Pe Noul Pământ
Cuvântul Sfânt azi ne arată
că cerurile și pământul vor pieri
în ziua de judecată
cerul când se va topi
pământu-ntreg atunci va arde
într-o flacără de foc
universul iată cade
și nu își mai află loc
stelele se vor topi
și planetele de asemeni
când sfârșitul va veni
cu pedepse pentru oameni
se va pune odată capăt
universului de acum
ce va trece atunci cu trosnet
pe-al pieirii groaznic drum
lună stele pământ soare
atunci toate vor pieri
de a focului dogoare
care le va acoperi
universul va dispare
și timpul se va sfârși
din a Domnului cărare
care tot va împlini
un cer nou eu am văzut
Ioan iată apoi ne spune
un nou pământ a fost făcut
să cuprindă o nouă lume
ce e vechi a dispărut
iată nou totul apare
Dumnezeu a conceput
tot parcă într-o splendoare
un cer nou și-un nou pământ
unde marea nu era
a primit un locaș sfânt
din ceruri care venea
și din cer s-a coborât
cetatea Ierusalimul
pentru sufletul cel sfânt
care l-a iubit pe Domnul
cu oamenii a venit
cu sfinții de pe pământ
fie Domnul proslăvit
al vieții drag Cuvânt
din scaunul de domnie
un glas eu am auzit
iată cortu-n veșnicie
cu oamenii pregătit
iată cortul Lui Dumnezeu
cu oamenii a Lui popor
ei îl vor slăvi mereu
până-n vecii vecilor
orice lacrimă va șterge
Dumnezeu din ochii lor
căci doar El îi înțelege
și le e Mântuitor
nu va mai fi tânguire
nici durere și nici chin
ci doar pace fericire
bucurie pe deplin
toate lucrurile noi
El le fac pentru-omenire
ca să-mi fiți popor de soi
trăind numa-n sfințenie
iată tot s-a isprăvit
Eu sunt Alfa și Omega
început până-n sfârșit
să îmi înțelegeți voia
celui ce îi este sete
îi voi da fără de plată
să ia căile-nțelepte
în viața adevărată
celui ce va birui
îi voi da aceste lucruri
și el fiul Meu va fi
nu va rămânea pe drumuri
unul dintre cei șapte îngeri
ce-au vărsat a lor potire
mi-a vorbit atunci din ceruri
despre acestă înnoire
vino să-ți arăt mireasa
Mielului de pe pământ
căci ea doar este aleasa
Lui Hristos Sfântul Cuvânt
și în Duhul el m-a dus
pe un munte foarte mare
ca mireasa Lui Isus
să-mi arate-n sărbătoare
și-am văzut Ierusalimul
din cer ce se pogora
să-l aibă în veci pe Domnul
pururea de partea sa
a cetății vii lumină
avea slava Lui Dumnezeu
strălucind pe veci Divină
pentru oameni Fiul Său
ca o piatră de iaspis
străvezie cum cristalul
era chipul ei deschis
și mai scump decât coralul
douăsprezece porți avea
și la ele doișpe îngeri
pe când zidul strălucea
într-o operă de frângeri
douăsprezece temelii erau
în zidul sfânt al cetății
și pe ele străluceau
apostolii Divinității
a lor nume erau scrise
fiecare pe o temelie
ca-ntr-o flamură de vise
lăsată în veșnice
de iaspis zidul era
iar cetatea doar din aur
ca să stai pe veci în ea
ea însăși fiind tezaur
c-a ei scumpe temelii
erau doar de pietre scumpe
safir smarald topaz să-ți ia ochii vii
de nuanțe așa de multe
douăsprezece porți erau
din tot atâtea mărgăritare
pe când străzi de aur străluceau
în lumină fiecare
acolo nu-i trebuință
nici de soare nici de lună
căci a Mirelui Ființă
o inundă cu lumină
slava sfântă a Lui Dumnezeu
acolo doar luminează
Mielul fiind doar mereu
făclia ce-o colorează
nimic iată întinat
acolo nu va intra
ci doar cei ce și-au predat
Mielului deplin ființa
poezie de Ioan Daniel Bălan (5 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfințenie
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre oi
- poezii despre nuntă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfinți, poezii despre rai sau poezii despre cuvinte
Ultima bătălie
Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna
însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată
oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salvare
Slava Celui Prea Înalt
Gloria și slava Celui Prea Înalt
Nicăieri pereche n-are
Căci e Dumnezeu Adevărat
Ce viață omului i-a dat
Și-a lui minte-nfloritoare
De la El pornit-a totul
Univers și viață și lumină
Căci doar El croise planul
Și cerul în tot înaltul
Flori de foc și de lumină
Gloria și cinstea și onoarea
Îi rămân pentru vecie
Căci El plănui salvarea
Omului prin îndurarea
Fiului ce-i Pâinea Vie
Lui Daniel i s-a arătat
Tatăl nostru Cel Prea Sfânt
În foc și-n flăcări îmbrăcat
Căci scaunu-i era-nălțat
Așa ne spune a Lui Cuvânt
Și haina-i era ca zăpada
Iar păru-i ca lâna curată
Căci sfințenia-i era garda
Oriunde având putere-n lumea asta
În glorie Ființa-i era îmbrăcată
Și scaunul Lui de domnie
Era ca flcări mari de foc
Iar roatele-i în veșnicie
O flacără păreau atât de vie
Neavând pereche-n vreun loc
Un râu de foc iată curgea
Dinaintea Lui ieșind
Și mii de slujitori I se-nchina
În glorie Ființa îi scălda
Veșnic Numele-I cinstind
Daniel așa descrie
Slava Tatălui Cel Sfânt
Acel ce e din veșnicie
Și-a Lui putere veșnic vie
O are-n cer și pe pământ
Dar iată apostolul iubirii
În Apocalipsa ce ne spune
Pe căile desăvârșirii
Când el era deasupra firii
Furat fiind de rugăciune
În Duhul iată am fost răpit
Pân" la scaunul sfânt de domnie
Pe care Cel Desăvârșit
Și Tatăl ce ne-a întocmit
Pe el stătea din veșnicie
Și-a Lui înfățișare atunci era
Ca o piatră de iaspis
Iar fața sfântă strălucea
Pe când scaunul de domnie radia
Cum nu-ntâlnești nici chiar în vis
Un curcubeu ca de smarald
Înconjura scaunul de domnie
Pe când bătrânii iată cad
Pe al laudei și-al cinstei vad
Dându-i slavă-n veșnicie
Acelui Sfânt și vrednic Tată
Ce totul El a conceput
Și îngeri sfinți gingașa fată
Cu fața caldă și curată
Lumina doar fiindu-i scut
Pe tot atâtea scaune de domnie
Cei douăzeci și patru de bătrâni stăteau
În haine albe pe vecie
Din ochi cântând cântarea vie
Pe Cel Prea Înalt îl onorau
Din scaunul de domnie ieșeau
Flugere tunete și glasuri
Pe când șapte lămpi de foc ardeau
"Naintea Celui ce îi străluceau
Și ochii sfinți și ai luminii păsuri
Și cele patru făpturi vii
De ochi pline înăuntru și-nafară
Tatălui Cel Sfânt din veșnicii
Îi ziceau Sfânt Sfânt Doamne să fii
Prin putrea Ta cea rară
Și bătrânii se-nchinau
