Ţine în lăbuţe, strâns,
Pâinea tare, învechită,
De foame, sete constrâns.

Tolănit pe-asfaltul rece,
Şi cu firmituri în jur,
Se uită la om cum trece,
Şi cum îi vorbeşte dur.

"- Ieşi de-aici, făptură slută,
Poate-oi fi câine turbat!
Asta-i belea absolută,
Să fiu de tine muşcat!

Vă-nmulţiţi ca şobolanii,
Umblaţi pe stradă hai-hui,
Hingherii ne iau toţi banii,
Dar mai lasă câte-un pui...

De ce mi-aş lua de la gură,
Ca să-ţi dau, potaie, zi?
Tu mi-ai da o-mbucătură,
Om pe lume, dac-ai fi?

Plini de boli şi de căpuşe,
Blana vă miroase-urât,
"Stimaţi" căţei, căţeluşe,
Ca nodul îmi staţi în gât!

De mi-ar rămâne mâncare,
N-aş împărţi-o cu voi,
Javre! Javre ordinare!
Aş arunca-o-n gunoi."

Şi pleacă, lăsând în spate,
Căţeluşul suspinând,
Nu are glas, însă poate,
Să îi răspundă în gând:

"- Nu ţi-am făcut niciun rău,
Omule, ce ai cu mine?
Of, de-aş fi în locul tău,
Aş fi mai om. Decât tine..."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pentru mine S-a jertfit...

Şi pentru mine S-a jertfit
Mesia, Fiul jertfei sfinte
Lucrarea Lui m-a cucerit
La fel, iubirea Lui fierbinte.

Şi pentru mine a-ndurat
Bătăi cu bici şi chin de moarte
Legat, scuipat, crucificat
Exact cum e descris în Carte.

Şi pentru mine-a fost străpuns
În mâini, picioare şi în coastă
Să pot primi ceresc răspuns
Când mă apasă vreo năpastă.

Şi-al meu păcat El l-a luat
Dar nu l-a dus în vreo pustie
Ci-asupra Lui l-a aşezat
Ca traiul meu în har să fie.

Sentinţa grea ce s-a rostit
Se cuvenea să-mi fie dată
Dar fără murmur a murit
Să nu Îl părăsesc vreodată.

Că L-am trădat o spun deschis
Dar mi-a iertat vinovăţia
Mă îndreptam către abis
Dar El mi-a dat Împărăţia.

O, cum să nu Îl preamăresc
Pe Cel ce m-a salvat din gheenă?
Căci suflul Lui nepământesc
Îmi curge-n fiecare venă.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greuceanu şi Zmeul Zmeilor

I-a demolat palatul,
L-a răsturnat pe spate,
Dar când să-i taie capul,
Avea imunitate!

P. S.
De palat nu i-a păsat,
Are vilă de la stat.

hexagramă de Valentin David (26 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greuceanu şi Zmeul Zmeilor

I-a demolat castelul,
L-a ţintuit pe spate,
Dar când să-i facă felul,
Avea imunitate!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraş coconaş

Iepuraş coconaş
A fugit peste imaş
Şi s-a dus colo sus
Într-o tufă s-a ascuns!

Dar Dulău, câine rău,
L-a gonit din cuibul său
Şi-a fugit speriat
Colo-n codru-ntunecat!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefantul şi rinocerul

Elefantul şi un rinocer,
Având dureri reumatismale,
Să le fie de ajutor,
Au optat, băile termale.

Şi-au mers prin junglă,
După lacul cu nămol.
Găsit, n-au mai stat de vorbă
Şi s-au aruncat în el.

Mulţumiţi de piscină
Cu apă caldă şi nămol,
Aveau încrederea deplină
Că le va fi bine în viitor.

Pachidermul îşi freacă piciorul
Cu trompa, fiindu-i uşor,
Văzându-l însă rinocerul
I-a oferit repede ajutor.

- Stăpâne, te masez eu,
Aşa cum am mai făcut,
Iar dacă îţi este rău,
O uăm de la început.

A trecut repede la treabă
Cu cornul lui ascuţit
Care l-a înfipt în talpă,
Apa toată s-a roşit.

