Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre protecție
- poezii despre ocrotire
Citate similare
Când se scutură pământul
Când se scutură pământul
Toată lumea se-înspăimântă.
Îl roagă pe Domnul, Sfântul,
S-alunge urgia cruntă.
Mintea se înnegurează,
Cerul se întunecă,
Pământul sub noi vibrează
Și-în vale alunecă.
Cu el odată se prăvale
Așezările lumești.
Distruge totul în cale.
Chiar și viețile-omenești.
Când vulcanul izbucnește
Lavă către cer aruncă.
În jur totul pârjolește,
Viața o preface-n stâncă.
poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre vulcani, poezii despre stânci, poezii despre promisiuni sau poezii despre Pământ
Acea îngemănare
Departe, în zare,
cerul sărută pământul.
O rază de soare,
acolo îmi poartă gândul.
Acea îngemănare
de credință și iubire,
I-adevărată înălțare,
prin dumnezeire.
Îmbrățișând pământul,
cerul ne arată
Că Dumnezeu Sfântul,
grija noastră poartă.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre Soare, poezii despre Dumnezeu sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am văzut cerul sărutând pământul
Am văzut cerul sărutând pământul
și pământul visând...
Roua de azi noapte prima rouă
i-a spălat obrajii verde buratec...
rădăcinile, arămii sunt grele
de focul ce le străbate venele...
Am văzut primăvara râzând!
desculță, floarea de păpădie întrecându-se
cu lumina de aur a grâușorului
ispitește ochiul, scăldându-se
în baia aceasta virgină
răcorindu-se...
Am văzut cerul sărutând pământul!
cristalele albe căzute discret
s-au așezat pe noile veșminte țesute
în taină cu florile de safir...
diamantele de rouă ofranda unei iubiri tainice
de noapte...
am văzut cerul sărutând pământul!
poezie de Elena Olariu din din vol."Șoapte înscrise pe frunze" (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rouă
- poezii despre flori
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Universul e cuvântul
Universul e cuvântul
care unește sub soare,
Cerul, apa și pământul
și chiar necuvântătoare.
Fără soare, universul
în haos s-ar transforma.
Timpul și-ar opri tot mersul,
pământul ar exploda.
Cerul s-ar întuneca,
apa s-ar evapora,
viață n-ar mai exista.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Doar pământul are viață
Cât pământul se-învârtește
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrănește
Cu roadele din câmpii.
El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.
În Universul infinit
Doar pământul are viață.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeață.
Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găsești în Univers.
În fiecare an, pământul
Are sărbătoarea lui.
Omul, ținând-și cuvântul,
Se-închină pământului.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre poezie, poezii despre planete, poezii despre infinit sau poezii despre curățenie
Vara
Vara cuvânt minunat...
Când boarea stăpânește cerul
Și lumea-i plină de mister,
Când pică ploi de flori de stele
Peste pământul înverzit
Și fragedele rămurele
În cânt de vis s-au înfrățit,
Când într-o lume de culori
Se-mparte cerul și pământul,
Eu mă trezesc cu tine-n gând
Și leagăn viu îmi e cuvântul...
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ploaie, poezii despre culori sau poezii despre crengi
Îngere palid...
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre negru, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)
Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.
E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.
Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.
În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.
Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.
Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre sfințenie, poezii despre creștinism sau poezii despre naștere
Înainte de cer și pământ există o esență Absolută, o ființă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există și rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni și este liberă de orice mărginire. Din puterea sa își trag obârșia Cerul și Pământul. Nu-i știu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însușiri, l-aș numi mare. Mare fiind, l-aș numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aș numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aș numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorități, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie să se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esențiale, inefabile.
Lao Tse în Tao Te King, 25
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre monarhie, citate de Lao Tse despre monarhie, citate despre schimbare, citate despre libertate, citate despre existență, citate de Lao Tse despre existență sau citate despre autoritate
Dumnezeu este iubirea pe care cerul o coboară pe pământ; iar omul este iubirea care înalță pământul la cer.
Sfântul Isaac Sirul în Cuvinte către singuratici
Adăugat de Besleaga Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre religie, citate de Sfântul Isaac Sirul despre religie, citate despre iubire, citate de Sfântul Isaac Sirul despre iubire, citate despre Dumnezeu sau citate de Sfântul Isaac Sirul despre Dumnezeu
Veghetori
Cerul nopții e veșmântul,
Veșmântul împăratului,
Ce veghează Pământul,
Pământul nimănui.
Cerul zilei e veșmânt de zeiță,
Fiica împăratului nopții
Blândă și gingașă copiliță,
Biruitoarea morții.