Înaintea Celui veșnic Sfânt
Și glorie îi cântau
Pe când toți slavă-I dădeau
Lăudându-l prin Cuvânt
Glorie cinste onoare
Tată Sfânt și drag din cer
De aici noi de sub soare
Îți slăvim Numele-ți mare
Și-ți cântăm Doamne-n etern
Tată Sfânt o Tată sfânt
Prin Isus îți mulțumim
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt
Să-l urmăm pe acest pământ
Ai Tăi pururea să fim
Mănăștur 05-03-2020
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre onoare, poezii despre muzică, poezii despre bătrânețe sau poezii despre înălțime
Începutul și Sfârșitul
Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată
Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână
Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales
În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați să fiți de cel viclean
Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său
Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă
Veniți dar astăzi voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o să biruiți
Surori fiindu-mi voi și frați
Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi să cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte
Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare să răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți să îi adune
Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
Să fiți găsiți de Isus buni
Curați trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre prezent, poezii despre iubire sau poezii despre curățenie
Va veni iarăși Mesia
când va veni iarăși Mesia
mireasa Lui de aici să-și ia
ce mare va fi bucuria
ce va-ncolți-n mireasa Sa
căci toți acei ce-au ascultat
și au trăit Cuvântul Sfânt
o haină nouă li s-a dat
și-or părăsi acest pământ
nu se are în vedere
de ce moarte au murit
ci doar ce Cuvântul cere
de a fi neprihănit
la răpire așa va fi
toți acei neprihăniți
alte haine vor primi
și la cer vor fi răpiți
ei mireasa Lui Hristos
cu acei ce-au ascultat
nu vor mai rămâne jos
căci Fiul de Împărat
de aici îi va lua
și în ceruri îi va duce
împlinind atunci Scriptura
prin izvorul de pe cruce
Mirele cu-a Lui mireasă
în cer se vor bucura
căci Isus cu-a Lui aleasă
sus în cer s-or așeza
însă vremea va veni
când Ei iar se vor întoarce
Mirele spre a domni
pe pământ Însuși în pace
după ce Ierusalimul
va fi iar eliberat
la luptă porni-va Domnul
cu pământul răsculat
cea mai mare bătălie
va fi la Armaghedon
Mirele din veșnicie
urât de al morții domn
atunci El va trebui
cu-a pământului oștiri
să lupte spre-a birui
toate aceste rătăciri
iar armatele planetei
atunci vor fi nimicite
de-Mpăratul veșniciei
și lucrurile-noite
după ce va birui
oștile de pe pământ
Domnul iar va răsplăti
pe cei care a Lui Cuvânt
l-au iubit și-au ascultat
trăind în neprihănire
și morții au înviat
pentru marea răsplătire
cei uciși aici de fiară
pentru Mirele Hristos
la viață atunci iară
vor fi aduși aicea jos
va fi întâia înviere
a martirilor ce-au fost
morții dați spre-njunghiere
pentru Isus a lor rost
pe scaune de domnie
din mireasă cei aleși
îi vor judeca să știe
cum de moarte au fost culeși
ce răsplată să primească
de Hristos c-au ascultat
pentru patria cerască
ei ce viețile și-au dat
și morții aceștia iată
de la-ntâia înviere
vor primi întâia dată
dreptul de-a fi la vedere
de a fi la-mpărăție
împreună cu Hristos
și în anii cei o mie
vor domni aicea jos
glorie dar Celui Sfânt
Mirelui din veșnicie
ce-a schimba acest pământ
ca un rai întreg să fie
și mireasa cu martirii
împreună cu Hristos
despărțiți de jugul firii
vor trăi aici frumos
iar cei care în viață
vor rămâne pe pământ
vor avea o altă față
dup-al Domnului Cuvânt
și ei se vor înmulți
viața lor fiind schimbată
ani cu sutele-or trăi
dintr-o inimă curată
raiul va fi pe pământ
cu Hristos și-a Lui domnie
sub puterea Celui Sfânt
Împărat ce o să fie
fericirea abia atunci
omenirea o să trăiască
nu-n păcatele adânci
ci-n lumina cea cerească
căci Hristos va stăpâni
tot pământul de sub soare
și-Mpărat doar El va fi
fie-i slavă și onoare
duminică balcon mănăștur 22 iulie 2018
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre schimbare sau poezii despre răsplată
Numai o dată
Evrei 9:27
Oamenilor le e rânduit
Să moară numai o dată
Tatăl cum a hotărât
Dar urmează o judecată
Căci o viață omul are
S-o trăiască pe pământ
De Domnul în ascultare
Și al vieții Cuvânt Sfânt
Aceasta dar ni s-a dat
Iată pentru omenire
S-avem sufletul curat
Parte având de mântuire
Căci iată numai o dată
Oamenii sunt rânduiți
A trăi aici să poată
De Domnul spre fi primiți
Ori respinși din neascultare
De Cuvântul Celui Sfânt
Căci în suflet nu se are
Dragostea pentru Cuvânt
Doar o singură viață
Omul iată aici are
Chiar dacă el își înalță
Ființa-n binecuvântare
El în firea pământească
Altul nu va mai trăi
Ci în cea duhovnicească
Domnul de va hotărî
Căci Domnul Isus Hristos
Stăpâni-va-ntreg pământul
Când domi-va aici jos
Să-mplinească tot Cuvântul
Ființele duhovnicești
Toate atunci din omenire
Cu armuri vii și cerești
Vor avea-o cerească fire
Nu ca oameni pe pământ
Ci ca îngeri o să fie
Dup-al Domnului Cuvânt
În Noua Împărăție
Oamenii ce-or să trăiască
Ca și oameni pe pământ
Vor avea copii să-i crească
Dup-al Domnului Cuvânt
Însă cei din noua fire
Ce-au fost iată mântuiți
Vor trăi-n neprihănire
Ca și îngerii cei sfinți
Domnul toate-a râțnduit
Și iubirea și lumina
Pentru omul mântuit
Ce-l slujește-ntodeauna
08-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre îngeri sau poezii despre suflet
Isus vindecă în Israel
Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Și atâția din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulțime și din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieții era soare și lumină
Din Ierusalim Idumea și dincolo de Iordan
Au venit atâția oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăși calea pentru om în Paradis
