Poveste de omăt
Tu nu știi... A fost odată
O căsuță fermecată
Și-n căsuță-o fată mică,
Un pisoi și o bunică.
Și-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Și-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea...
Dar pe drum cotit și nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o șchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.
Și proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat și subțirel...
Dormi? Și nici n-am prins de veste!
Ușa s-a închis cu cheia,
Focu-și pâlpâie scânteia,
Și povestea nu-i poveste:
Eu eram fetița-aceea,
Iar bunica nu mai este...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre pisici
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iarnă
- poezii despre fete
- poezii despre apă
Citate similare
Un cântec straniu și extravagant
I s-a părut că vede-un Elefant
Cântând la fluier, tolănit pe-o coastă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un răvaș de la nevastă.
"În sfârșit, realizez," a spus,
"Cum viața mea devine o năpastă!"
I s-a părut că vede-un Bivol
Deasupra șemineului de lângă pat
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era doar Nepotul lui de pe Cumnat.
"Dacă nu părăsești această casă,"-a spus,
" Chem polițiștii imediat!"
I s-a părut că vede Șarpele-cu-Clopoței
Adresându-i în grecește-o întrebare:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Mijlocul Săptămânii Viitoare.
"Un singur lucru regret," a spus,
Că nu pot sta puțin cu dânsul la taclale!"
I s-a părut că vede-un Casier de Bancă
Coborând alene din tramvai:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un Hipopotam, nici gri, dar nici bălai.
"Dacă va lua cina cu noi, mă tem," a spus,
"Că n-o să ne rămână multă pâine și nici ceai!"
I s-a părut că vede-un Cangur
Râșnind harnic boabe de cafea:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era, doar din cartofi făcută, o Chiftea.
"Dacă-ar trebui s-o-înghit," a spus,
"Sigur, m-aș îmbolnăvi de-o boală foarte grea!"
I s-a părut că vede-un Docar cu Patru Cai
Tras alături de fotoliu și de baldachin:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era c-un Urs Decapitat vecin.
" Prostuțul," a spus, " bietul prostuț!
"Așteaptă să-i servesc prânzul, ca un bun creștin!"
I s-a părut că vede-un Albatros
Dând din aripi lângă lampă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era un timbru poștal dându-se stambă.
"Mai bine-ai pleca acasă,"-a spus
Nopțile-s umede și nu-i rost de nici o trampă!"
I s-a părut că vede cum Poarta Grădinii
Se deschide și se-învârte cheia:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era Regula de Trei Compusă și de-aceea,
" Totul e-învăluit de mister," a spus,
" Asta-i clar pentru mine, cum pentru foc scânteia!"
I s-a părut că vede-un Argument
Care dovedea că el e, la Roma, Papă:
S-a mai uitat o dată și s-a prins
Că era o Bucată de Săpun în apă.
"Un fapt îngrozitor," a spus pierit,
"Iată, s-a topit orice speranță,-oricât de slabă!"
poezie de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre boală
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre urși
- poezii despre tramvaie
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre soție
- poezii despre sfârșit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moș Crăciun
Eu l-am văzut pe Moș Crăciun:
E un moșneag...
Cu barbă albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.
Bătrânul, Moș Crăciun!
Și trage moșul, trage din lulea...
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.
Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
Întinde mâna-i bună spre pământ
Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...
Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la ușa de la tindă...
A fost, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai prea mică și nu știi:
Ți-a pus sub perinuță jucării
Și-un cerceluș cu piatră de mărgean.
Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuța l-a pândit de după ușă,
Să nu te vâre din greșeala-n sac,
Ca pe-o păpușă!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre păpuși, poezii despre jucării, poezii despre fum, poezii despre creștinism sau poezii despre bătrânețe
Ca să adoarmă...
Pentru tine nalt cât cerul,
Lampa s-a aprins bălaie
Și-i lumină-n tot ungherul.
Uite, ți-au venit bunicii...
Vrei povestea cu măline
Din hambarele furnicii?
Vrei să-ți cânte-o horă veche,
De pe când erau ca tine,
Ori să-ți pună la ureche,
Răsucit din fire moi,
Roșu motocel de lână,
Cum se pune la pisoi?
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre urechi, citate de Otilia Cazimir despre urechi, citate de Otilia Cazimir despre somn, poezii despre roșu, poezii despre păr blond, citate de Otilia Cazimir despre pisici, poezii despre lână sau poezii despre furnici
Poveste fără final... - partea a doua
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata fată
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui și,, soața''
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre școală, poezii despre școala vieții, poezii despre viitor sau poezii despre tristețe
A fost odată...
Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum
Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau jucării, hamac
Și rățuște mici pe lac.
Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.
Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.
Uite-ți dau spice de grâu
Să le porți mereu la brâu,
Pâinea-n casă să-ți sporească,
Așa ca-n povestea noastră.
