Filozofie
Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să privești atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la țărm când de vânt se-nvoalbă?
Cum cu dușmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârșire albă împroșcare,
Și-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?
Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce privește dar, vrăjmășia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ține?
Biruința cui? de va fi, revine?
Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindește ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie
Dar amorul oare? Nu-i și el de valuri
Crâncen asuprit pentru idealuri?
Visuri îndrăznețe cu darul puterii
Ura înecând undelor durerii?
Ci-n freamătul mării, adunându-mi firea,
A elogia nu ezit iubirea!
Ca, tu, venerată, luminând destinu-mi,
Ca un înger alb, să cobori la sânu-mi,
Și învăluită de o taină mare
În viață-mi s-aduci veșnic alinare.
Iar scena de față de neliniștire,
S-o filozofăm în semn de iubire!
*
Stânci, și de o parte, valuri furibunde,
Colo-amorul stă și-n gând mă pătrunde.
De mă vrei iubit-o vino, urmărește,
De pe mal atent cum marea vorbește!
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre iubire
- poezii despre filozofie
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Puterea mării
Vezi cum marea se sparge-n bucățele lovind
insulelele,
dar în necuprinsul ei rămâne intactă?
Am prins eu vreodată din mare
cu brațele mele mareea
care se strecoară prin golfurile de la încheieturile mâinilor
și curge
pe întinsul palmelor mele ca valurile printre stâncile
realității?
Oare tamburii mării
coboară pe coapsele mele
către insulițele subacvatice ale genunchilor
cu toată puterea lor,
puterea mării,
pentru a se sparge apoi, ajunse la fund,
în recurente talazuri la picioarele mele?
Și oare este oceanul trupului meu ocean
a cărui forță aleargă spre țărmuri de-a lungul brațelor mele
pentru a se sparge în palme înspumate puterea care coboară
și se îndreptă spre valurile albe ale celor două tălpi de sare?
Eu sunt marea, eu sunt marea!
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ocean, poezii despre realitate, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre forță
Îndemn de vară
Iubit-o, dă-mi mâna, și-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde și-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.
Încearc-a-nțelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.
Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simțirile nude,
Și-n slava-i eternă amoru-și arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.
În aerul verii, în jalea marină,
Același blestem găsește-ne vină.
Dar nu-ți fie teamă căci eu sunt cu tine
Și rogu-te dar, în cumpăt te ține.
Lipește-ți obrazul de buzele mele
Când ele ți-l cer aproape de ele,
Și-ți reazemă capul, cu firea senină,
Pe umărul meu, abstrasă de vină.
Și-n sonul d-esență, pur elegiacă,
A timpilor dați, de valuri ce-neacă,
Nestinsa-i durere, în mare te-mpinge,
Cu sufletul nud ce-amorul îl strige.
Și-n soarele tandru... să simți cum adie,
Cum numai ceva anume te-mbie
O briză ce ține deasupra pe mare
Vreun albatros departe în zare.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (15 iulie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuditate
- poezii despre durere
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre marină
- poezii despre frică
- poezii despre briză
Poveste de dragoste, la malul mării
Povestea lor a început năvalnic,
La asfințit, când stânca supărată
Fu-mbrățișată de un val zburdalnic,
Așa cum nu fusese niciodată.
Nu știu de-a fost o simplă întâmplare
Că valul s-a lovit atunci de ea,
Erau și alte stânci la mal de mare,
Dar poate soarta a ales așa.
Vijelios, formându-se-n adânca
Întindere albastră, mândrul val
Venea grăbit să-mbrățișeze stânca
Ce-l aștepta fierbinte, lângă mal.
Apoi, o vreme, nu a mai venit,
S-o fi lovit de alte stânci hoinarul,
Iar stânca-ndurerată,-n asfințit,
Își plânge în singurătate-amarul.
Când se gândește la idila lor,
Să înțeleagă, tare mult ar vrea,
Cum valului ei drag nu-i este dor,
De parcă-ar fi de piatră el, nu ea.
Am auzit că-l mai așteaptă, încă,
Dar valul, rătăcind, în larg, haihui,
N-a revenit de-atunci și biata stâncă,
Sfârșită, s-a uscat de dorul lui!
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre început, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit, poezii despre povești de dragoste, poezii despre plâns sau poezii despre mândrie
Privește, atent, cum timpul zboară
Privește, atent, cum timpul zboară
Prețuiește-l mult ca pe-o comoară
Ți-e dat să-l trăiești spre slavă cerească
Omul lăuntric, mereu, să crească.
Taină adâncă în CLIPĂ se-ascunde
Numai prin har se poate pătrunde
Secunda, minutul apoi o urmează
Mersul lor, nicicând, nu-ncetează.
Trecut-ai prin ani de grea frământare
(C-așa-i în viața cea trecătoare)
Dar înc-un an de-ndurare ți-a dat
Stăpânul care la El te-a chemat.
Privește, atent, cum timpul se duce
Spre cele divine el te conduce
Primit-ai în dar încă o vreme
Să poți să privești cerești diademe.
Pășește convins în anul ce vine
Că poți, din nou, victorii obține.
Cu-același zel să mergi spre răsplată
Cu cântec crucea să fie purtată.
Ți-a fost hărăzit un an de-ndurare
Rod bogat s-aduci la altare
Ocazii vor fi: profită de ele
Să dai ajutor în clipele grele
Să nu treacă ziua fără Scriptură
(Doar ea îți spune de-a luptei armură).
Măsoară succesul din anul ce vine
Doar prin Cuvânt c-așa se cuvine.
Când vin oropsiți să ceară o pâine
Nu-i amâna pentru ziua de mâine.
Acceptă povețe venite din Slavă
Respinge starea clădită pe pleavă
Privește, atent, cum timpul zboară
C-așa revelații la tine coboară
Să știi să numeri cadouri trimise
De-Acel ce-mplinește doruri și vise.
poezie de George Cornici (31 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre victorie, poezii despre succes, poezii despre sfaturi sau poezii despre secunde
Valurile mării
Din valurile mării și răsărit de soare
Ai apărut iubire, iubirea mea cea mare
Tu ai venit tiptil și-n suflet mi-ai intrat
Acum eu te iubesc și te iubesc curat
Și razele de soare cunună ne-au făcut
Sunt tare fericite că noi ne-am cunoscut
Și imi doresc iubire să nu ne desprțim
Acea cunună mare în doi s-o împletim
Să mergem înainte, pe drumul fericirii
Așa cum am pornit în numele iubirii
Și nimeni și nimic să nu se-mpotrivească
Și flori multicolore în cale să ne crească
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre curățenie, poezii despre creștere sau poezii despre Soare
Iubirea noastră
Îți mai aduci aminte cum,
În dezmierdarea verii,
Iubirea o negam necum
Desculți pe malul mării,
Cum ne țineam de mână strâns
În dimineți senine,
Și ascultam al mării plâns
Mișcați adânc în sine?
Cum fiecare răsărit
Ne sugera că moartea
Iubirii care ne-a unit
Pieirii-i va fi soarta,
Că vecii-n veci ne vor avea
Împărtășind iubirea,
Precum de-atunci puteam jura
C-aceasta ni-i menirea?
Cum anii trec, cum ei se scurg,
Cu tine-n amintire,
Privesc departe spre "amurg"
Cu-n gust amar de tine.
Căci nu-nțeleg, oare ce gând
S-a zămislit în tine,
De ai lăsat tot lepădând
Iubirea-mi pentru tine?
Tot ce a fost frumos s-a dus
Și nu cred să-ți mai pese,
Iubirea noastră ce-a apus
De ce să mai conteze?
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (4 octombrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre promisiuni, poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.
Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.
"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."
Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."
Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.
Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.
Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."
Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.
"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."
Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre superlative, poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet sau poezii despre zahăr
Tristețe
Sunt singur pe plaja pustie,
Ascult croncănit de cormorani,
Privesc valul argintiu al mării,
Iar zarea îmi pare aproape,
Unde cerul coboară pe pământ.
Te vreau lângă mine, iubito!
Să ne plimbăm pe țărm...
Din loc în loc să ne oprim,
Să ne prindem în brațe
Și să ne sărutăm.
Pescărușul zboară peste valuri,
Apoi lovește-n mal,
Briza mării mă cuprinde,
Iar gândurile mele se răspândesc.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre plimbare, poezii despre plajă sau poezii despre ciori
Cioara și marea
A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
O ființă crucificată devine imobilă.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre ochi, poezii despre iepuri sau poezii despre foc
Chemări
am să vin iubito în noaptea înstelată
printre aprige valuri și stânci
atât de ascuțite și adânci
privesc cum te ivești din spuma mării
atât de goală, atât de pură
un trup de jad, sculptat de lună
în marea asta, aprigă, nebună
croită ești din duioase șoapte și suspine înfiorate
femeie, născută din iubire
trăiești, visezi și împletești iubire
te dărui mie în clipe mistice de fericire
cuprind ușor în palme de amor
sânul alb și gol de întrebări
întreb stele, întreb timpul, întreb zarea
unde este ea
cea mai frumoasă dintre cele
te scurgi în fluxul gândului
te regăsesc în refluxul visului
pășesc în templul tău, iubito
e adâncă chemare
în marea albastră a dorurilor noastre
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sculptură sau poezii despre noapte
Sirenele
Sirenele pe luciul mării calme,
Când seara-și plânge veșnica-i durere,
Plutesc ușor spre zarea-ndoliată
Gigantici fulgi desprinși din alte sfere.