La Isus veniră atâția să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Și Isus a poruncit ucenicilor să-i țină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veșnica-mpărăție
Căci atâți se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea
Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Fața Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu ești Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început
Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar și orbilor vedere atâtora El le-a dat
Și-a scos duhurile rele din atâția pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt
Pe leproși i-a curățat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge El fiindu-le doar scut
Orbii și-au primit vederea muții iarăși au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar și morții au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost și ne e salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre vecini, poezii despre tăcere sau poezii despre sănătate
Singura lumină
cât de scumpă e Ființa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credința
ca să fim poporul Său
cât de scumpă-nvățătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat
numai El ne-ntinde mâna
și ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor
El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
și Cuvântul Lui cel Sfânt
în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump și e curat
viața sfântă fără pată
un duh nou și nepătat
Domnul doar este lumina
și Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt
legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi
prin Hristos ni se deschide
ușa sfântă înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său
mâna Lui doar ne susține
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis
în Isus ni se oferă
tot ce-i bun și e frumos
a vieții sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos
numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvățat
Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar și clipa de pe urmă
numai El azi ne-mpletește
în lumina mântuirii
și cu drag ne dăruiește
căile neprihănirii
ca să fim cu toți curați
toți să fim aici lumini
prin credință dar salvați
și-n sfințenie deplini
Hristos ne e-nvățătura
biruința pe pământ
El ne-nvață azi Scriptura
al Vieții viu Cuvânt
nimenea nu ne-nțelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
ușa vie de scăpare
El ne-mbracă-n biruință
ne preface-n oameni noi
viața nouă prin credință
s-o trăim de fire goi
a Lui mână ne susține
și ne face viața vis
să umblăm cum se cuvine
pășind înspre Paradis
nici un om de pe pământ
nu ne-nvață în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veșnic să fim fără vină
doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinți chiar la vedere
oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvățat
noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă
Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata ești dar de plecare
să te-mbraci în veșnicia
Celui care a creat
cerurile și pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul
cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit
El Hristos ne e speranța
și tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viața
până-n ziua de apoi
numai El este Lumina
și Adevărul Sfânt al Vieții
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineții
noi cu Sine și prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viața cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim
El ne leagă El ne ține
și ne face viața vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis
însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat
fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viață iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire
Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm și-i mulțumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viața nouă o trăim
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare
În Patmos
Ioan a fost exilat
într-o insulă pustie
chiar în Patmos i s-a dat
o vreme ca el să fie
doar de ape-nconjurat
și de vânturi și-ades de ploi
însă sufletu-i curat
a privit până la noi
prin credință omenirea
a văzut-o și a scris
să capte mântuirea
să umble prin Paradis
și prin Scrierile Sfinte
ce va fi el ne arată
prin a Domnului cuvinte
vestea ce i-a fost lăsată
într-o insulă pustie
unde a fost exilat
privea chiar în veșnicie
la Isus sfântu-Mpărat
Hristos iată i-a vorbit
peste oameni ce-o să vină
Domnul i-a descoperit
taina vremii de pe urmă
niște scaune de domnie iată
undeva ele-au fost puse
să începă o judecată
pentru viețile depuse
pentru cei ce-au fost uciși
de fiară primind sentința
ca martiri au fost înscriși
c-au ținut în ei credința
în Hristos Cel răstignit
fiarei nu s-au închinat
și iată ei au murit
păstrând sufletul curat
Domnul Isus iată dar
când va fi pe acest pământ
prin al milei sfinte har
și puternicu-i Cuvânt
porunci-va ca să iasă
cei ce viața își dădură
căci au vrut în cer o casă
trăind doar după Scriptură
atunci ei vor învia
la glasul Mirelui Sfânt
și iată-i va judeca
după unicu-i Cuvânt
căci ei iată n-au primit
semnul fiarei să se închine
ei atunci nu au voit
și-au fost pedepsiți de-a ei oștire
iar apostolii vor judeca
și tăria și răsplata
să aibă parte de ea
aici chiar în lumea asta
care va fi înoită
după voia Lui Hristos
viața doar neprihănită
s-o urmeze aici jos
și apoi ei vor domni
cu Hristos o mie de ani
și aici însuși vor păși
pe-un pământ fără dușmani
căci Satan va fi legat
în Noua Împărăție
să nu mai fie păcat
prin ispita lui cea vie
fericiți sunt cei ce au parte
chiar de-ntâia înviere
asupra lor a doua moarte
nu are nicio putere
căci Hristos va fi Păstorul
care iată-i îngrijește
și le stâmpără-n veci dorul
le dă ce le trebuiește
prin lumina mântuirii
El îi poartă pe cărare
chiar în plinul fericirii
și prin har și îndurare
Domnu îi va binecuvânta
pe ei în mia de ani
c-au primit în ei pedeapsa
