Cioara și marea
A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.
A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.
A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.
A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.
A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,
Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanță
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.
În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.
O ființă crucificată devine imobilă.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre iepuri
- poezii despre foc
Citate similare
Sinucigașul ghinionist
Furculița am băgat-o
Într-o priză, dar degeaba,
Că era luat curentul
Și nici nu nimerii faza.
Am încercat cu pastile
Somnifere, toate cele,
Dar erau mai naturale
Și m-au curățat la fiere.
Eu am încercat și funia
Legată de un pervaz,
Dar uitai că-s la parter,
Doar că mă lovii la nas.
Cu mașina de pe stâncă
Să m-arunc ici jos in vale,
Dar s-a terminat benzina,
Nu am mai ajuns la cale.
Și să sar de pe-o clădire,
Crede-mă, am încercat,
Dar am agățat în fiare
Și am rămas suspendat.
Să știți că de la o vreme
Nici nu am mai încercat,
Și m-am bucurat de viață
Dacă tot nu am scăpat,
Totuși, ironia sorții,
Cum umblam împleticit,
Că băusem, vine tirul,
Mă lovește, si-am murit.
poezie satirică de Cecilia Ciocotișan (6 aprilie 2017)
Adăugat de Cecilia Ciocotișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre sfârșit, poezii despre ghinion, poezii despre curățenie sau poezii despre benzină
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre început
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine dracu' mai e și Tom Jones?
Mi-o trăgeam
cam de două săptămâni
cu o fată de 24 de ani
din New York era
pe vremea grevei
gunoierilor, dar
într-o noapte
a apărut muierea mai în vârstă
și-a spus, " vreau să-mi văd
rivala." a văzut-o
și-atunci a spus, " o,
ești o fătucă drăguță!"
apoi ce-mi mai amintesc
sunt miorlăiturile de pisici sălbatice
țipetele și zgârâieturile alea
scoase de animalele sălbatice,
sânge și să ** ***...
eram beat și în chiloți.
am încercat să
le despart și-am căzut
zdrelindu-mi genunchii. apoi
au ieșit pe ușă
și-au coborât scările
afară-n stradă.
au apărut
mașini pline de polițai.
un elicopter al poliției
se învârtea deasupra capului.
stăteam în baie
și rânjeam în oglindă.
nu se întâmplă des
un lucru așa splendid
unui om de 55 de ani.
a fost mai ceva decât
balamucul de la
Watts.
tipa de 34 de ani
s-a întors. era
****** rău
iar hainele-i erau sfâșiate
și era însoțită
de doi polițiști
care voiau să știe ce și cum.
băgându-mi picioarele-n chiloți
am încercat să le explic.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre polițiști, poezii despre draci, poezii despre zoologie, poezii despre vârstă, poezii despre săptămâni, poezii despre pisici sau poezii despre noapte
Fetița s-a ridicat și a pornit iar la drum. Vai, piciorușele ei erau obosite și zgâriate! De jur împrejur era urât și frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene și frunzele cădeau smulse de vânt și numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Și când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist și urât era în lumea largă!
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre tristețe, citate despre păr, citate despre promisiuni, citate despre picioare, citate despre mâncare, citate despre gură, citate despre galben sau citate despre frunze
Marea nu pierde nimic
MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.
Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.
Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.
Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.
Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.
Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre uitare, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre pești, poezii despre nisip, poezii despre muzică sau poezii despre dimineață
Ninsoarea s-a întețit așa de tare încât, de deasă ce era, băiețașul nu-și mai vedea nici mâinile. Sania mergea tot mai repede. Karl a vrut iar să se desprindă de sania cea mare, dar n-a izbutit; săniuța alerga ca vântul. A început să strige, dar nimeni nu-l auzea; ningea mereu și sania aluneca tot mai iute. Deodată a simțit o hurducătură, de parcă ar fi trecut peste șanțuri și garduri. Karl s-a speriat cumplit și a încercat să spună o rugăciune în gând, dar degeaba, nu-și mai aducea aminte decât tabla înmulțirii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre săniuș, citate despre ninsoare, citate despre început, citate despre trecut, citate despre sperieturi, citate despre religie, citate despre mâini sau citate despre gânduri
Annabel Lee
În urmă cu mulți ani, în vremurile de demult,
Într-un regat la marea de la miazăzi
Trăia o fată, cum poate vă este cunoscut,
Cu numele Annabel Lee;
Iar fecioara asta avea un singur vis,
S-o iubesc și ea iubirea-mi să poată-împărtăși.
Eram un copil, iar ea o copilă
În acest regat la marea de la miazăzi,
Dar ne iubeam c-o iubire mai mare decât iubirea
Eu și frumoasa Annabel Lee
Cu o iubire la care chiar serafimii din Paradis
Ar fi putut râvni.
