Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Singur ca norul rătăceam

Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză și-n răcoare.

Și-așa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar

Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.

Și-adesea stând pe canapea
Gândind sau având mintea goală
Le văd sclipind în sinea mea
Și fericirea e totală;
Iar inima se-nviorează
Și cu narcisele dansează.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Favorite Poems Paperback" de William Wordsworth este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

Citate similare

Odă narciselor

Singur cutreieram ca un nor
Ce plutește pribeag peste plai,
Când numai ce zării un sobor –
Al narciselor galben alai,
Pe-al lacului mal, colo-n crâng,
Fremătând și dănțuind în vânt.

Precum ale Căii Lactee stele
Ce-n noapte sclipesc necontenit,
Golful întreg păreau că-l străbat ele,
Întinzându-se la nesfârșit.
Zece mii văzui dintr-o privire,
Unduindu-se-n joc cu-nsuflețire.

Lacul dănțuia înspumat, dar ele
Îl întreceau prin a lor voioșie;
Cumnu uiți de gândurile rele
Într-o asemenea tovărășie?
Le-am privit îndelung fără a bănui
Avuția pe care mi-o vor dărui.

Și azi, de stau întins pe canapea,
Copleșit de gânduri sau de plictis,
Cea mai dulce-i solitudinea
Când le văd scânteind iar în vis;
Atunci inima mi se-nveselește
Și cu narcisele dănțuiește.

poezie de , traducere de Mihaela Tocuț-Addy
Adăugat de Mihaela Tocuț-AddySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Vise pe pânza cerului

Hoinar,
vântul își căuta rădăcinile.
O mulțime de narcise
acolo lângă lac,
printre copaci,
dansau împreună cu el.

Stelele străluceau
într-o linie fără sfârșit,
frunzele se bucurau...

Ce spectacol!

Ochiul meu gusta fericirea,
iar inima...
se mișca împreună cu narcisele
sub cerul brodat cu fir de argint.

Aș răspândi această frumusețe în calea voastră,
dar sunt prea săracă.
Doar eu cu visele mele.

Treceți, treceți ușor!
Nu le speriați!
Spectacolul va continua pentru rădăcinile voastre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Toamna, număr prim...

Este Septembrie și-i cald,
Doar roiuri de țânțari plutesc,
Deasupra mării de smarald
Și a naturii plină de lumesc.

Umiditatea permanentă și activă
Aruncă valuri de bruboane peste corp,
Iar mintea îmi devine evazivă,
Când se-ntâlnește cu un strop.

Asudă pielea și întregul corp
Și doar natura așteaptă o schimbare,
Cocorii încă nu-s întorși de tot,
Iar mintea zburdă spre visare.

Acum, mi-am amintit frumos,
Cum poate toamna să întoarcă timpul
Și cum, iar, frunze se întind pe jos,
Ca un covor ce-mi oglindește nimbul.

Visând la locuri pline de speranță
Cu jocul vieții relaxat,
Mă-ndrept voios spre cutezanța
Unui tărâm frumos, uitat.

poezie de (1 septembrie 2018)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 113

De când m-am dus, ochiul în minte crede
Și el, ce mă-ndruma pe calea mea,
În parte-i orb și doar în parte vede,
Dar, practic, să perceapă n-ar putea.
nicio formă-n inimă nu duce
De pasăre sau floare sau model;
Nimic nu poate mintea să apuce,
Iar ce-a privit nu zăbovește-n el.
Căci tot ce vede, lucruri dulci, amare,
Făpturi plăcute sau hidoase rău,
Noapte și zi și munte, dar și mare,
Corb, porumbel, le schimbă-n chipul tău.

Și neputând mai mult, plină de tine,
Mintea îmi face ochiul de rușine.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
William Butler Yeats

Lebedele sălbatice de la Coole

Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindește un cer încremenit;
Pe întinsul apei, printre pietre,
Plutesc cincizeci plus nouă lebede.

