Căţeluşul Zmeu

Gâsculiţa mea cea mică
Este tare frumuşică.
Are aripi lungi, pufoase,
Guleraşe-guleraşe.

Cârdul de surori o -ntreabă:
- Surioară, vii la iarbă?
- Nicidecum nu voi veni,
Sunteţi tare cenuşii.

Eu sunt albă ca o floare,
Voi prea negre pe spinare!
Vezi ce aripi lucitoare?
Nouraşi bătuţi de soare...

- Tot ne spui că eşti frumoasă,
Zise gâsca cea mai grasă.
... Dar ai glasul fioros,
Zise alta fără rost.

Ga–ga–ga şi iară ga,
Incepură a se certa.
Tărăboi în bătătură,
Şi-un căţel cu ou în gură.

Hoţu' nostru înfometat
Avea ochiu' stâng vărgat.
Fura ouă din cuibare
Şi le pitula sub floare.

-Ajutooor, ajutooor!
Strigă gâsca mea de zor,
Săriţi! Vai de oul meu,
Îl luă căţeluşul Zmeu!

Cât ai bate din aripă,
Îşi făcu cuibar în pripă.
Pe bandit l-a înfăşcat,
Vai de ochiul lui vărgat...

Şi-l mai ciupi de spinare,
Fugea de n-avea picioare.
- Greu e oul, foarte greu,
Zise căţeluşul Zmeu.

poezie de Camelia Opriţa din cartea pentru copii - Povestiri şi poezii La Castelul Regelui -
Adăugat de Mircea MONU
Votează! | Copiază!