Plutesc ușor, și-n părul lor de zâne,
Ce le-nveșmntă-n haina de mătasă,
Își joacă luna stinsele-i reflexe
Și-n ochii lor tot farmecul își lasă.
Apoi pe stânci blănite-n spumă albă
Șoptesc târziu, cu drag înlănțuite,
Și fragede cântări spre cerul nopții
Înalță-n taină firei adormite.
Și cântul lor trezește marea-ntinsă,
Când spre-nălțimi eterice se stinge,
Căci plâng pe țărm pădurile virgine
Și plânge valul ce de val se-atinge.
Și cântul lor răscoală firea-ntreagă,
Cufundă mari corabii în abisuri,
Corăbii ce porniseră în larguri
Cu pomi de aur și grădini de visuri.
Distruge tot, și tristele catarguri
Plutesc mai negre ca pe ceruri norii...
... Și-atunci, privind spre stâncile vrăjite,
Se duc atrași spre-adâncuri călătorii...
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vestimentație, poezii despre somn, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Singur în fața mării
Parcă marea se varsă în cer, e atât de întunecată,
Parcă însăși vocea mea pe această faleză pustie
Ar fi șuierul mării. Cuvinte aruncate în valuri
Și în văzduh, ca dintr-o pâlnie vorbitoare,
Ca dintr-un laringe de piatră,
Nu le aude nimeni și nici nu le înțelege,
Sorbite de apă, de vânt, ca de o pungă,
Ca de propriul lor sens. Strig
Singur în fața mării, și în fața mea
Eu îmi strig mie.
Privesc țărmul pe sute de kilometri distanță:
Din loc în loc oameni singuri
Care nu mă aud. Marea
Lovește digurile, faleza, vapoarele. Și strig, și strig,
O muzică uriașă se rostogolește spre mine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Fața ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre muzică, poezii despre metrologie, poezii despre lungime, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Poemul mării
O mie de mile dincolo de-acest zid bătut de soare,
Undeva valuri răcoroase peste nisipuri se scurg lent,
Mareea la reflux abandonează pământul indolent
Cu un murmur prelung și muzical, o îngânare;
Sub proaspăt vânt, se-înalță și cad valuri, lansând în aer gustul sării,
Iar pe platoul stâncilor, cu fulgi de spumă albă, ninge
Deși-s departe de țărm, aud și știu cum apa-n pietre se înfige
Pentru că eu de la-început născută-am fost iubita mării.
Aș vrea dacă-aș fi acolo și peste mine-ar trece cu voalu-i sidefiu,
Cu recea-i insistență mareea, cuprinzătoare cât o lume,
Răcorind starea-aceea fierbinte căruia suflet îi zic oamenii pe nume
Cu refluxul să plec, să mă pierd în depărtare și să fiu
Mai puțin decât cea mai minusculă scoică pierdută-n mare,
Mai puțin decât, stinsă, chemarea unui albatros în zare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre ninsoare
La mare
Cum stăm înveliți în aurul nisipului,
părem doi faraoni pierduți din iubire
pe această plajă pustie, neajunsă de pas omenesc.
S-o mai găsi poate vreun căutător
de comori să ajungă până aici,
dar soarele, vânturile, valurile,
furtunile stârnite din senin îl vor
face negreșit să ia drumul înapoi,
ca un blestem pe cel ce vrea
să tulbure iubirea.
Să ne săpăm jilțuri adânci
în pământul răcoros al falezei
și să privim de acolo fantasticele valuri,
să le ascultăm cântecul nesfârșit
și neînțeles.
Îți mângâi trupul arămiu cu praf
de nisip... Parcă aș vrea să dau
luciu suprem unei statui de marmură
sculptată de zeul mării în adâncuri
și adusă de valuri pe mal.
Privește pescărușii!...
Nu-i așa că ne spun: "La țărmul acesta
toamna nu va mai veni niciodată"?
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre faraoni sau poezii despre comori
Îngerul iubirii
Cu pași ușori pe malul mării
Mergea un înger, cu păr roșcat
Privea atent la chipul zării
Și în vis e scufundat.
Visa la cerul roșu vara.
Cum privește orice om,
La dansul mitic cu vioara
Ce cuprinde orice domn.
Dar îngerul nu se oprea mereu
La a privi sau admira
Dar se gandea la chipul tău
Atunci când Soarele-apunea.
Și chipul tău în mintea lui
Cucerea orice mister uman
Ținea frâu pământului
Ca pașii tăi pe țărm, la mal.
Și îngerul nu a plecat
Încă scrie despre tine
Nici distanța n-a lăsat,
Să rupă lanțul de iubire.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (27 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre roșu, poezii despre păr roșcat, poezii despre dans sau poezii despre admirație
Singur ca norul rătăceam
Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză și-n răcoare.
Și-așa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar
Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.
Și-adesea stând pe canapea
Gândind sau având mintea goală
Le văd sclipind în sinea mea
Și fericirea e totală;
Iar inima se-nviorează
Și cu narcisele dansează.
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre narcise, poezii despre văi, poezii despre peisaje sau poezii despre nori
Fotografii cu sufletul pe-afară
- Azi răsfoiesc albume uitate dintr-o vară
Când valurile mării în ritmuri de chitară
Dansau cu noi flamenco... Îți mai aduci aminte?
Atunci n-aveam nevoie de haine, de cuvinte...
Eram la fel de tineri, la fel fierbea în sânge
Dorința de iubire. Acum când luna plânge
Mă-ntorc pe plaje albe să reascult tăcerea...
Cad perlele pe nisipul care păstrează mierea
Din dragostea aceea născută într-o vară,
Fotografia noastră cu sufletul pe-afară
Închide tot albumul acesta fără nume
Ce evadând din pagini va construi o lume.
- Imagini ne recheamă pe-o plajă azi pustie,
Vezi, marea se frământă chiar și-n fotografie,
Își amintește oare nisipul de o taină
Pe care ne-a ascuns-o crepusculul sub haină
Să nu cunoască nimeni cum ne pulsau prin vene
Talazurile mării, dorinți sahariene,
Când mă topeam în tine iar tu-mi curgeai prin sânge?...
Doar valuri înspumate ne răcoreau nătânge
Nebănuind că timpul oricât ar cerne vraja
Nu poate șterge urma iubirii de pe plaja
Unde doi oameni simpli trăiau o poezie
Pe care-a scris-o marea pe-o scoică sidefie.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre uitare, poezii despre tăcere sau poezii despre tinerețe
Inima din palma-mi
Vino și pune-ți inima în palmă-mi
S-o spăl în valuri și să o adun
Din firele de rouă și n eu, nisipuri
Mai pură decât este ca acum
Lasă-te-n brațul valurilor mele,
Sărutul brizei calde-am să ți-l dau
Căci tu ești cea mai mândră dintre stele
Iar eu, mireasa mea, să fi, te vreau.
În spuma mării voaluri de mătase
Cu perle să-umpletească viitorul,
Safirul din priviri să-mi învelească
Și să-mi inunde inima și dorul
Să fim noi doi, prolog la veșnicie,
Și infinitu-n noi să se răsfețe,
Căci sufletul nu-i fără speranță-n lume
Cum nu-i în lume loc fără iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre rouă, poezii despre perle sau poezii despre nuntă
Noaptea în largul mării
Noaptea, când marea mă leagănă
Și când licărul stelei palide
Se așează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile și de toată dragostea,
Stau în liniște și pur și simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece și tăcută, cu o mie de luminițe.
Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Și, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristețea mea o tristețe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simți oare în iubirea mea, în suferința mea,
Doar o adiere, doar un ecou?
Și marea mă privește binevoitoare, tăcută
Și zâmbește: nu.
Și niciun salut, și niciun răspuns nu se ivesc de undeva.
poezie de Hermann Hesse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre suferință sau poezii despre prietenie
În fereastra despre mare
În fereastra despre mare
Stă copila cea de crai -
Fundul mării, fundul mării
Fură chipul ei bălai.
Iar pescarul trece-n luntre
Și în ape vecinic cată -
Fundul mării, fundul mării
Ah! demult un chip i-arată.
"Spre castel vrodată ochii
N-am întors și totuși plâng -
Fundul mării, fundul mării
Mă atrage în adânc."
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre păr blond, citate de Mihai Eminescu despre păr blond, citate de Mihai Eminescu despre plâns, poezii despre pescuit, citate de Mihai Eminescu despre ochi, poezii despre copilărie, citate de Mihai Eminescu despre copilărie, poezii despre castele, citate de Mihai Eminescu despre castele sau citate de Mihai Eminescu despre apă