fiarei căci i-au fost dușmani
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
A plătit Isus tot prețul
A venit Isus din cer
El Lumina și Iubirea
Pentru oamenii ce pier
Să le aducă izbăbirea
Nici în înger de lumină
Nici arhanghel strălucit
Ci în om fără de vină
Creatorul a venit
Creatorul cel sublim
Însuși El s-a coborât
Fiul slaveiPrinț Divin
La noi iată a venit
El Acel ce ne-a iubit
Mai 'nainte de a fi
În plan când El ne-a zărit
De atunci El ne iubi
Și cu Tatăl ce-mpreună
Lutul fin l-a frământat
Până când apoi în urmă
A Lor Chip iată i-au dat
Și-a suflat în nări suflare
Și omul a devenit
O ființă pe cărare
Cu um mers neobișnuit
Căci avea din Dumnezeu
El suflare din suflarea
Taină ce e-n empireu
Singură fiind lucrarea
Ce-avea taina nemuririi
Prin suflarea Celui Sfânt
Și amprentele iubirii
Ale-Ntâiului Cuvânt
El Lumina și Adevărul
Fiul Celui Prea Înalt
Ce-a rămas pentru om țelul
Ce se vrea în veci curat
El e unica Ființă
Din Tatăl ce s-a născut
Și-n toate e biruință
Tatălui fiind plăcut
Și omul a devenit
Pe pământ stăpân pe toate
Totul i-a fost oferit
De Cel ce-i stăpân pe moarte
De Cel care a creat
Tot ce mișcă pe pământ
Și ce e în lung și-n lat
În imensul Infinit
Însă omul a căzut
În ispită și-ncercare
Și păcatul l-a umplut
Transferându-l la pierzare
De aceea a venit
Domnul Isus să-l salveze
Creatorul Cel slăvit
Iar viață să-i doneze
Ființa aceasta ce-i din lut
Din lumină și iubire
Sub povoară a căzut
Morții dată la pieire
Ce-a creat Domnul mai scump
Mai curat și în lumină
Totul pururea-i pierdut
Căci imensă i-a lui vină
Pe pământ iat-a sosit
La noi Însuși Creatorul
Să-și salveze în sfârșit
Omul ce-i fură fiorul
Și-i fură chiar și iubirea
Chipul Lui doar el îl poartă
Însă nu neprihănirea
Căci el e-o ființă moartă
Domnul Isus a venit
Să-i redea iarăși viața
Omul iar neprihănit
Să-i privească în veci fața
A venit ca să plătească
El păcatul cel amar
Și ființa omenească
Să fie-mbrăcată-n har
Iar Cuvântul Cel Divin
În smerenie-mbrăcat
S-a plecat spre cel în chin
Înspre omul vinovat
S-a plecat spre cel căzut
Și rănit și plin de sânge
Un rob iată s-a făcut
Boala moartea spre învinge
Mâna ce a plămădit
Lutul umed cu finețe
Iată astăzi s-a oprit
La rănit cu așa tandrețe
Și cu atâta gingășie
Rănile i le-a spălat
Cum numai El singur știe
Și le-a uns și le-a pansat
Nu există nicio mână
Ca a Sa pe acest pământ
Căci iubirea-i e stăpână
Și e Fiul Celui Sfânt
Fericiți au fost acei
Ce au fost de El atinși
Ca oițe și ca miei
Și-n Sine au fost ascunși
Domnul este Dumnezeu
Și e Viața viitoare
Viață la poporul Său
Salvare celui ce moare
Dar credință ni se cere
Să credem cu adevărat
Pe Isus doar în vedere
Să-l păstrăm și-un duh curat
A venit Isus din cer
Raza sfântă de lumină
Pentru oamenii ce pier
Vinovați și plini de vină
A venit ca El să moară
Pentru cei ce-s vinovați
Oamenii ca să nu piară
Ci să fie-n El spălați
El e prețul mântuirii
Prețul care e de ajuns
Ca viața omenirii
Să nu aibă-n veci apus
Cine crede în Hristos
Viață nouă să primească
Ca în cerul glorios
Și în Rai el să pășască
Căci Isus ne e menirea
Viața noastră și destinul
El ne e în veci iubirea
Ne e Viața și stăpânul
N-avem altă fericire
Și n-avem un alt destin
Căci Hristos ne este Mire
În El totu avem deplin
Mâna ce ne-a plămădit
Dându-ne înfățișarea
Din cer iată a venit
Crucii dând îmbrățișarea
Pironită a fost pe cruce
De cuiul cel ucigaș
În lumina ce străluce
Pentru orișice vrășmaș
Lumea nu l-a cunoscut
Deși El i-a dat ființă
A Lui mână i-a făcut
Bucuroasă a ei ființă
Iar ai Săi nu l-au primit
Deși printre ei veni
Domnul Vieții cel slăvit
A lor Săi se oferi
Însă ei iat-au respins
Și oferta și salvarea
Lucrarea nu i-au admis
Ci i-au dăruit pierzarea
Cum a fost planificat
El pe cruce își sfârși
Viața fără de păcat
Și prin jertfa Lui plăti
Tot păcatul omenirii
Și a ei nelegiuire
Ca din apele pieirii
Omul să aibă ieșire
A plătit Isus tot prețul
Omul liber e acum
De taie din el disprețul
Și în viață-și taie drum
Prin credința în Hristos
El fiindu-i singur țel
Mirele cel glorios
Îl ia-n ceruri lângă El
În lumina mântuirii
Dacă omul se îmbracă
Și Isus Domnul iubirii
Cu Sine îl ia în barcă
Credeți dar în Mielul Sfânt
Și în jertfa din Calvar
Ca răpți de pe pămât
Să fiți toți prin al Lui har
Domnul Isus e salvarea
E viața și lumina
Numai El e îndurarea
Ușa Vieții-ntodeauna
E nădejdea noastră vie
Prețul care ni s-a dat
Să intrăm în veșnicie
Fie Tatăl lăudat
Fie Tatăl proslăvit
Pentru planul Lui cel sfânt
Căci în Isus am primit
Viața nouă pe pământ
Cinste slavă și mărire
Tatălui Cel Sfânt din cer
Căci în marea Sa iubire
I-a salvat pe cei ce pier
I-a salvat pe cei ce vor
Iar viața s-o primească
Să aibe Mântuitor
Până-n patria cerească
Prin credință nu prin fapte
Și iubirea de Cel Sfânt
Noi salvați suntem de moarte
Deși nu azi de mormânt
Glorie și Lui Hristos
Și onoare-n veșnicie
Căci Isus de aici de jos
Ne dă viața-n veșnicie
Să-i cântăm a Lui iubire
Domnul Isus ne-a salvat
Dacă în neprihănire
Trăim cum ne-a învățat
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată
Hristos-- al nostru Soare
Domnul Isus ne-a trimis
Evanghelia să o vestim
Să intrăm în Paradis
Împlinind tot ce e scris
Fii ai Tatălui să fim
Domnul Isus ne-nvățat
Evanghelia Divină
S-avem sufletul curat
Spălat de orice păcat
Însuși noi să fim lumină
Apostolii pe Isus
L-au vestit odinioară
Căci Domnului s-au supus
Și-Evanghelia au dus
Omenirii să nu piară
Ei drept centru l-au avut
Pe Isus Hristos Mesia
Cel ce toate le-a făcut
Din adânc necunoscut
Inclusiv și veșnicia
Centrul vieții lor a fost
Hristos Mirele cel Sfânt
Și-au făcut din Domnu-n rost
Cu toți rămânând la post
Cât au fost pe acest pământ
Evenghelia ne-nvață
Și nu Vechiul Testament
Căci Hristos ne dă viață
Și spre ceruri ne înalță
A Lui să fim permanent
Până la Ioan doar a ținut
Legea Sfântă ce s-a dat
De-atunci Isus ni-e avut
Ne e stâncă ne e scut
Mielul Sfânt la moarte dat
Noi prin jertfa Lui Isus
Suntem astăzi ce suntem
Și al Legii vechi apus
Îl vedem căci Ea s-a dus
Căci pe Isus îl urmăm
Viața noastră e Hristos
Și nu Legea din Sinai
Și vrem să trăim frumos
Căci din lume El ne-a scos
Toți ca să intrăm în Rai
Evanghelia ne-nvață
Pe Hristos să îl iubim
Căci spre Tatăl ne înalță
Și în veci ne dă viață
Ai Lui dar pe veci să fim
De ce oare ne uităm
Înspre sfinții din vechime
Când pe apostoli îi avem
Stele sfinte să-i urmăm
Căci Mirele iată vine
Gata-i trâmbița să sune
Îm poporul Celui Sfânt
Ca aleșii să se adune
Și să lase acestă lume
Sus pe nori după Cuvânt
Dar nouă ni se vorbește
Azi de sfinții din vechime
Nu că Mirele sosește
Și-ai Lui să fim ne dorește
Numai numai pentru Sine
De David de Moise de Ilie
Ni se predică în adunare
Nu de Cel ce stă să vie
Să ne ia în veșnicie
După sfânta-i îndurare
Iată Mirele revine
Ca să-și ia a Lui mireasă
Nu strigă o iată nime"
Pentru mine pentru tine
Să ne ducă-n cer acasă
Evenghelia-i lăsată
Pentru Vechiul Testament
Parcă nu Ea ne e dată
Prin Ea inima curată
Să ne fie permanent
Parcă-i mai strălucitoare
Azi lumina din vechime
Nu Hristos veșnicul soare
Ce ne este aici cărare
Murind iată pentru mine
Nu Hristos este Lumina
Și nu este El Viața
De ce dar rămâne-ntruna
Mai pe urmă mai în urma
Celor ce nu-ți dau viață
Când Hristos ar trebui
Țintă veșnic să ne fie
Căci El poate izbăvi
Și pe noi a ne sfinți
Să pășim în veșnicie
Hristos este Dumnezeu
El e-al nostru Creator
Ce ne-nvață aici mereu
Noi să-i fim poporul Său
Căci El ni-e Mântuitor
El cu Tatăl ne-a creat
Și a pus lumina-n noi
Să-i cântăm neâncetat
Toți cu sufletul curat
Până-n ziua de apoi
25-10-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata
Iată-ncepe judecata
aici chiar pe acest pământ
omenirea va fi gata
dup-al Domnului Cuvânt
cu-a Lui îngeri veșnic sfinți
va veni în slava Sa
și pe cei nesăbuiți
Domnul îi va judeca
articol de condamnare
iată Legea nu va fi
ci doar viața aceasta care
fiecare o primi
ce-a lucrat dar fiecare
viața cum el a trăit
în a Lui Hristos lucrare
cât de mult s-a ostenit
neamurile adunate
înaintea Lui Hristos
de El vor fi judecate
cum trăiră aici jos
Hristos îi va despărți
ca păstorul oile de capre
și El îi va răsplăti
cu-a vieții sfântă parte
pe cei ce au ascultat
și viața o trăiră
porunca cum li s-a dat
căci pe oameni îi iubiră
oile la dreapta Lui
caprele la stânga
pentru slava Domnului
cei ce au trăit Scriptura
nu va chip de scăpare
Hristos toate doar le știe
și pentru a Lui lucrare
vor primi răsplata vie
celor de la dreapta le va spune
veniți binecuvântații Tatălui Meu
căci voi în această lume
ați trăit Cuvântul Său
foame când Mie mi-a fost
de mâncare voi mi-ați dat
și ați fost mereu la post
păstrând sufletul curat
când în temniță închis
Eu am fost în suferință
pe la Mine ați venit
vii fiind dar în credință
iar bolnav când în spital
am zăcut în grea durere
voi călcând al firii val
atunci mi-ați fost mângăiere
mi-ați adus ce ați știut
hrană să mă întremați
ca un frate v-ați făcut
sănătate să îmi dați
când am fost sărman lovit
și de lipsuri și de chinuri
pe la Mine ați venit
să-mi ștergeți grele suspinuri
Doamne când noi am făcut
totul iată ce ai spus
la săraci bolnavi când ați trecut
în Numele Meu Isus
toate Mie mi le-ați dat
a lor Mei când le-ați făcut
de Mine ați ascultat
și mi-ați dat al vost" avut
la stânga celor ce-au stat
Domnul iată le va zice
vă spun iată acum curat
de voi nu este ferice
căci am fost sub apăsare
și în temniță lovit
ați trăit în nepăsare
pe la Mine n-ați venit
și-n spital când internat
Eu am fost în suferință
pe la Mine nu ați dat
să-mi vedeți a Mea Ființă
când sărac și părăsit
am ajuns fără mâncare
nimic nu mi-ați dăruit
să găsesc în voi salvare
mergeți astăzi de la Mine
căci voi nu m-ați ajutat
când în lacrimi și-n suspine
adesea Eu m-am scăldat
Doamne când noi te-am văzut
și sărac și-n plâns amar
și bine nu ți-am făcut
nu ți-am dat nici un pahar
de apă ca Tu să bei
Ființa să-ți înzdrăvenești
mai aproape să ne iei
pacea să ne-o dăruiești
celor dar mai nensemnați
frați de-ai Mei voi n-ați făcut
fiți atenți și ascultați
al Meu suflet m-a durut
Eu am fost cel oropsit
și lovit căci frații Mei
nimic iată n-au găsit
în voi chiar niciun temei
cei din stânga apoi iată
flăcărilor au fost dați
cei cu inima curată
în viață au fost lăsați
căci în Noua-mpărăție
Stăpân unde Domnu-a fi
vor trăi în bucurie
Isus îi va ocroti
căci va-ncepe o-mpărăție
de-o mie de ani pe pământ
Domn Isus unde-o să fie
că-i al Vieții Sfânt Cuvânt
El pământu-l va schimba
chiar viața pe planetă
altă față îi va da
inserând noua dietă
în sfințenie să fie
predați Domnului oriunde
o viață-n armonie
sufletu spre-a ne pătrunde
glorie Lui Dumnezeu
slavă cinste Lui Hristos
căci ne-a dat Cuvântul Său
să-l trăim aicea jos
mulțumim o Tată Sfânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne schimbă pe pământ
să moștenim veșnicia
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie
Mesia și Adevărul
ca Hristos din Nazaret
n-a fost nimeni pe pământ
al vieții Sfânt Profet
și-al Lui Dumnezeu Cuvânt
n-a fost nimeni ca Mesia
Sfânt curat și fără pată
El să umple veșnicia
cu lumina Sa curată
nimenea nu a trăit
fără pată fără vină
ca Cel Sfânt desăvârșit
veșnic ce este-o lumină
numai El ne-a învățat
și ne-a spus că Dumnezeu
iubește cu adevărat
pe cei din poporul Său
doar Isus ne-a arătat
Tatăl Sfânt că azi lucrează
că El vrea cu adevărat
omul cu ființa trează
așa frumos de Dumnezeu
Domnul Isus ne-a vorbit
și ne-a spus că-i Fiul Său
Fiul Tatălui slăvit
ca Isus din Galileea
nimenea n-a mai vorbit
despre Tatăl despre cheia
Lui ce i s-a oferit
Isus iată a mărturisit
Tatăl Sfânt că l-a trimis
omul iarăși mântuit
să fie în Paradis
Tatăl Meu lucrează
Eu de asemenea lucrez
să vă țină mintea trează
Eu în Rai să vă așez
și-n Cuvântul Lui sublim
Domnul Vieții ne-a vorbit
Eu din ceruri iată vin
să dau viață în sfârșit
Eu sunt Calea și Viața
și Adevăru iarăși sunt
