Dănuţ – Copilaşul Hărnicuţ -

Ascultaţi
Şi vă minunaţi!

Într-o carte mititică,
Hărnicuţ ca o furnică,
A fost odată şi mai este
Un copil ca în poveste.

E-ncântat şi nu mă mir,
Că pe rafturi are-n şir
Multe cărţi nemuritoare:
Cine i le dete oare?...

Cărţile, auzi poveste,
Au şi uşi au şi ferestre.
Chiar dacă n-ai mai văzut,
Este bine de ştiut!

Cât este ziua în toi,
Aleargă pe munţi şi văi,
Lângă-albiţe găuri sapă,
Toate păsările-adapă.

După ce mânca în grabă,
Se şi apuca de treabă.
Iute, iute, căci pe seară,
Cu tata mergea la moară.

Şi trecând ieri prin livadă,
Deşi încă e zăpadă,
Vrăbiuţelor drăguţe,
De zor le dregea căsuţe.

În pământul afânat,
Cu mămica-a semănat:
Ceapă, morcov, chiar spanac,
Lobodă şi păstârnac.

Lucra, învăţa cu voie bună,
Şi pe soare şi pe lună,
Lângă foc, pe lângă vatră,
Cum vă place dumneavoastră!

Dar gândiţi c-a terminat?
Mai pe urmă a lăsat...
O pisică!

Cu ale ei mişcări cochete
Şi jeluiri insistente,
Să-o-usuce pe-ndelete,
Că-i plouată ciuciulete.

Dar blăniţa, minte creaţă,
Smotocind un fir de aţă,
Sări după horn, mai jos
Încercând să prindă-un os.

Saltă iar pe cuina nouă:
Ningă, geruiască, plouă,
N-are teamă de vre-un ger,
Nici că-i frică de câner.
Toarce, doarme şi iar toarce,
În cojoace se întoarce.

Iar Dănuţ
Ca un brăduţ,
Până seara a-alergat!
Mulţi bănuţi a câştigat.

De la mamă şi bunică,
Şi-şi mai luă o cărticică:
Ce îl plimbă peste munţi,
Râuri trece fără punţi.

Mic dar harnic nu-i aşa?
Cine pe Dănuţ n-ar vrea?
Chiar dacă le face-n joacă,
Lucruri bune el să facă!

Cu cuvintele acestea,
Iată se sfârşi povestea!
Aşa a fost atuncea precum v-am povestit;
Am spus-o cum se spune şi cum am auzit.

poezie de Camelia Opriţa din Scăpărici şi Licurici, Literatură pentru cei mici (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Votează! | Copiază!