Dănuț Copilașul Hărnicuț -
Ascultați
Și vă minunați!
Într-o carte mititică,
Hărnicuț ca o furnică,
A fost odată și mai este
Un copil ca în poveste.
E-ncântat și nu mă mir,
Că pe rafturi are-n șir
Multe cărți nemuritoare:
Cine i le dete oare?...
Cărțile, auzi poveste,
Au și uși au și ferestre.
Chiar dacă n-ai mai văzut,
Este bine de știut!
Cât este ziua în toi,
Aleargă pe munți și văi,
Lângă-albițe găuri sapă,
Toate păsările-adapă.
După ce mânca în grabă,
Se și apuca de treabă.
Iute, iute, căci pe seară,
Cu tata mergea la moară.
Și trecând ieri prin livadă,
Deși încă e zăpadă,
Vrăbiuțelor drăguțe,
De zor le dregea căsuțe.
În pământul afânat,
Cu mămica-a semănat:
Ceapă, morcov, chiar spanac,
Lobodă și păstârnac.
Lucra, învăța cu voie bună,
Și pe soare și pe lună,
Lângă foc, pe lângă vatră,
Cum vă place dumneavoastră!
Dar gândiți c-a terminat?
Mai pe urmă a lăsat...
O pisică!
Cu ale ei mișcări cochete
Și jeluiri insistente,
Să-o-usuce pe-ndelete,
Că-i plouată ciuciulete.
Dar blănița, minte creață,
Smotocind un fir de ață,
Sări după horn, mai jos
Încercând să prindă-un os.
Saltă iar pe cuina nouă:
Ningă, geruiască, plouă,
N-are teamă de vre-un ger,
Nici că-i frică de câner.
Toarce, doarme și iar toarce,
În cojoace se întoarce.
Iar Dănuț
Ca un brăduț,
Până seara a-alergat!
Mulți bănuți a câștigat.
De la mamă și bunică,
Și-și mai luă o cărticică:
Ce îl plimbă peste munți,
Râuri trece fără punți.
Mic dar harnic nu-i așa?
Cine pe Dănuț n-ar vrea?
Chiar dacă le face-n joacă,
Lucruri bune el să facă!
Cu cuvintele acestea,
Iată se sfârși povestea!
Așa a fost atuncea precum v-am povestit;
Am spus-o cum se spune și cum am auzit.
poezie de Camelia Oprița din Scăpărici și Licurici, Literatură pentru cei mici (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre frică
- poezii despre copilărie
- poezii despre învățătură
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vrăbii
Citate similare
Ora a treia am avut geografia. Și eu care credeam că geografia e cine știe ce obiect greu! Ca aritmetica, de pildă. Da' de unde! E foarte ușor! Geografia este știința despre pământul pe care trăim noi, despre munți, mări și oceane. Până acum îmi închipuisem că pământul nostru e drept și întins ca o foaie de clătită. Olga Nikolaevna ne-a spus însă că nu e întins, ci rotund. Rotund ca un glob! Mai auzisem eu așa ceva, dar am crezut că e cine știe ce poveste sau născocire. Acum însă se știe sigur că asta nu-i poveste. S-a stabilit că pământul nostru este un glob mare, mare de tot, și că oamenii, trăiesc peste tot, de jur împrejurul lui. Pământul atrage spre el oamenii și animalele și tot ce se află pe pământ, și iată de ce vietățile care trăiesc dedesubtul nostru nu cad niciodată! Mai e ceva foarte ciudat: cei care trăiesc dedesubt merg cu picioarele în sus, adică cu capul în jos, numai că ei nu bagă de seamă asta și-și închipuie că merg așa cum trebuie; pentru că, nu-i așa, dacă lasă capul în jos și se uită la picioare, văd pământul pe care stau, iar dacă înalță capul, văd cerul. De aceea li se pare că și ei merg cum trebuie.
Nicolai Nosov în Vitea Maleev la școală și acasă, Capitolul I (1951)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre picioare
- citate despre animale
- citate despre știință
- citate despre zoologie
- citate despre timp
- citate despre promisiuni
- citate despre ore
- citate despre ocean
Lupul se mai învârte cât se mai învârte prin casă, doar a mai găsi ceva, dar nu găsește nimic, căci iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți pereții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap și a plânge cu amar după frățiorii săi.
Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre tăcere, citate despre sânge, citate despre plâns, citate despre pești, citate despre lupi, citate despre gânduri, citate despre foc, citate despre dușmănie sau citate despre dinți
Înainte de vreme
De ceva vreme nu te-am mai simțit
Nici în farmecul nopții, nici în razele
Celei ce-nsemna odată clipele...
Acestei inimi care încă n-a-'mpietrit!
Încă mai simt cum bate-a dragoste,
Chiar dacă nu mai bate pentru tine!
Deși credeam că nu își mai revine,
Uite-mă-aici: trăind tot o poveste...
O poveste care-i tot despre dragoste,
O dragoste care ghici, ce? S-a stins!
Despre un vis frumos ce-a fost învins,
Dar care... încă ne mai urmărește!
Cum am putea să nu avem regrete?!
Doar știi și tu ce am trăit, a fost
Și cât de tragic s-a sfârșit și fără rost...
De nici n-ai spune c-am iubit cu sete!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (23 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un vierme mic
E noapte. La o masă, plecat peste hârtie,
cu-abecedaru-n față, stă un copil și scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
zâmbește o șopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-și pune creionul între dinți.
"Șopârlele-s frumoase... și-s repezi... și-s cuminți."
Ușor el dă o filă. Și alta... Și-ncă una.
Apare papagalul... păunul și păuna...
și un cocoș cum scurmă, hrănind o găinușă,
și un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la ușă?
Băiatul stă și-ascultă. E-un glas sau o părere?
Se duce-n prag și strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-un glas subțire. Auzi? Mi-e frig... îngheț...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeț!
Dar cine ești? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că plouă cu găleata!
Și-apoi știu basme multe și ghicitori un sac!
Dar cine ești? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Și, când mă fac covrig,
abia mă vezi. Hai, trage zăvorul că mi-e frig!
Și i-a deschis băiatul: Noroc și seară bună!
Noroc... Dar unde-i ploaia? A stat... Nu vezi că-i lună?
Hi - hi!... A fost o glumă ca să mă lași pe prag...
Dar stai, nu-nchide ușa că după mine trag
un vechi și bun prieten, un șoricel din pod...
Sunt eu! Dar cartea unde-i? Ia dă-mi-o să ți-o rod!
Apoi o să dăm fuga pe mese și prin blide
să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
că trag și eu cu coada o bufniță flămândă!
O bufniță? Mi-e frică! Dar bufnița e blândă...
Sunt bufnița! Privește în ochii mei rotunzi.
De-acum să umbli noaptea și ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata... Stai puțin.
Ia mai lărgește ușa să intre și-alt vecin...
Eu... Mă cunoști. Sunt vulpea. Și cred că mă iubești...
Eu știu că vulpea strică... Ce? Viile... Povești!
Dacă asculți de mine am să te-nvăț să furi!
Dar e păcat... N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute...
Și-acum... deschide-n lături, că vine... vine iute...
o zână fără seamăn! Zâmbind să-i ieși în cale
slăvitei caracatiți!... încolăcimii sale!
Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară!... Prea târziu...
Căci bufnița și vulpea și șoarecul suriu
dau ușa de perete. Și umede ventuze
se prind în rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-mbrățișare! Cum i se frânge trupul!...
Așaa! sunt deznădejdea! Acum... apare lupul!
Vai! În chenarul ușii doi ochi de foc se-arată...
E lupul ce rânjește... și vine... vine... "Tată!"
Ca trăsnetul lovește o flacără pe lup.
Iar umedele brațe de pe copil se rup.
Tu dormi? îi spune tata. Și lecția n-ai scris!
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost... vis...
*
"Minciuna nu-i o crimă", se spune câteodată.
"E-un vierme mic, ce trece. Și floarea-i tot curată..."
Nu, floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e o verigă, apoi un lanț: robia.
Visarea trage lenea și lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtișagul.