A ţipat şi i-a spus
Ce rău mare i-a făcut.
Leşinat, aproape dus
S-a pus pe oblojit.

După un timp şi-a revenit
Şi a început să-i vorbească,
L-a certat şi s-a răstit
Pentru fapta-i nebunească.

- N-ai vrut să-mi pansezi piciorul
Cu apă, ierburi şi nămol.
Te-ai pus, hoţule, cu cornul,
Crezând că mă omori.

Să-mi iei dintele al mare
Să-l vinzi la bijuterii,
Fugi, că nu eşti în stare
Şi să te laşi de prostii!

Fildeşul e pentru împăraţi
Şi marii latifundiari,
Pentru regi încoronaţi,
Ori bancherii mari.

Ce-ai crezut tu, stârpitură,
Că-ţi acord prietenie
Îţi trag eu o tăvălitură,
Ca să uiţi de duşmănie.

L-a luat la tăvălit
Printre aborii de eucalipt.
Lovit bine, a fugit
Cu cornul sângerând şi frânt.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
şi poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,

fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce şi l-a promis.

Când alte forme nu-s de atins ţinta
şi-n tine sălăsluieşte ambiţia
de n-o mai poţi opri
fără să-i vezi rodul.

Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
şi pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.

Dă semne că pragul poate fi atins
şi trecut mai departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul, cum îl văzu, îngheţă sângele într-însul. Se apucară la luptă în buzdugane, dară Ţugulea cum aduse buzduganul său şi lovi pe zmeu, îi luă mirul, apoi îi tăie capul, îi luă calul si armele şi plecă înaintea zmeului celui mijlociu. Asemenea îi făcu şi lui. Apoi plecă înaintea zmeului celui mic. După ce se întâlni cu zmeul cel mic, se luă la luptă şi cu dânsul. Se bătură întâi în buzdugane, buzduganele se sfărâmară; se luptară cu suliţele, acestea se rupseră; se apucară apoi în săbii, a zmeului se frânse. După aceea se luară la luptă dreaptă, se luptară ce se luptară şi, înfrângând pe zmeu, îi tăie şi lui capul. Îi luă şi lui armele şi calul şi plecă acasă cu dânsele. Când ajunse se crăpa de ziuă; legă caii şi puse bine armele zmeilor. Apoi sculă pe fraţi să meargă la vânat. Când văzură fraţii caii se minunară. îl întrebară, dară el nu voi să le spuie nimic, zicând că nu ştie. Încălecară fraţii pe caii zmeilor şi porniră. Ţugulea însă încălecă pe calul zmeului celui mic, căci era mai vânjos.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Am trimis un sărut pe cer.
Vântul l-a văzut şi l-a luat.
Am visat la un înger blond.
Noaptea întunecată l-a ascuns.
Am ascultat cuvinte de dragoste
Şi în extaz este inima mea.
M-am plimbat pe cărări spinoase.
Picioarele obosite s-au odihnit.
Am auzit o mângâiere dulce.
A mamei, ea nu m-a înşelat niciodată.
Sărutări iubitoare, priviri sincere,
Că întotdeauna îmi amintesc...
Ca şi cum ar fi fost ieri.

poezie de Eugenia Calancea (5 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi a găsit-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde şi moi. S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a mai văzut niciodată.

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reversul situaţiei

Atât de mult ea l-a iubit
Că-n faţa lui s-a dezgolit
Şi-atunci când l-a îmbolnăvit
Şi de amor l-a... lecuit!

epigramă de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sebastian: Ea l-a omorât. Ea i-a apăsat perna pe faţă, eu doar l-am ţinut de picioare. Ea l-a omorât şi pe Alexander Lester. Pe Boris Lester l-a otrăvit cu ciuperci şi l-a lăsat să moară. Tot ea l-a omorât pe bietul... (plânge) L-a omorât pe copil ca să putem fi împreună. Şi eu care credeam că o iubesc...

replică din filmul artistic Lady Macbeth, scenariu de Alice Birch, după Nikolai Leskov (2016), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Festivalul Filmului European
Comentează! | Votează! | Copiază!