Din această pricină, demult,
În acest regat la marea de la miazăzi,
S-a lăsat într-o noapte-un vânt rece,-înghețând-o
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Apoi, au venit rudele-i de neam înalt
Și de lângă mine, cât ai clipi,
Au luat-o și-au închis-o într-o criptă
În acest regat la marea de la miazăzi.
Îngerii din Paradis, mai puțin fericiți,
Ne invidiau, iar pizma lor noi n-o puteam opri
Da! Din acest motiv (toți oamenii știu)
În acest regat la marea de la miazăzi
S-a lăsat dintr-un nor un vânt rece,-înghețând-o
Pe iubita mea Annabel Lee.
Dar iubirea noastră era mai presus
De iubirea celor mai în vârstă decât noi
A celor mult, mult mai deștepți decât noi
Și nici îngerii din cerurile de sus,
Nici demonii din adâncurile mării sidefii
Nu-mi vor putea despărți sufletul de sufletul
Frumoasei Annabel Lee.
Luna străluce doar pentru a-mi aminti
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Iar stelele răsar ca să-i revăd ochii
Frumoasei Annabel Lee;
Astfel, noapte de noapte, neclintit ca o stea,
Îmi veghez iubita, pe mireasa mea
Din cripta de lângă marea de la miazăzi
Din acel mormânt de lângă marea de la miazăzi.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre înălțime sau poezii despre îngeri
Prea bun(ă), prea ca la țară!
Zăcea în șanț, căzut pe spate
Și dezbrăcat pe jumătate;
Am încercat să-l scot afară,
Dar mi-a strigat că nu se poate!
Avea palincă într-o glajă
Din care bea cu voluptate;
Mi-era și ciudă, dar și milă,
Deja era pe înserate
Și n-aș fi vrut să-l las să moară
Așa, lipsit de demnitate;
Am așteptat să nu mai miște,
Pe urmă l-am luat în spate,
Dar s-a trezit în clipa aia
Și m-a lovit cu sticla, frate,
Iar sticla lui s-a spart în capu-mi
Și țuica lui mi-a curs pe toate
Ce le purtam atunci pe mine
Și-acuma-s ude, îmbibate
Și trebuie să merg acasă,
Să-i spun nevestei: nu mă bate,
Că, dacă-mi poți găsi vreo vină,
E mult prea marea bunătate!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre soție, poezii despre senzualitate, poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre nuditate, poezii despre căsătorie sau poezii despre bunătate
Mr. McPhee: Nu ești homosexual.
Jack: Ba da, sunt! Și tu știi asta. Am văzut cum te uiți la mine și știu că știi. Gândeș-te la cum te-ai purtat cu mine și la cum te-ai purtat cu Tim. Pentru că el era adevăratul fiu, iar eu eram diferit. Și oricât ai încercat să faci să dispară și să ignori asta, eu m-am străduit și mai mult. Eu am încercat mai mult decât tine, să fiu tăcut, să uit și să nu-mi deranjez familia cu problema mea. Dar nu mai pot face asta pentru că e dureros. Îmi pare rău, tată. Îmi pare rău, Andie. Nu vreau să trec prin asta, dar trebuie.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre tată, citate despre sex, citate despre familie sau citate despre durere
Probabil sună cam pompos, dar după ce am încercat mai multe sporturi, de îndată ce am atins peretele de stâncă cu mâinile mele, am știut că aceasta era exact ceea ce căutam.
citat din Jerzy Kukuczka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stânci sau citate despre sport
Lângă mare
Dis-de-dimineață, împreună cu câinele
M-am dus s-admir marea albastră.
Sirenele au ieșit din adâncuri
Să mă privească.
Iar fregatele de la suprafața mării
Și-au întins brațele de cânepă-n fel și chip,
Crezându-mă un șoricel
Ghinionist, naufragiat pe nisip.
Am rămas acolo până când mareea
Mi-a trecut peste pantofiori
Și peste șorțuleț și cingătoare,
Și peste corsaj, dându-mi răcoroși fiori;
Credeam că mă va înghiți cu totul,
C-o să dispar cum dispare-un bob de rouă
De pe mâneca unei păpădii
Și-atunci ne-am mișcat deodată-amândouă.
Iar ea ea m-a urmat îndeaproape;
I-am simțit, de-argint, degetele vii
Pe glezna mea apoi pantofii mei
S-au umplut de perle sidefii.
Am ajuns pe țărm, era multă lume la plimbare,
Dar ea părea să nu cunoască pe nimeni din oraș;
Acolo, s-a-înclinat și m-a privit pătrunzător,
Apoi, apoi marea s-a retras.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre plimbare, poezii despre perle, poezii despre oraș sau poezii despre glezne
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.
Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.
"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."
Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."
Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.
Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.
Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."
Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.