Și-apoi când deznădejdea, trecând în grabă pragul,
te faci să-ți curmi viața sau să te-mbete crima,
cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună... Prima.
Minciuna o e crimă? E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme! Tu strigă-n grabă: "Tată!"
Prin sângele salvării lovește pe dușman!
Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!
poezie pentru copii de Costache Ioanid
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre tată, poezii despre păuni, poezii despre minciună, poezii despre lupi sau lecții de engleză
Va fi bine!
Totul este așa cum noi nu ne dorim
Speranța a mai rămas, dar nici de ea nu știm
Și cum ar fi să plec, în umbră să te las?
Ar fi ca prima dată, voi face primul pas!
Un pas spre un sfârșit sau chiar un început
Ca hotărârea aceasta, mai grea, nu am avut!
Dar să privesc mai bine, ce ușă eu închid!
Și să fiu atent ce poartă mai deschid!
De nu ar fi iubirea, pentru cine aș merge?
Unde calea-i lungă și visul nu se șterge!
S-alerg chiar după tot, ce mi se pare drag?
Și apoi să mă aleg, cu ce concluzii trag!
O veste bună acum v-a fi de nedescris!
Dar nu ne-am despărțit, ci doar a fost un vis
Și mă trezesc din somn, și stau pe lângă tine
Te iau în brațe strâns, căci totul va fi bine!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre somn sau poezii despre dorințe
Fiecare
Fiecare-n lume are o poveste,
Cu episoade lungi, ca un roman,
Dar toate lucrurile aceste,
Au trecut an după an.
De povestit este destul,
Dar cine stă să mă asculte,
Căci pe al vieții drum,
De spus sunt lucruri multe.
Sunt mândru că am reușit,
Prin viață să pătrund adânc.
Chiar dacă nu tocmai iscusit,
De greutăți n-am să mă plâng.
Drumul vieții este încurcat,
Cu piedici și cu greutăți,
Dar nu trebuie abandonat,
Oricând să fii tu însăți.
Aș vrea totul de la lume,
Însă e nu-mi dă nimic,
De aceea îi voi spune,
Că-mi iau eu câte un pic.
Chiar acum, că sunt bătrân,
Încerc să fac ce pot,
Nu stau cu mâinile în sân,
Din latență eu mă scot.
Când te înfioară briza dimineții,
Și viața înainte te îndeamnă,
Nici nu știi ce mult înseamnă,
Să te simți ca-n anii tinereții.
N-am terminat cuvintele din cărți,
Pentru a crea noi comparații,
Am studiat în multe părți,
Dar am făcut și declarații.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre obstacole, poezii despre mândrie, poezii despre mâini sau poezii despre dimineață
Lia: Nu înțeleg; până acum, în ceilalți ani n-ai reacționat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Așa crezi tu?! Ți-am mai spus, Lia, cât de puțin mă cunoști; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea să-ți spun? Da, tot așa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de față cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înțeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ți-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar știi bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prostește, iar cuvintele rămân, nu pot fi șterse; de aceea, ar trebui să ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai să-i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aș putea să exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu și acum.
Lia: Dacă-mi povestești, poate te vei simți mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă ești dispusă să mă asculți...
Lia: Te ascult, Luci.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate despre supărare, citate despre pace, citate despre mamă, citate despre iertare, citate despre cunoaștere sau citate despre asigurări
Micul vânător
Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am să stau să vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea să-nvie iar...
Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?
Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând să-mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.
Ai să vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au să spuie toți de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...
Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata - "Ține
Pușca drept, și trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,
Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am să plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...
Dar de-aș spune tatei oare
Că pân'mă deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?
Și să-l rog să-mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?...
Uite-așa, halal să-mi fie!
Cine ar putea să știe
Că nu eu l-am împușcat?
Dar de cineva mă-ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?
Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,
Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, și alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viața toată
Niște oameni de nimic".
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre moarte, poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre vinovăție sau poezii despre viitor
Poveste de omăt
Tu nu știi... A fost odată
O căsuță fermecată
Și-n căsuță-o fată mică,
Un pisoi și o bunică.
Și-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Și-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea...