Au trecut nouăsprezece toamne
De când le-am zărit întâia oară;
Abia le numărasem, când brusc,
Într-un singur val, le-am văzut cum coboară
Prin aer cu-alura navelor în drum de capă
Și-n sparte cercuri aterizează-n apă.

Am urmărit un timp aceste frumoase păsări
Și-acum am inima-întristată.
Nimic nu mai e cum a fost când ascultam
Pe mal, în amurgul de-altădată,
Ritmul de inimă-ale aripilor vibrând sonor –
Când călcam prin iarbă cu pas sprinten și ușor.

De neînvins, iubit lângă iubită,
Lopătează în răcoarea apelor albastre;
Mereu aceleași, împreună pe apă sau în zbor,
Ele nu cunosc bătrânețea inimii sihastre.
Oriunde s-ar afla, în aer sau pe ape,
Iubirea și lupta le vor găsi aproape.

Acum plutesc pe apa liniștită
Misterioase și fermecătoare ;
Spre ce fluviu sau lac se vor grăbi-ntr-o zi,
Încântând alte priviri, în alba lor planare?
Se va-întâmpla oare-n aceeași oră când, cu mirare,
Voi descoperi că stolul a zburat spre altă zare?

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba engleză.
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză și esperanto.
cumpărăturiCartea "Irish Folk and Fairy Tales Hardcover" de William Butler Yeats este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.

Îndemn de vară

Iubit-o, dă-mi mâna, și-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde și-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.

Încearc-a-nțelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.

Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simțirile nude,
Și-n slava-i eternă amoru-și arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.

În aerul verii, în jalea marină,
Același blestem găsește-ne vină.
Dar nu-ți fie teamă căci eu sunt cu tine
Și rogu-te dar, în cumpăt te ține.

Lipește-ți obrazul de buzele mele
Când ele ți-l cer aproape de ele,
Și-ți reazemă capul, cu firea senină,
Pe umărul meu, abstrasă de vină.

Și-n sonul d-esență, pur elegiacă,
A timpilor dați, de valuri ce-neacă,
Nestinsa-i durere, în mare te-mpinge,
Cu sufletul nud ce-amorul îl strige.

Și-n soarele tandru... să simți cum adie,
Cum numai ceva anume te-mbie –
O briză ce ține deasupra pe mare
Vreun albatros departe în zare.

poezie de din revista Luceafărul de seară Botoșani (15 iulie 2021)
Adăugat de George Ciprian BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 64

Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veșnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvnește
Ca țărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpustește
Și-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Și că ce-i sus precis se prăbușește,
Ruina m-a învățat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpește.

Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Și plâng de teamă, căci voi pierde tare.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Trezire

Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,

În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept

Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
Să spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,

Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, mă îndoi,
este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic

La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți

Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus

Dar am greșit și știu că la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
m-am văzut prea bine, credeam că sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit

Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos

Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat că nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert

Am crezut că o cultiv și că spre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur mă acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
Că am plecat departe de unde m-am născut

Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu mă apăsa

Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit

Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului să cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață

Și n-am știut, chiar astăzi, să reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument

Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
Să cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate să fiu legendă și pildă tuturor

Să știe să nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Khalil Gibran

Marea Cea Mai Mare

Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.

"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."

Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.

"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."

Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.

"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.

Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.

"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."

Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."

Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.

Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.

Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."

Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.

"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."

Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.
William Butler Yeats

Când o să fii bătrână

Când o să fii bătrână, lipsită de vigoare
Stând lângă foc, ia-n mâini această carte
Citește încet, visând, întoarsă pe o parte,
La ochii ce-ai avut, adânci precum o mare.

Câți au iubit farmecul tău și felul cum râdeai
Și frumusețea ți-au iubit, real sau prefăcut
Însă doar un bărbat a fost care te-a cunoscut
Și care te-a iubit și-atunci când lângă el plângeai.

Așa că să te-apleci și focul să-l privești
Să-ți amintești iubirea ce într-o zi s-a dus
Spre munții înalți din zări, ce se ridică-n sus
Și chipul și-a ascuns în stelele cerești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Charles Baudelaire

Balconul

Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?

Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.

Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.

Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.

Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.

Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Elena Farago

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!...
Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui i-e frică,
Și trist își ascunde capul, și-aripile-și ridică
Când stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!...
Ci iată-o porumbiță că-n zbor zorit sosește:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipsește.
Și-i lângă el acuma și-l ciugulește dulce
Să-i treacă spaima și-apoi să meargă să și-l culce.
Și-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-

Noapte bună!...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.
Elena Farago

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!
Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui i-e frică,
Și trist își ascunde capul, și aripile-și ridică
Când stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!
Ci iată-o porumbiță că-n zbor zorit sosește:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipsește.
Și-i lângă el acuma și-l ciugulește dulce
Să-i treacă spaima și-apoi să meargă să și-l culce.
Și-ncet spre cuib acum zbura-vor împreun㠖
Să-l încălzească mama, să adoarm㠖
Noapte bună!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Condorul

Mă înalț ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Și zbor, și zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăț de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Și zbor, și zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Și-n gând, și-n suflet
Lacrimă și lacrimă!
Și zbor, și zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanțul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor și iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viața...
Și zbor, și zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Și la Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Iar când voi fi pământ

Iar când voi fi pământ,
În liniștea serii,
Săpați-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din veștede ramuri.

Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
am un cer senin
Pe-adâncile ape.

S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.

S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.

Și cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.

Și cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!

Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri

Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzișului veșted.

Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Și fără prieteni.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Eu n-am știut

N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ți-a fost altcineva,
Chiar și-atunci când erai lângă mine.

N-am vrut să îți arăt că știu,
Am vrut să știi că te iubesc,
Și-ai înțeles într-un târziu,
despărțitul e firesc..

A fost mai mult greșeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am știut
dragostea n-are cum crește,
Când nici n-a început...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Pace

Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Și-n noptateca răcoare
Peste sat se nalță fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.

În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.

Ca și ieri rotundă luna
O să ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.

Coasa va dormi și sapa
Va tăcea cântarea-n grâu.
Și-o s-auzi ca-n vis cum apa
Pe sub iaz se mai frământă,
Și privighetori cum cântă
Dincolo de rîu.

Noaptea-ntreag-o să-și murmure
Apele povestea lor—
Și ieșind de prin pădure,
Căprioarele pe creste
Vor cătá prin văi de este
Pace la izvor.

Și va fi! De sus, va face
Dătătorul de vieți
Parte tuturor de pace.
Și-o să-ți uiți și tu mâhnirea,
Suflete,-așteptând ivirea
Albei dimineți.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare?
Să privești atent, cum făr' de-ncetare,
Valurile mării, spală-n spuma albă,
Stâncile la țărm când de vânt se-nvoalbă?

Cum cu dușmănie se reped năvalnic
În al lor asalt cu nărav amarnic?
Iar a lor sfârșire – albă împroșcare,
Și-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare?

Ci gândind la ele, las loc întrebării,
Ce privește dar, vrăjmășia mării:
Îndârjita luptă! Pentru ce se ține?
Biruința – cui? de va fi, revine?

Însă eu poetul, ce reflectă încă,
Dezinvolt remarc o temă adâncă,
Care oglindește ca din nimicie
Un subiect aprins de filozofie –

Dar amorul oare? Nu-i și el de valuri
Crâncen asuprit pentru idealuri? –
Visuri îndrăznețe – cu darul puterii
Ura înecând undelor durerii?

Ci-n freamătul mării, adunându-mi firea,
A elogia nu ezit iubirea!
Ca, tu, venerată, luminând destinu-mi,
Ca un înger alb, să cobori la sânu-mi,

Și învăluită de o taină mare
În viață-mi s-aduci veșnic alinare.
Iar scena de faț㠖 de neliniștire,
S-o filozofăm în semn de iubire!
*
Stânci, și de o parte, valuri furibunde,
Colo-amorul stă și-n gând mă pătrunde.
De mă vrei iubit-o – vino, urmărește,
De pe mal atent – cum marea vorbește!

poezie de din revista Luceafărul de seară Botoșani (3 februarie 2023)
Adăugat de George Ciprian BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook