Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
Are și un jurământ
Către moșii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăția rodului.
Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!
Că în pământ vor găsi
Elixirul vieții.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre țărani
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre sat
- poezii despre rouă
- poezii despre promisiuni
- poezii despre muncă
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.