"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."
Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre alb, poezii despre trup și suflet sau poezii despre zahăr
Vremea
era a războiului cu oști
dar regii se luptau și cu vorbe
căutau să
- și în
frunte adversarul prin scri
sori dibace - cuprinzând o sfidare
sau o
cimilitură încâlcită - răspunsul salva
faima regelui și a întregii țări
erau vremurile celor care citeau
ciudatele cărți rămase din cele mai vechi timpuri
a marilor învățați vrăjitori
& trimisul etiopiei în numele regelui
l-a poftit pe faraonul egiptului să bea
toată apa mării să o soarbă
așa salină cum era
era o
ofensă care trebuia să ducă la pierderea
unor capete dacă nu se găsea
un răs
puns înțelept din partea unui faraon luminat
& poți deschide un laptop
o tabletă un device
să cauți un răspuns & faraonul
avea scribii și marii învățați
răspunsul pentru sol a venit
de la
un cititor în stele și nisip saharian:
faraonul ar bea cu mare plăcere
ar bea toată apa salină
din marea cea mare dar regele
etiopiei trebuie să zăgăzuiască nilul
și celelalte ape care veneau
în marea cea mare crescând volumul
de apă din clipa când a fost tri
misă provocarea
și ar bea mai multă apă decât trebuia
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre apă, poezii despre faraoni, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre stele, poezii despre război sau poezii despre plăcere
Frank Barone: Am încercat și să fiu drăguț odată. Nu m-a interesat prea mult.
Marie Barone: Așa s-a întâmplat și când ai încercat să fii deștept?
replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inteligență
Doină
(Din câte am încercat)
Dintre câte-am încercat
Nici un dor realizat...
Poate, mâine
Și mai mâine,
Va fi dulce
Acea pâine.
Și cum stau de supărat,
Chiar de toate m-am lăsat...
Numai tu m-ai sprijinit
Și, în lume,
Mi-ai vorbit...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Bacovia despre vorbire, poezii despre viitor, citate de George Bacovia despre viitor, poezii despre supărare, poezii despre pâine, poezii despre dor sau citate de George Bacovia despre dor
Ceea ce s-a întâmplat astăzi poate fi definit drept o criză. S-o numim Criza din Golful Smaraldelor. Criza aceasta demonstrează că există pe lume o putere mai mare decât statele care, împreună, au încercat s-o distrugă, dar fără a izbuti. Deoarece v-am demonstrat că știu adevărul, să numim această putere Adevăr.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre criză, citate despre adevăr, citate despre prezent sau citate despre existență
Am încercat, dar nu reușesc, nici măcar "zile de rezervă" să-mi păstrez.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre zile sau aforisme despre timp
Omul și marea
Îmbrăcat în salopetă
Că e vremea friguroasă,
Omul pune-n cap caschetă
Și pleacă în zori de-acasă.
Munca lui pe șantier
E mai grea decât s-ar crede,
Gândul lui e un mister:
Cât trudește nu se vede.
N-are mare avuție,
Câștigul nu prea-l împunge,
Dar marea lui bogăție
Este-n suflet și-i ajunge.
Sufletu-i e blând și cald,
Vorba calmă și sfătoasă,
Ochii lui ca de smarald,
Pentru cei rămași acasă.
Marea din spatele lui,
Agitată-i ca și viața,
Iar lumina cerului
Îi îndulcește speranța.
Întoarce spatele mării,
Briza-i mângâie obrazul,
Aer umed, gustul sării
Îl fac să-i simtă talazul.
Toată ziua cât muncește
Gândul lui e încruntat,
Seara când se odihnește
Șade tolănit în pat.
Tot încearcă să-nțeleagă
Tristețea și bucuria,
Cum de soarta e beteagă,
Nu-și găsește fălnicia.
Licărește o speranță,
N-o va pierde, că-i promite,
Dar e prea mare distanță
Și e sigur că nu-l minte.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni, poezii despre odihnă sau poezii despre muncă
Marea și peștii
Marea este furtunoasă,
Dar în ea peștii-s acasă;
Marea e înșelătoare,
Dar în ea prinzi pește mare.
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre acasă
Cântecul soartei
Viața e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguțo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,
Musai să-nduri.
Scurtă e viața, marea e mare.
Asta te sperie, drag ți-s, o știu!
De ți-ar fi dragă nițel și marea,
Mi-ai spune, te du.
Musai va fi și moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguțo.
Scurtă e viața, mare e marea,
Vezi tu, drăguțo.
Și-apoi furtuna, și-apoi seninul,
Și-ntârzierea, și depărtarea,
Și stânca neagră, marea căscată
În care bărcuța-mi dispare,
Și dragostea noastră, și așteptarea,
Și dragostea nouă ce-apare.
poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre negru sau poezii despre marină