ce vă luminează fața
și în cer și pe pământ
Adevăru azi de-l vreți
Eu sunt iată pe pământ
pe Tatăl să îl vedeți
puteți numai prin Cuvânt
o veniți acuma dar
astăzi dar să îl slujiți
El vă-mbracă-n a Lui har
pe veci fii să-i deveniți
adevărat adevărat vă zic
cine crede azi în Mine
în lume n-are nimic
ci viața-n veșnicie
căci în ziua de apoi
din morți îl voi învia
și-a iubirii sfinte ploi
în inimă-i voi turna
Eu sunt Învierea și Viața
cine crede dar în Mine
va avea curată fața
sus în slăvile senine
în Mine cine dar crede
iată chiar de-ar fi murit
va trăi el nu își pierde
dreptul de-a fi răsplătit
cine crede-n Mine și trăiește
în veac el nu va muri
căci răsplata și-o primește
iar când Eu voi reveni
Eu sunt Calea și Adevăru
chiar și vița iată sânt
pentru oameni Eu sunt țelul
al Vieții Sfânt Cuvânt
mlădița aceea care
roadă astăzi nu aduce
va ajunge la pierzare
în foc Tatăl o s-o arunce
fiți de azi dar înțelepți
și ascultați de Tatăl Meu
ca în lumea celor drepți
să fiți fii de Dumnezeu
împliniți învățătura
ce Însumi v-o dăruiesc
trăiți dar astăzi Scriptura
pentru Tatăl Vost" Ceresc
fiți ca robii ce așteaptă
să se-ntoarcă a lor stăpân
și trăiesc cu judecată
căci faptele le rămân
Evanghelia cea vie
să vă fie doar sprijin
Mirelui din veșnicie
să-i cântați mai pe deplin
Eu la Tatăl dar mă duc
însă iar mă voi întoarce
vreau în brațe să v-apuc
să umblați în sfânta pace
să știți Tatăl e mai mare
decât Mine-n Univers
înspre El vă tai cărare
să vi-l fac mai pe-nțeles
numai Eu vi l-am descris
și ce face Tatăl Meu
vă arăt ca-n Paradis
să pășiți prin Harul Său
Tatăl Însuși vă iubește
pentru că m-ați ascultat
și cu drag vă mântuiește
prin sângele Meu curat
orice dar astăzi veți cere
în Numele Meu voi face
să vă fie o mângâiere
și când inima-n voi tace
când ceva în Numele Meu
voi cereți ca să primiți
slăviți-l pe Dumnezeu
viața sfântă s-o trăiți
se cere sinceritate
predare Lui Dumnezeu
Domnul să vă facă parte
tuturor de darul Său
apoi iată în tăcere
răspunsu să-l așteptați
cu credință la vedere
Domnului să vă predați
Tatăl vrea sinceritate
și o inimă curată
să aveți cu Sine parte
sfințenia v-a fost dată
glorie dar Lui Mesia
slavă Tatălui Cel Sfânt
căci Isus e bucuria
Adevărul din Cuvânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre sclavie
Să intrăm pe poarta strâmtă
Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt
Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare
Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură
Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieții haină
Ca al ei veșnic Cuvânt
Doar Scriptura-i cartea vie
Dată aici de Creator
Să conducă-n veșnicie
Pe tot omul muritor
Să conducă la viață
Orice om de pe pământ
Care ochii și-i înalță
Înspre Dumnezeul Sfânt
Scriptura doar ne aduce
Și lumina și-Adevărul
Prin ea oamenii să urce
Hristos să le fie țelul
Prin credință și iubire
Viața nouă s-o trăiască
Umblând în neprihănire
Până-n patria cerească
Căci Isus este lumina
Ce emană din Scriptură
Lui să-i dai pe todeauna
A ta gingașă făptură
Și Isus e calea vie
Ce te duce-n cerul sfânt
De trăiești în veșnicie
Chiar al Domnului Cuvânt
Doar Isus totul ne-nvață
Cum aicea să trăim
O cu totul altă viață
Pe Tatăl să îl cinstim
Numai El e legătura
Dintre om și Dumnezeu
Dacă răsfoiești Scriptura
Să salvezi sufletul tău
Un alt drum nu mai există
Înspre Tatăl Cel din cer
Isus e singura pistă
Poentru oamenii ce pier
Doar un singur Nume ni s-a dat
E Isus Hristos Mesia
Mielul Sfânt crucificat
S-avem iarăși veșnicia
Tatăl Sfânt a hotărât
Hristos Calea să ne fie
Și iată ne-a dăruit
Chiar pe Fiul Pâinea vie
Numai el este Lumina
Și Viața pe pământ
Isus doar întodeauna
Ne salvează prin Cuvânt
El Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
Ce a întocmit izvorul
Tot ce vede ochiul tău
Când în noaptea cea senină
Înspre cer ochii-i ridici
Mii de stele de lumină
De-ți par niște licurici
Isus doar El a creat
Aici zborul și privirea
Chiar surâsul cel curat
Ce ascunde-n piept iubirea
Minunatul Creator
E Isus Hristos Mesia
Și-i e scut ocrotitor
Celui ce vrea veșnicia
Și tăiește prin credință
Viața și neprihănirea
Dându-și unica ființă
Lui Isus ce e iubirea
El e Creatorul Sfânt
Ce crease Universul
Însă iată pe pământ
Și-a înscris El Însuși mersul
A venit în lumea noastră
Ca să moară sus pe cruce
Iarăși zarea cea albastră
Veșnic s-o vedem cum luce
Să primim din nou viața
Ce-am pierdut-o prin păcat
Ca și roua dimineața
S-avem sufletul curat
Doar Isus ne e menire
Și salvare și Cuvânt
Milă și neprihănire
Până-n cerul pururi sfânt
Doar prin el ne e deschis
Ceru-ntreg pentru vecie
Să intrăm în Paradis
Căci El este Pâinea Vie
Nu e nimenea sub soare
Ca Isus Mântuitorul
El e veșnica salvare
Învierea și izvorul
E izvorul de viață
Prin care noi azi trăim
Soarele ce se înalță
Tot mai credincioși să fim
În lumina lui Isus
Primim azi neprihănirea
Soarele fără apus
Ce revarsă-n noi iubirea
Singura cărare vie
Înspre viață și lumină
E Isus din veșnicie
El e viața fără vină
Căci prin El trăim iubirea
Adevărul pe pământ
Dragostea neprihănirea
Al vieții viu Cuvânt
Numai El pe toți ne leagă
De aici de Paradis
Oamenii să înțeleagă
Căci o ușă s-a deschis
El e Ușa și cărarea
Pentru orice păcătos
Ce dorește îndurarea
Din lume să fie scos
O soluție s-a dat
Prin El pentru fiecare
Ca să fie-n veci spălat
De păcatele amare
Este jertfa din Calvar
Sângele nepriănirii
Prin care viața-n dar
O-avem pe drumul iubirii
Drumul sfânt al Lui Hristos
Care singur l-a trasat
Pentru omul păcătos
Ce se vrea iarăși curat
Doar prin El se dăruiește
Iarăși viața cea pierdută
Cine-o vrea iar o găsește
Și primit va fi la nuntă
Domnul Isus a murit
Și prin sângele Lui sfânt
Este omul curățit
Și-mbrăcat azi în Cuvânt
Numai El dă mântuirea
Să intrăm pe poarta strâmtă
S-avem parte de iubirea
Mirelui ceresc la nuntă
Glorie dar Lui Mesia
Pentru jertfa din Calvar
Prin care iar veșnicia
Omul o primește-n dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Trâmbița se v-auzi
