Două soiuri de oameni
Astăzi există două soiuri de oameni pe pământ,
Nu mai multe, jur asta pe tot ce am mai sfânt.
Nu doar păcătosul și sfântul, pentru că, ascultați ce spun,
Cel bun e jumătate rău, iar cel rău e jumătate bun.
Nu doar săracul și bogatul, iar pentru a aprecia averea unui om
Trebuie să-i cunoști trupul și mintea, și sănătatea amintitului binom.
Nu doar cel smerit și cel mândru pe-al vieții subțire fir
Cine se umflă-n pene nu-i decât umbra clipei, un trecător delir.
Nu doar cel fericit și cel mâhnit, pentru că zborul anilor întins
Aduce fiecăruia partea lui de zâmbete și partea lui de plâns.
Nu! Cele două soiuri de oameni, sunt dacă nu mă crezi, verifică -
Oamenii care se sprijină și oamenii care ridică.
Oriunde vei merge pe cele șapte continente după unii, șase,
Vei afla că omenirea-i împărțită în doar aceste două clase.
Și, îndeajuns de straniu, vei mai afla, cu mirare nu puțină,
Că la unul care ridică sunt alți douăzeci care se sprijină.
Din care grup faci parte? Ești unul dintre cei care nu-s o piedică?
Ușurezi umerii celor suprataxați de poverile pe care zilnic le ridică
Sau ești cel care se sprijină și care lasă pe alții să ducă
Și porția ta de griji, de veghe și de muncă?
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sănătate
- poezii despre smerenie
- poezii despre sfințenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.