Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Byron

Adio! Țărmul meu natal [Adieu, adieu! my native shore]

Adio! Țărmul meu natal
Dispare-n ape albastre acuș;
Briza suspină, geme-un val,
Țipă-n delir un pescăruș.
Pe mare soarele-a apus,
Noi îl urmăm în al său zbor;
Ție și lui adio-am spus,
Țărmul meu drag, hai, Somn ușor!
Câteva ceasuri care pier
Și iar în zori se va înălța
Voi saluta uscat și cer,
Dar nu și glia, mama mea.
Conacul meu e părăsit
Și vatra lui s-a întristat;
De bălării e năpădit
Și-n poartă câinele-a urlat.

poezie celebră de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Citate similare

Adio, adio! Țărmul meu natal...

Adio, adio! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.

Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal – O, Noapte Bună!

Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.

E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adieu, adieu! Țărmul meu natal...

Adieu, adieu! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.

Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal – O, Noapte Bună!

Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.

E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.

............................

Iar acum sunt singur în lumea asta mare,
Învăluit de vastele singurătăți marine:
Dar de ce-aș suspina eu pentru alții oare
Când nimeni nu oftează pentru mine?

Câinele-n zadar va plânge, dar cu puțin noroc
Va fi hrănit de alte mâini, acum străine;
Iar dacă peste ani și ani va fi să mă întorc,
L-ar sfâșia pe-acel străin, cu fălcile-i canine.

Cu corabia mea iute mă îndepărtez
În viscolul înspumat al pulberii saline;
Nu-mi pasă lângă ce țărm va fi să ancorez,
Cât timp nu-s în vedere natalele coline.

Bun venit, albastru val cu rostogoliri eterne,
Iar când nu vom mai fi pe ape împreună,
Bun venit, deșerturi, și bun venit caverne!
Ținutul meu natal – O, Noapte Bună!

*** Extras din Childe Harold, Canto I

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Fracturi de oase și lumini

trezindu-mă după un somn
în care am dormit și nu
captivă într-un cerc
am spus adio soarelui
captiv și el
în ochiul larg deschis
al bălții-n care luna grandioasă
împarte arcele din cer
sub care zodii noi stau să se nască
le-am spus adio, mângâieri
atingeri diafane de cer cu cer
atât de departe în somnul meu
mai aproape de noi
în albia zădărniciei
iubirilor nescrise, neștiute, ne-nțelese
le-am spus adio
iar cercul s-a topit în luciul clar al bălții

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe țărmul oceanului

Iubitul meu locuiește
Pe țărmul oceanului, în ținutul de la miazăzi
Ce i-aș putea trimite ca dovadă a iubirii mele?
Două perle
Și-un pieptene din carapace de broască țestoasă.
I le voi trimite într-o cutie de jad.

Mesagerii spun că el nu-mi este credincios:
Spun că a aruncat cutia,
A aruncat-o țărână și-a ars-o,
Iar cenușa a scuturat-o-n vânt.

Din această zi și până la sfârșitul lumii
Nu mă voi mai gândi la el niciodată.

Cocoșii cântă
Și câinii latr㠖
Fratele meu și soția lui vor afla toate acestea curând.
Vânturile toamnei sunt deja aici;
Briza zorilor oftează.

Peste puțin timp va răsări soarele
Și-atunci va afla și el.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj marin

în ținutul meu natal
soțiile pescarilor
își sărează inimile
și le atârnă la uscat.

în ținutul meu natal
se spune că există
un pisc unde luna
naște pescari.

în ținutul meu natal
vântul freamătă și susură
până când vele albe
se pierd în depărtare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind pentru... suflet

Deschisă ți-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori și până-n sară,
Iubita și frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorțișoară!

Am să te cânt și-n umbră... și-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete și șoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta și-n fața caldei vetre
Ca ieri... și azi... și mâine... și... mereu;
Tu să te lași cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Adio

Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldați în lacrimi,
Să mă scuzați că n-am putut
Să vă șoptesc din nou dulce șoapte.

E întuneric și e frig
Și sufletul mă doare,
Aș vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?

Nopți de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.

poezie de (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer și pământ mai aștept un cuvânt
Și o notă să cadă în mare.
Eu, pe țărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima să-ți adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, să plângi, doar atunci când îți spun
Și să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, șoptește-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux și reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n brațe de muze...

Între mare și cer e atâta mister
Și o taină de viață bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâșiat,
Că azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca un felinar în noapte

Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...

Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.

Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.

Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.

Cerul este plin cu stele, fă-ți cărare printre ele
Raze de argint în palme, bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur, mângâie-mi fruntea ușor
Și o clipă azi eternă, s-o păstrezi în al meu somn.

Departe, la țărm de vise, ascunsă astăzi, eu plâng
Vântul îmi poartă în neștire rândurile ce le scriu.
Târziu... pâlpâie lumina, când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte, inima-mi bate-n pustiu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din mare

Stăteam lângă gura sobei singură,-ntr-o sură-negurare:
Auzeam cum țârâie ploaia și furtuna vântură suspine,
Cineva a deschis ușa și s-a apropiat de mine –
Băiatul meu, băiatul meu demult dispărut pe mare.

A tras zăvorul, n-a scos nicio vorbă și nici n-a oftat:
A apăsat clanța, a intrat și lângă căminul cald s-a aciuat.
Bălării ude i-atârnau din călcâie până pe fruntea-naltă,
Iar pe dușumea picurau stropi de apă sărată.

A spus: "Deși nu-i voi mai revedea niciodată acestui foc vâlvătaia,
Nu plânge mamă, mă dor lacrimile tale curgând ca toamna ploaia.
Undeva deasupra oaselor mele vârtejul valurilor e înalt nespus,
Pentru că trupul meu îi aparține mării, iar sufletul lui Isus.