Puțin mai e și Mirele apare
Sus pe norul de lumină
Și cea mai scumpă sărbătoare
Va-ncepe cu o slavă mare
Isus Hristos când o să vină
Mai e puțin și trâmbița va răsuna
Să iasă morții din mormânt
Acei ce-au împlinit voința Sa
Și l-au slujit pe Mesia
Al Celui Prea Înalt Cuvânt
Mai e puțin și Mirele revine
Dar sus pe nori El va sosi
Să-și ia mireasa atunci la Sine
S-o-brace-n hainele Divine
Căci pentru ea Isus muri
Și trâmbița se v-auzi
Atunci de cei neprihăniți
Ce-au vrut ființa a-și sfinți
În dragoste pentru-a trăi
Să fie niște terebinți
E gata îngerul să sune
Să iasă morții din mormânt
Pe norii cerului să îi adune
Căci sunt lipsiți de astă lume
Doar au iubit al Vieții Sfânt Cuvânt
Suna-va trâmbița atunci
Mormintele să se deschidă
Și din tenebrele adânci
Să iasă toți acei ce-s sfinți
În brațe Miurele să-i prindă
Vui-va trâmbița cu greu
Pe tot pământul va suna
Toți fii de Dumnezeu
Ce au trăit prin Duhul său
Din morți atunci se vor scula
Iar noi cei vii care vom fi
În viață pe acest pământ
O altă viață vom primi
Mireasă sfântă pentru a fi
Mireasa Mirelui Cel Sfânt
Și-atunci cu toții vom fi duși
În Fața Mirelui pe nor
În haine albe vom fi puși
Cu Mirele să fim acuși
Cu-al nostru Viu Mântuitor
Căci Duhul Sfânt ne va răpi
Atunci pe norul de lumină
Și Mirele îl vom privi
Iar El pe toți ne va primi
La Sine El ca să ne țină
Și Mirele ne va conduce
În zbor spre Cerul Lui cel sfânt
Într-o lumină ce străluce
Cum nu e om ca s-o apuce
Căci ea nu e de pe pământ
Vui-va ceru-n sărbătoare
Mireasa când își va cânta
Înmiresmata ei cântare
Ce aduce Mirelui onoare
Cum n-a fost și nu e alta
Mărire Mirelui Hristos
Și Lui Isus în veci onoare
Căci El din lumea rea ne-a scos
Când viața noastră doar pe dos
Era trăită spre pierzare
O Doamne Tată-ți mulțumim
De Mirele ce ni l-ai dat
Noi Numele ți-l proslăvim
Căci vrem ai Tăi pe veci să fim
O Tată Scump și Minunat
20 august 2019 Laura
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre zbor
Judecata viitoare
Matei 25:31-46
Domnul e-autoritatea
Cea mai mare ce s-a dat
Să primim o dată partea
Sus în cerul înstelat
El Isus Hristos Mesia
E-mpăratul minunat
Ce oferă veșnica
Sufletului însetat
Omului care-l iubește
Și îl vrea ca Domn al său
El viața-i dăruiește
Căci e Domn și Dumnezeu
Marele Judecător
Pe pământ ce va veni
El e-al Nost" Mântuitor
Care ne va răsplăti
De-am lucrat pe-a Lui ogor
Ostenindu-ne mereu
Alesul judecător
Mire ne-a fi Dumnezeu
La spital dacă ai fost
Vizitând pe cei bolnavi
Acolo vei avea rost
Printre oamenii cei bravi
Săracii de-ai îmbrăcat
Ori le-ai fost de ajutor
Și dacă ai ascultat
De al tău Mântuitor
Și prin temniță de-ai mers
Să vestești Cuvântul Sfânt
Căci iubire-ai înțeles
Nouă dată pe pământ
Asta face diferența
Dintre răi și dintre buni
Și așa îți faci prezența
Domnului de te supui
Nu arată Cartea Sfântă
De Lege și de porunci
De-ai lucrat intri la nuntă
Și salvat vei fi atunci
Dacă însă lucrul tău
Nicăieri nu se mai vede
Să știi bunul Dumnezeu
Pentru veci de veci te pierde
Cartea Sfântă nu ne arată
De Lege și de porunci
Ci de partea ta lucrată
De te-ai ostenit în munci
Nicăieri nu ni se arată
Căci poruncile vor fi
În față la judecată
Și ele ne-or osândi
Ci noi dac-am ascultat
Și le-am fost de ajutor
Săracilor de le-am dat
Multe în viața lor
Nu ne spune de porunca a patra
Nici de-a opta nicăieri
Ci bolnavului de partea
I-am dat-o din răsputeri
Nu porunci nici Lege dar
Ci ajutor pentru săraci
Căci Hristosul pe Calvar
A murit ca tu să-mbraci
Și iubirea și viața
Un om nou de acum să fii
Să surâzi în dimineața
Înflorită-n veșnicii
Legea doar Îndrumător
Ne-a fost până la credință
Când al nost" Mântuitor
Și-a dat propria-i Ființă
Legea până la Ioan
A ținut jos pe pământ
Până Domnul pe Satan
Pentru veci de veci l-a-nfrânt
De pedeapsa aspr-a Legii
Domnul Isus ne-a salvat
De puterea fărdelegii
Să avem un drum curat
Căci prin sângele Lui Sfânt
Noi cu toți suntem spălați
Și trăim a Lui Cuvânt
Pe veci ca să fim salvați
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi
Fiți dar oameni noi
Înoiți-vă ființele și trăiți ca oameni noi
Căutând neprihănirea prin a vremii aspre ploi
Umblați dar în sfințenie și-n iubire să trăiți
Ca ai Celui Sfânt copii voi în veci să deveniți
Adevăru să vă-ncingă și Cuvântul Celui Sfânt
Cât umbla-veți pe aicea și cât veți fi pe pământ
În luminile Scripturii voi mereu să vă sfințiți
Fii ai Tatălui din ceruri pururea dar ca să fiți
În lumina mântuirii sufletul să vi-l predați
Lui Isus Hrtistos Mesia și Lui doar să îi fiți frați
Adevăru să vă-ncingă și Adevărul să vă fie
O mireasmă a iubirii încă pentru veșnicie
Evanghelia-i lumina și doar Ea azi vă arată
Drumul scump al mântuirii să nu fiți la judecată
De aceea în Hristos să vă-ncredeți azi mereu
El ne este Domn și Mire El ne este Dumnezeu
Ascultați dar Legea Sfântă Evanghelia Divină
Ca voi toți de-acum să fiți o mireasmă și-o lumină
Trăiți dar neprihănirea cum Scriptura vă învață
S-aveți parte cu Hristos s-aveți dreptul la viață
Înțelegeți dar menirea azi ce vi s-a oferit
Căci Isus în locul nostru pe cruce-a fost răstignit
Și prin El avem scăparea de pedeapsa cea cumplită
Cu toți dar în veșnicie s-avem viața fericită
În iubirea Lui cea sfântă haideți dar să ne-mbrăcăm
Și viața noastră-ntreagă Lui Hristos doar să i-o dăm
Ca să fim a Lui mireasă pe nori să-l întâmpinăm
Veșnic și în veșnicie pe Isus să-l lăudăm
Și lumina Lui cea sfântă de azi să ne lumineze
O cale în lumea asta pentru noi El să creeze
Să ne umple a Lui iubire noi să ardem pentru El
Să strigăm toți osanale pentru al nost" Emanuel
Căci Isus ne vrea curați și smeriți și-n ascultare
Haideți dar de acum cu toții să umblăm pe-a Lui cărare
Deci trăiți în sfințenie și în fapte mereu bune
Să facem dar ce ne cere Domnul Vieții ce ne spune
În lumină și Adevăr viața noastră s-o trăim
Spre săraci să-ntindem mâna fii ai Tatălui să fim
Cu milă și îndurare pe ei dar să-i ajutăm