Dar pe drum cotit și nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o șchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.
Și proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat și subțirel...
Dormi? Și nici n-am prins de veste!
Ușa s-a închis cu cheia,
Focu-și pâlpâie scânteia,
Și povestea nu-i poveste:
Eu eram fetița-aceea,
Iar bunica nu mai este...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre pisici, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre fete sau poezii despre apă
Pe la Bogata
am fost pe acasă la Bogata
dar nu e nimeni e pustiu
goală-i casa și e gata
și pentru mine e târziu
eu însumi am îmbătrânit
și-a mea viață-i spre apus
iar trupu-mi este azi slăbit
așa de zvelt eu astăzi nu-s
plecară ai mei cu toți în șir
și casa iată e pustie
doar al amintirii astăzi mir
pe-ai mei se luptă să-i învie
și plin ocolu e de iarbă
și nicio piatră nu mai e
de parcă totu-n mare grabă
ca focu-i stins asemene
ca focu iată din fiteu
ce nu mai arde prea demult
de-ai casei iată-s numai eu
tăcerea când eu o ascult
dar e pustiu și e închis
pe aripa vremii pierdute
de parc-a fost numai un vis
lăsat la cine vrea să asculte
de parcă nu a fost o vreme
în care acolo-am locuit
cu atâtea umblete și semne
părinții unde m-au primit
de parcă nici tata bătrân
n-a fost acolo vreodată
când ne jucam copii-n fân
în joaca cea nevinovată
și parcă n-a fost la cuptor
chiar dânsu ptita să o facă
cum n-a fost alta așa cu spor
cuptorul nostru să o coacă
și parcă tata n-a umblat
făcând atâtea pe afară
să fie totul așezat
din zori de zi până în seară
și parcă acolo n-au crescut
copii ca florile de primăvară
dar azi e trist și de urât
și mai urât ar vrea să-mi pară
mi-aduc aminte cum în blide
topala mama o punea
și noi copiii înainte
ne înfruptam atunci din ea
plină casa de viață
era atunci chiar și-n ocol
simțeai spre ceruri cum se-nalță
și nu era nimica gol
acum nimica nu e viu
și iarba parcă este moartă
ocolu-i sarbăd și pustiu
și nimeni nu mai e la poartă
lipsește mama tata nu-i
și nici o vorbă nu se aude
nici pașii azi ai nimănui
auzul nu ți-l mai pătrunde
căci toți s-au dus și ne-au lăsat
sunt așezați iată-n mormânt
de e pustiu și al meu sat
de-ai mei aproape când nu sânt
se coc plăcinte-n atmosferă
căci iată totul a murit
și casa parcă-i o himeră
viața unde mi-am trăit
căci fără viață este tot
ocol fântână cohe șură
copil să fiu eu nu mai pot
căci toate iată se pierdură
și nu e nimenea să urce
iar pe fân în podu șurii
și din mere să îmbuce
mângâindu-i cerul gurii
nu e mama nicăieri
și nici tata iată nu-i
de nu mai am în duh puteri
să dau veste nimănui
ca și atunci când toți copiii
pe afară-n șiruri se jucau
dând prinosul bucurii
plini de viață când fugeau
dar acum când iar privesc
atmosfera casei noastre
în chinuri mă prăpădesc
de ce văd că avem parte
iarba a umplut ocolul
nici un pas că nu se așterne
de străluce-n goluri golul
de nimic nu este vreme
totul este năruit
fără viață și mișcare
casa unde am trăit
nicio față parcă n-are
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre sat
Pisicuța
Toată ziua toarce
Și nimic nu face...
Mult ea doarme,
Miaună când îi e foame.
Este foarte simandicoasă,
Vrea doar mâncare-aleasă.
Iar dacă-i dai lăptic,
Nu-i mai trebuie nimic.
Când ți-e rău, te face bine
Nu pleacă de lânga tine.
Pune lăbuța unde te doare
Și durerea, repede dispare.
Se joacă cu cele perdele
Până rămâi fără ele.
Asta face o pisică
Tot ce prinde, strică.