Cărțile toate în taină descriu,
Ce fel e minunata lume-a lor,
Un nemaintânlit pustiu,
Pietre ce zilnic mor.
Vor fi mereu când soare nu-i,
Pe cer în zori de dimineață,
Împăratul și cu fiica lui,
Zâmbind Pământului din ceață.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre cărți sau poezii despre copilărie
Eminescu
Luceafăr al poeziei românești,
până la altarul de unde ne privești,
Șapte vieți dacă-am avea, tot nu ne-ar fi de ajuns,
să urcăm până la tine, într-atâta ești de sus.
Strălucirea ta astrală, luminează-întreg pământul,
pentru noi rămâi un geniu, preamărit de Dumnezeu Sfântul.
Ești steaua nepieritoare a neamului românesc,
ești mândrie, ești onoare, pe pământul strămoșesc.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre stele, poezii despre onoare, poezii despre mândrie sau poezii despre genialitate
A coborât
cerul pe pământ
sau a urcat
pământul la cer?
cu capul în nori
îngerii s-au îngrijorat
și s-au întrebat:
să ajungă pe pământ?
să ajungă îngeri decăzuți?
sau să rămână acolo
fiecare are o fișă de pontaj
moartea nu citește ziarul
ea își face de cap
și lazăr a fost ajutat de ei
s-a întors la viață
a coborât cerul pe pământ
sau au urcat pământul la cer?
cu lanțuri elevatoare
bucată cu bucată
îl duc în alte lumi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre lectură, poezii despre jurnalism sau poezii despre ajutor
Pământul, ce alb sângerează!
Afară e iarnă și nin,
Pământul e, parcă, o țin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.
Săgețile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre război, poezii despre iarnă sau poezii despre alb
Cerul și pământul
Cerul și pământul este-n sărbătoare,
S-a născut Mesia, marele Împărat,
Pruncul sfânt promis, Lui să-I dăm onoare,
Fie-n veci de veci binecuvântat.
Peste tot răsună imnuri minunate,
Glorie, Osana, s-a născut Isus,
Se aud cântări, voci binecuvântate,
Bucurie sfântă la toți ne-a adus.
Cor de îngeri cântă, ceru-ntreg răsună,
Mare-i bucuria-n cer și pe pământ,
Prin a lor cântare aduc vestea bună,
S-a născut Mesia, Isus, Domn preasfânt.
Cerul strălucește, raze minunate,
Lumină divină de la Dumnezeu,
Mii de îngeri cântă, glasul lor străbate,
Cerul și pământul, pentru Fiul Său.
S-a născut Mesia, o, ce bucurie,
Să cântăm și noi cu îngerii în cor,
Slavă și onoare, Lui în veci să-i fie,
El e al nostru Mire și Mântuitor.
Amin
poezie de Ica Drăgoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre voce
Dacă pământul și-ar tăia legătura, dacă nu ar mai fi legat de cer, cerul nu i-ar mai da nici energiile sale, nici elanul său, iar pământul ar deveni un deșert.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre energie, citate despre deșert, citate despre devenire sau citate despre Pământ
Idilă
De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.
Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!
Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.
A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.
La stele și la Doamna Lună
A pus de strajă nori și vântul,
Le-a pedepsit de-o vreme bună
Să nu se vadă cu Pământul.
Plutea în aer dezolarea,
Insuportabilă-așteptare,
Toți munții, apele și marea
Puneau aceeași întrebare.
Frumoasa Lună bănuia
De ce plângea atâta cerul,
Chiar foarte sigură era
Pe unde șade adevărul.
S-a hotărât să îi vorbească,
Să ia sfârșit această stare,
Nu mai dorea să-l chinuiască,
De-ajuns cu-atâta supărare!
"Pământul, eu l-am mângâiat
Cu raza mea de la distanță,
A fost un gest nevinovat
Ce n-are nicio relevanță.
Nu fi gelos! Doar știi prea bine
Că-n veci eu nu te părăsesc,
Voi sta mereu aici cu tine,
La tine-n brațe eu trăiesc."
Mărețul Cer s-a luminat,
În patru zări trimise Vântul,
Toți norii negri-a alungat
Și Soarele-a umplut Pământul.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre supărare sau poezii despre sfârșit
Cerul nu poate cădea pe pământ, fiindcă pământul e în cer.
antimetabolă aforistică de David Boia (22 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când plouă
Oamenii se-ascund în casă.
E liniște apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.
Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.
Tunete în depărtare,
nopții îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Creatorul
Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om care să nu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
Că doar sunt un simplu Dumnezeu
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie sau poezii despre animale