Să nu-mi citești una tristă,
Că n-am mâneci, nici batistă...
Aia ce e? Călimară?
Scoate, deci, povestea afară!
Și-ncepui a scrie-scrie,
Ceva de copilărie.
Dar povestea mea deodată
Se opri... A fost odată.
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară (mai 2019)
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre rațe, poezii despre lumină sau poezii despre găini
Ninge!
Ssst!
Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor
- Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Otilia Cazimir despre stele, poezii despre sat, poezii despre ochi, citate de Otilia Cazimir despre ochi, poezii despre curățenie, poezii despre alb sau citate de Otilia Cazimir despre alb
Ninge!
Ssst! Micuța gerului,
Cu mânuța înghețată,
Bate-n poarta cerului
Și întreabă supărată;
Unde-s stelele de sus?
Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Și le-mprăștie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Și coboară-ncetișor...
Oare-a nins?
E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi...
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre supărare, poezii despre râs sau poezii despre mâini
Vedenii
Era o zi senină când stâncile din munte
S-au prins în ceartă mare prin adâncimi de nor
Ce le făcea să pară mai vechi și mai cărunte,
Mai acre-n inventarea poveștilor de dor.
Când una începuse mai vechea ei poveste
C-un prinț ce-a scos din ape o fată de-mpărat,
O alta a-ntrerupt-o, strigându-i fără veste:
"N-a scos-o, las' că știu eu: cu ea, s-a înecat!"
Și, Doamne, ce mai ceartă! o oră a durat.
S-au potolit în fine! și-a doua a-nceput:
"O tânără turistă, cu laptopul stricat..."
"A, știu: a fost la ăla și-n paișpe l-a durut!"
Cutremur! Val seismic! Furtună și tornadă!
S-a speriat și norul, ba chiar întregul munte;
Așa natură moartă, oricine-ar vrea să vadă!
Credeai că-ncep de-ndată în steiuri să se-nfrunte.
A-ntins-o, iute, norul, spre-o margine de cer,
Dar n-a scăpat căci, încă, apar în el vedenii
Cu stânci în catapulte ce l-au luat reper.
Iar ele... se distrează! Fac asta de milenii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre cutremure, poezii despre turism, poezii despre tornade, poezii despre sperieturi, poezii despre păr cărunt sau poezii despre ore
RONDELUL MIRELUI BĂTRÂN
Contez pe tine, draga mea,
La fel de mult ca pe toiag,
Dar ai o--nsărcinare grea-
S-ajuți mereu să trec de prag.
Că te-am ales mai tinerea,
Dar și c-am prins de tine drag,
Contez pe tine, draga mea,
La fel de mult ca pe toiag.
Eu cred că tu nu ești nici rea-
Cum alții spun, dar nu mă bag,
C-ai vrut vila de la șosea
Și că ponoase am să trag...
Contez pe tine, draga mea!
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele sau poezii despre nuntă
Vara lui Eminescu
Eminescu s-a născut
Într-o zi cu ger de vară.
Și când iarnă s-a făcut
A-nceput să nu mai moară.
De atunci, a tot trecut
Foarte multe alte veri.
Iar iernile s-au făcut
Minunate primăveri.
Eminescu-i primăvară
Primăvară-nmiresmată.
Și dacă va fi să moară
Cu flori, va fi colorată.
Eminescu-i calda vară
Din sufletele orișicui.
Oare, să îl dăm afară
Acum este, mâine nu-i?
poezie de Radu Bunei (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre ger sau poezii despre flori
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre înălțime, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre oi, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Poveste fără final - partea a II-a
Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată...
Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''
Trecuse prin școala vieții și acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață...
Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă...
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.
Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea să știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr,
Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata față...
Parcă ar fi vrut să-ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui, la,, soața''.
Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult să zică....
Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
În sfârșit știe răspunsul la dramatica-ntrebare
L-a găsit printre morminte.... și-a aprins o lumânare...
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La drum
Moș Crăciun, la urcuș,
S-a pornit cu sacu-n spate.
Drumu-i rău, și-i lunecuș,
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-și barba rară
De omăt,
Și oftează sub povară:
Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau și mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Să mă mut mai cătră vară,
Că-s bătrân și nu mai pot!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Otilia Cazimir despre zăpadă, poezii despre bine și rău, poezii despre barbă, poezii despre Moș Crăciun, poezii despre Crăciun sau citate de Otilia Cazimir despre Crăciun
Dilemă
După cum s-a îmbrăcat
Ne-a lăsat pe toți tablou:
Nu-i nici fată, nici băiat...