Vrea mereu alintată,
Să se simtă răsfățată,
Dar oricat te străduiești
N-ai cum să o urăști...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (9 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre jocuri, poezii despre durere sau poezii despre bine și rău
La pârâu
Venea pe deal, voios cântând
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără nici un gând
Flăcăul;
Dar iată-n drum îl află râul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul;
Așa de lat și chiar acum!
Dincolo câmp și lan și flori,
Ei, cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei, cată!
Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată
Înoată-n spice până-n brâu.
"Să n-ai, Catrino, zi de rău!"
Ea tace.
"Ei, iacă naiba de pârău,
Mi-l puse focu-n drumul tău!"
Ea tace.
Deloc o vorbă! Sa preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.
"Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iaca!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău să mă desculți?
Ei, iaca!
Mai bine plec!" Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
Să treacă!
Să facă-n urmă cum o vrea!
Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: "M-ai chemat?"
El mâna peste ochi mirat
Și-o pune.
"Să-ți spun ceva! Cuvinte bune!"
"Să spui, să spui! dar ce să spui?
Ei, spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i!"
"Haide, treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino!"
"Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?"
"Dar nu-i cat Oltul, poți să-l treci
Catrino!"
"Vecine, nu!" "Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid' vino!
De-atunci și peste mări treceai."
"Ei, iaca, viu! Dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!"
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste
Tot eu să spun? Ghiciți și voi.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre râuri, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre cuvinte
După un chef
După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soața îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în brațe m-a luat.
Nu-mi așază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franș, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Și la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaș iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obținut ce a vrut.
Iar geambașu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu așa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preț mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambașu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Și e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Și-n București de-ai căuta
Nu găsești așa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nțeles.
Orice bărbat, se știe,
Trece pe la prăvălie.
Când primește el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-și oprește,
Că doar dă, Doamne ferește,
El familia-și iubește.
Ce-nțelese doamna oare
De dă prețul așa de mare!?
Geambașul bucuros
Spre soție s-a întors.
Întrebă de prețu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soața stă și se gândi
Și pieziș mă și privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De știam că-i așa bun,
Nu băteam atâta drum!
Dragi confrați,
Tot ce faceți gândiți bine,
Ca să nu pățiți ca mine!
Nu se știe soața ta
Ce geambaș o mai avea.
Și-o să te trezești deodată:
Ești vândut ca pe o vacă.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre prietenie, poezii despre măgari, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre vaci sau poezii despre promisiuni
Pescarul
Pescarul se scoală cu noaptea-n cap,
Când toți ai casei mai dorm în patul cald,
Și-și scoate pâinea cea de toate zilele
Din adâncul mării vălurite, de smarald.
Stranie viață are, o jumătate pe pământ,
Iar cealaltă plutind pe apele saline
El nu-i nici pește, dar nici chiar om nu este,
Așa ca dumneavoastră sau ca mine.
Pescarul are ochii cumva altfel;
Ei te privesc ciudat și parcă de departe,
Ca și cum ar fi văzut atâtea lucruri
Înfricoșătoare și de mirare foarte.
Ei sunt ca marea în zilele cu ceață
Nici gri-oțel, dar nici albaștri peste poate;
Sunt ca incredibilele-i povești pe care ni le spune,
Nu chiar, dar cine știe poate-adevărate.
Cunoaște-atâtea despre nave și curenți,
Despre nori și vânt, ghinioane și deochi!
Dar când îi vorbesc despre lucruri din oraș,
Strâmbă din nas și-mi face semn din ochi...
poezie de Abbie Farwell Brown, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre pâine, poezii despre pești sau poezii despre pescuit
Eu și eu
Ce fac? Mă sufoc.
De ce? Că nu-i lângă mine.
Cum așa? Fără noroc.
Cine? Cineva ca tine.
Ce o să fac? Voi mai încerca odată.
De ce? Să fiu bine auzit.
Cum așa? O melodie ușor-cântată.
Cui? Unui suflet rătăcit.
...
Ce am făcut? Îți voi spune mai târziu.
De ce? Încă aștept.
Cum așa? Îți voi spune mai târziu.
Când? Când îmi va bate inima-n piept.