Și de Domnul Sfânt al slavei noi cu toți să ascultăm
Să mergem pe la bolnavi pe la cei în suferință
Fapte vrednice de Domnul să facem azi prin credință
Mirele când va veni să ne ia de pe pământ
C-am trăit a Sa iubire împlinind Cuvântul Sfânt
Atunci Domnul Sfânt al Vieții sus pe nori ne va lua
C-am trăit în ascultare împlinind porunca Sa
O vai mulți atunci vor geme și vor plânge cu amar
Că n-au ascultat Cuvântul n-au privit înspre Calvar
Înspre Domnul vieții sfinte spre Isus Mântuitorul
Cel ce omenirii-i este stânca vie și ajutorul
Numai cei ce-n ascultare a lor viață și-au trăit
Vor cânta cu drag onoare fie Domnul prea mărit
Haidem să trăim viața ascultând ca niște sfinți
Ca atunci în veșnicie de Hristos să fim primiți
Doar spre Domnul mântuirii spre Hristos noi să privim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El dar de azi să fim
Lui Hristos să ne-nchinăm să urmăm a Lui Cuvânt
Plini de har și de credință și plini de Duhul Lui sfânt
N-ați citit chiar în scriptură Dumnezeu că e gelos
Nimănui să se închine nu vrea omul aici jos
Ci-nchinarea toată iată Lui Dumnezeu s-o aducă
Căci doar prin Isus poporul înspre Tatăl astăzi urcă
Niciun Nume nu s-a dat omul viața s-o primescă
Decât Numele Hristos El numai să mântuiască
Cel Prea Înalt a hotărât să dea viață prin Hristos
El Cuvântul cel Dintâi slavă Fiului cel glorios
El e vrednic de-nchinare numai de pe acest pământ
C-a murit jertfit pe cruce El al Tatălui Cuvânt
Numai Lui să ne-nchinăm Lui să-i cerem ocrotire
Căci și-a dat viața Însuși pentru a noastră mântuire
Pe Ioan îngerul-opreșete atunci să i se închine
Și-l îndeamnă să o facă Celui Sfânt din înălțime
Dumnezeului Cel Sfânt să se-nchine azi cu toți
Căci e singuru-n măsură să-i învie pe cei morți
Numai Lui să ne rugăm să îi cerem mântuirea
C-am aflat din Sfânta Carte Dumnezeu că e iubirea
Și-n Tit Pavel îl numește pe Hristos că-i Dumnezeu
Iasr apostolul cel mare s-a numit un rob al Său
În Isus dar se oferă Paradisul cel pierdut
Peste veacuri numai El ne e soare ne e scut
Numai El ne-ntinde mâna chiar din foc să ne salveze
Și o nouă viață sfântă în noi El ca să așeze
El Isus Hristos Mesia Mielul Sfânt și răstignit
Ce viața și lumina nouă dar ne-a dăruit
Îmbrăcați-vă cu Adevăru să rămâneți în picioare
Când furtuna va veni prin Isus s-aveți salvare
Deci luptați-vă pe cale toți de aici să fiți curați
Domnului Isus Hristos pentru veci să fiți predați
Înțelegeți dar Cuvântul și nu dați dar înapoi
Căutând viața sfântă să fiți toți dar oameni noi
26-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Biblie
Iubirea ne-a salvat
nu prin studii și învățătură
se nasc oameni pe pământ
ci se nasc după Scriptură
prin al Vieții Sfânt Cuvânt
nu știința oameni face
nici măcar filozofia
ci Adevăru dacă-ți place
îți dă viața veșnicia
a lumii învățătură
uneori monștri crează
căutând altă alură
ea direcția-și gripează
nu știința e menirea
omului de pe pământ
ci sfințenia iubirea
voia sacră a Celui Sfânt
Evanghelia e drumul
și astăzi spre fericire
de trăiești aici Cuvântul
și prin har și prin iubire
omul doar este iubire
pentru bine și frumos
și nu pentru răzvlătire
împotriva Lui Hristos
căci Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
e Lumina directorul
omului spre Tatăl Său
numai El ne dă viață
numai El ne dă lumină
El spre Tatăl ne înalță
să trăim fără de vină
în Hristos și pentru El
ferice cine trăiește
căci al vieții sfinte Miel
chiar pe brațe îl primește
doar Hristos astăzi ne cere
să fim toți aici curați
nu numai doar la vedere
căci prin El am fost spălați
căutați înțelepciunea
care vine azi de sus
și nu fiți precum e lumea
trăiți voia Lui Isus
nu vedeți cum se-mplinește
Cuvântul Acelui Sfânt
din rău lumea-n rău țâșnește
căci puterea i s-a frânt
puterea de curăție
de-a trăi fără de vină
de Hristos nu vrea să știe
nici nu vrea a Lui lumină
și Hristos este izvorul
de lumină și viață
numai El îți prinde dorul
și spre Tatăl te înalță
voi încredeți-vă-n El
în Isus Hristos Mesia
al iubirii sfinte Miel
ce dăruie veșnicia
căci numai Hristos a supus
Eu sunt Calea și Viața
celui blând celui supus
Eu îi spăl de lacrimi fața
nimeni altul n-a-ndrăznit
despre sine să susțină
căci din cer el a venit
și-i viață și-i lumină
n-a fost nimeni pe pământ
să vorbească ca Hristos
despre Tatăl Lui Cel Sfânt
sau de oamenii de jos
El a fost în trup de om
însă ca oamenii n-a trăit
ci a fost aici erou
căci totul a biruit
întâi a fost Dumnezeu
fără pată fără vină
legat fiind de Tatăl Său
căci Însuși era Lumină
Dumnezeul Creator
coborât aicea jos
în toate învingător
a fost Domnul meu Hristos
la Caiafa când a fost
El știa atât de bine
ce n-avea și avea rost
să vorbească despre Sine
și ce îi înfuria
dacă El mărturisește
Domnul toate le știa
tăria ce-o stăpânește
și El a primit putere
chiar acolo-n Ghetsimani
căci se avea iată-n vedere
dat să fie la dușmani
nu ostașii l-au ucis
pe Golgota răstignit
ci iubirea l-a împins
tot păcatul să fie plătit
a plătit nelegiuirea
omului de pe pământ
căci Isus era iubirea
și Cuvântul Celui Sfânt
și nu cuiele pe cruce
moartea iată i-au adus
ci iubirea Lui cea dulce
l-a dat morții pe Isus
Cel ce soarele-a creat
și atâtea mii de stele
Universu-n lung și-n lat
și planetele-ntre ele
nu putea doar un cuvânt
de pe cruce să rostească
și ostașii în mormânt
la picioare să-i trântească
ce ușor îns-ar fi fost
de pe cruce să dispară
părăsind pământul nost"
într-o clipă planetară
însă noi eram pierduți
nu mai era mântuire
pentru oamenii cei mulți
cu nădejde la răpire
asta l-a ținut pe cruce
mântuirea omenirii
voia Tatălui ne aduce
pe cărările iubirii
Domnul nostru a pătit
plata pentru fiecare
și omul e mântuit
e salvat de la pierzare
însă numai prin credință
dacă crede în Hristos
are-n sine biruință
din pierzare este scos
prețul este infinit
e viața Lui Isus
Mielul Sfânt și răstignit
după cum Tatăl a spus
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!