Poate-o fi de-un sex mai nou!
epigramă de Otilia Morțun din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sex
Așa cum l-ai înțeles mata, l-am înțeles toți. Nu vorbesc numai de mine. Mă gândesc la ai mei. Niciodată, dar absolut niciodată, nu i s-a făcut nici cea mai vagă aluzie la vreo datorie pe care ar fi avut-o față de mine. Nu vezi mata că nu și-a aranjat "oficial" nici interesele lui? S-a mulțumit să-mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să fiu pe urmă întrebată de ai lui: "Ai ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o să te creadă?" M-au crezut toți, afară de ai lui. Dar, ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, și i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre superlative sau citate despre mulțumire
Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
Și zi de zi fugeam pe dealul plin de grâne
Și alergam din nou peste pășune
Și asteptam, cu turma în amurg când vine
Ca dorul cu privirea-i să-mi aline
Îmi amintesc și coronițele din flori de pe câmpie
Din margarete, păpădie, și din flori de iasomie
Pe care-n păr mi le-așeza și făr'să știe
Cu ochii recita o poezie
Și-odată într-o zi de sărbătoare
Cu oameni prinși în horă-n Târgul mare
M-a intâlnit pe drum din întâmplare
Eu l-am privit, el mi-a furat o sărutare
Azi am crescut și am plecat în lume
Și-am colindat orașe, țări si locuri fără nume
Am cunoscut atâtea, mai rele si mai bune
Dar n-am uitat nici azi păstorul din pășune
Și uneori privesc în noaptea-ntunecată
Mă uit către o stea și-i spun în șoaptă
Dorința mea și visul meu de fată
Vreau să-l mai văd, să-l mai sărut odată
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre nori, poezii despre țări, poezii despre sărut furat, poezii despre sărbători sau poezii despre păr
Anecdotă
Eram tăcută, iubirea înflorea precum brândușa,
El a căscat și, apoi, a închis ușa;
Dar mâhnirea mi s-a prins de șorț cu-arome de cucute,
Iar eu am acum de povestit atât de multe....
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre iubire
Și când ajunge la cuptor, frumoase plăcinte erau într-însul! Dar când s-apropie să ia dintr-însele și să-și prindă pofta, focul o arde și nu poate lua. La fântână, așijderea: păhăruțele de argint, nu-i vorbă, erau, și fântâna plină cu apă până-n gură; dar când a vrut fata să puie mâna pe pahar și să ia apă, paharele pe loc s-au cufundat, apa din fântână într-o clipă a secat, și fata de sete s-a uscat!... Când prin dreptul părului, nu-i vorbă, că parcă era bătut cu lopata de pere multe ce avea, dar credeți c-a avut fata parte să guste vro una? Nu, căci părul s-a făcut de-o mie de ori mai înalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nouri! Și-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți! Mergând mai înainte, cu cățelușa încă s-a întâlnit; salbă de galbeni avea și acum la gât; dar când a vrut fata să i-o ia, cățelușa a mușcat-o de i-a rupt degetele și n-a lăsat-o să puie mâna pe dânsa. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. În sfârșit, cu mare ce a ajuns și ea acasă, la mă-sa, dar și aici nu le-a ticnit bogăția. Căci, deschizând lada, o mulțime de balauri au ieșit dintr-însa și pe loc au mâncat pe babă, cu fată cu tot, de parcă n-au mai fost pe lumea asta, și apoi s-au făcut balaurii nevăzuți cu ladă cu tot.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr, citate despre înălțime, citate despre sfârșit, citate despre rușine, citate despre poftă, citate despre mâncare, citate despre mâini, citate despre gură sau citate despre galben
Mai bine
Da, da, grijit, Mitru Ceapă s-a simțit mai bine.
S-a dus, s-a uitat prin celar,
La râjniță,
Că avea râjnița acolo, de râjnea mălai,
Că erau mori puține,
Și-și râjneau câte-o strachină pe zi și-și făceau turtă.
Aveau toți râjniță.
Ei, și-a văzut omul râjnița, și-a vazut oile
Închise în saià, ei, găinile
Și-a venit liniștit în casă.
S-a culcat și și-a dat duhul.
Am auzit dimineață:
- A murit și bietul Ceapă.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre oi, citate de Marin Sorescu despre moarte, poezii despre dimineață, citate de Marin Sorescu despre dimineață sau poezii despre cepe
Fetița alintată
Mamă, coase-mi paltonașul!
Mamă, mi s-a rupt rochița...
Prinde-mi, mamă, gulerașul!
S-alinta mereu fetița.
Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită și săracă
Și c-o droaie de copii.
Și de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
De mi-ar crește fata mare,
Să m-ajute mai curând!
Vine fata alintată
Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuța, supărată,
A luat-o mai cu zorul:
Uite ac și uite ață.
Nu mai ești fetiță mică,
Ia împunge și te-nvață
Să mai coși și singurică!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre sărăcie, poezii despre rochii, poezii despre creștere sau poezii despre bucurie