...
Ce fac? Îți răspund ultima dată.
De ce? Că am ce îmi doresc.
Cum așa? Am convins-o că nu-i uitată.
Pe cine? Pe fata ce-o iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre noroc, poezii despre muzică, citate de Andrei Tudora despre iubire sau citate de Andrei Tudora despre dorințe
Celor pe care îi iubesc
Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeți,
Nu vorbiți despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeți și povestiți despre mine ca și cum aș fi lângă voi,
(Cum aș reveni.. cum aș reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile și mâhnirea nu înalță opreliști?)
Iar când auziți cântece
Sau vedeți păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsați, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc așa cum am făcut-o întotdeuna...
Ați fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiți-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu știu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici cât am fost viu.
poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre religie sau poezii despre rai
Cioara
Necazul stă lipit de om
cum stă pe lângă cal huluba.
Și omul ca să-și uite buba,
aleargă...
Însă, paralel,
necazu-i veșnic lângă el.
Așa
o cioară,
prinsă-n laț
într-o ogradă,
scăpă numai cu-un ciomp de coadă.
Vai ce necaz!
Să fii schiloadă!
Să fii de râsul tuturor!
Să vezi cum stolu-ntreg, din zbor,
se lasă lin pe vreo livadă,
și tu să vii în cioc
grămadă!
Și-atunci
văzând ce foc o-ncearcă,
s-a dus printre străini și ea,
să mai vorbească, să asculte,
să râdă cu vreo rândunea,
să mai uite de-o putea
de coada ei cu pene rupte.
S-a dus.
Dar dup-o scurtă vreme
s-a-ntors tot ruptă de juvăț.
Iar gloata i-a și pus probleme:
Pe unde-ai fost?
La ce ospăț?
Am fost și eu peste coline...
Dar cu ce gând?
După ce pradă?
Așa... ca mă mai uit de coadă...
Ei, și-ai uitat?
Și-a fost mai bine?
Aș! cum să uit?
Nu mă vedeți?
A fost și coada după mine...
MORALA
n-are mult de spus.
Nu mai purta necazu-n lume
că vii Žnapoi tot cum te-ai dus.
Eu unul
când mă simt răpus,
nu caut oameni buni de glume,
ci vin degrabă la Isus!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ciori, poezii despre umor, poezii despre oameni buni, poezii despre foc sau poezii despre creștinism
Semn
Dacă mai văd până la stele
Și mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Și zile bune, după rele.
Dacă mai vezi până la cer
Și mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.
Dacă mai vezi până la mine
Și mai auzi până la cine
E semn că veșnic te-a făcut;
N-ai auzit și n-ai crezut.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
Chitanța
Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri,
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe lungi și durde
Și când se plimbă prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face,
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușe.
Tot așa-ntr-o seară intru,
Era iarna grea și ger,
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i,
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanța-mi spune:
- Intră, intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat și beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo,
Lângă acel calorifer?
- Fii'ncă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns șăgalnic Tanța -
Și-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanța.
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre plată, poezii despre picioare, poezii despre nuditate, poezii despre negru sau poezii despre nas
Lucian trecu pe lângă rezervele colegilor săi, fără a se opri în dreptul nici uneia. Trecu și pe lângă cabinetul medical; aici parcă auzi voci, semn că în interior încă mai era cineva, cu excepția Mariei. Dar nu intenționa să verifice cine ar fi și cine nu, deci, nu se opri acolo și nici nu intră în cabinet, mai ales că i se păru că recunoaște glasul doctoriței; nu dorea să-și imagineze ce i-ar spune Stela, dacă ar afla că el nu se odihnește, cum era de dorit, la ora aceea, ci se plimbă fără rost prin nava albastră. Ei, nu chiar fără rost, însă nu dorea să dea explicații, de nici un fel, nimănui, nici măcar doctoriței. Deocamdată. Așa că-și continuă drumul, nestingherit, mulțumit că nu se întâlnise cu nici unul dintre colegii săi.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre dorințe, citate despre voce, citate despre plimbare, citate despre odihnă, citate despre mulțumire sau citate despre medici