Isus care le-a cerut celor din breasla pescărească să-L urmeze,
Care-a ogoit furtuna când luna și stelele-ncetaseră să lumineze,
Isus care-a mers pe valurile-nalte ale Galileii senin și liniștit
Mi-a salvat sufletul pierdut din abisul mării înghețat cumplit.

O, la mii de metri jos sub ape oasele mele-s albe ca zăpada:
Dar sufletul meu, de El salvat, e tânăr și verde cum e zada:
Nu plânge că valurile și vânturile bat deasupra mea, acolo sus,
Pentru că trupul meu îi aparține mării, iar sufletul lui Isus".

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul meu

Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi și cer;
Valul cald mângâind
Pescărușul în zbor,
Gânduri vii,
Pași ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune și foc,
Din cădesri și urcuș,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Țâșnind don pământ.
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Luminițe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe țintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, șiroind
Printre munți de bazalt.

poezie de (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia PîncotanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?

Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

O altă Românie

În cer e-o altă Românie
Și plânge-acolo-n locul meu
Și s-a ascuns în veșnicie...
Poate-am să merg cândva și eu,

În România mea de-acolo.
Și altă lume vom forma –
O lume de valori și stele
A ea, a noatră și a ta...

Ne mor valorile, firește,
Dar vor trăi prin noi etern,
Iar cei ce ne ucid valoarea
Grăbesc s-ajungă în infern.

Ce zâmbete! În dănțuire
Cu îngerii, sunt mir ceresc
Și viețuiesc spre nemurire
Și-n noi alte valori rodesc.

E un copac – o Românie mare –
Ascunsă-n noi, ascunsă-n cer
Acolo-s oameni de valoare
Ce niciodată nu mai pier.

Când fi-va clipa – pe curând –
Pe drum de lacrimi voi pleca,
Dar voi purta mereu în gând,
Această Românie-a mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicatio

ție, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufașe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respirația mea, în fașă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ție Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ție, Khayamul meu,
veșnic însetat de vinul și cuminecătura
trupului de inuită, ție,
celui care amiroși
lotușii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele și zborul pe ape, ție,
licornul meu cu corn imperial
și nume de arhanghel în cuvinte
ție, îți închin zăpezile mele sfinte
și dorul meu mare de zăpadă,
ție, în templul meu îți las
lumina mea albă să-ți fie rază.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Iu al meu se duse...

Iu al meu, se duse anul, sărbătorile s-au dus,
Stau în pat ca bolovanul, cu ideile în sus
Și piftia și ciolanul dacă-au fost acuma nu-s.
Vine-n mine uraganul și eu încă nu ți-am spus
Că halind ca pelicanul ici și colo s-au depus.
Hai cu mine, hai la hanul peste gard în sens opus!
Să ne dăm cu topoganul, eu dispusă, tu dispus
Eu elană, tu elanul să-l apui după apus.
Hai să-ți cânt privind tavanul că te iu mult mai presus
Decât viața, decât banul, decât ciocolata-n mus.
Iu al meu, se duse... anul. Bravo lui dacă s-a dus!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împlinire

Ce val te-a ancorat, din ce hotare,
Pe țărmul meu de suflet – pustiit -?
Mi-o fi zărit tristețea-n depărtare,
Ori m-a ales fără să fi gândit?...

Ce vânt tomnatic s-a-ndurat de mine
De-a pus dorința mea la tine-n prag
Și-a spulberat cumplitele suspine? -
Lor visul meu le era tare drag...

Și cine-a poruncit să-mi fii minune,
Care-ncolțește-n fiecare zi
Când o udăm cu râsete nebune
Și cu dorința noastră de-a iubi?

Ce primăvară a-nflorit în noi!
Ce vară ne e sângele fierbinte...
Tu îmi ești astăzi norocos trifoi,
Iar eu îți fac din dragoste veșminte.

poezie de
Adăugat de Alina TanasăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Șuta

Val după val

Mă ceartă și marea val după val,
pe țărmul care din imensitatea lui
a rămas doar o dungă de pământ,
poetic sau straniu numită mal...
Mă ceartă și vântul cu stropii lui reci
venit să-mi scuture gândul
într-un tern si tainic amurg
cu raze pierdute prin norii buieci.
Mă ceartă și dorul din mine
prin strigăt mut sufocat de valuri
doar soarele mi-e mângâierea cea caldă
pe țărmul cel rece al lumii marine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul meu cel cristalin

Glasul meu cel cristalin,
Domnului cu drag închin.
Poezii recit frumos,
Domnului Isus Hristos.

Laud, slăvesc Numele Său,
Căci e Dumnezeul meu.
Mă veghează neîncetat,
Numele-I fie lăudat.

El mă ține-n mâna Sa,
Și veghează asupra mea.
Mă păzește de orice rău,
Mă păstrează-n harul Său.

Chiar din fragedă pruncie,
Vreau să-Ți slujesc, Doamne, Ție.
Te rog, mare să mă crești,
De ce-i rău, să mă păzești.

Eu Te laud și Te slăvesc,
Bunătatea Ta vestesc.
Spun la toți în jurul meu,
Căci ești mare Dumnezeu.
Amin

poezie de (7 august 2013)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versuri sărutate

Pe țărmul vieții mele,
Innobilându-mi chipul,
Aprind pe cer candele
Să ardă-n ele timpul.

Și pe nisip scriu "dragă"
Iar marea mi-l culege
Și în abis aleargă,
Misterul să-i dezlege.

Din valuri închinate
Cu sare și argilă,
Pe spume ne-bronzate,
Se naște-a mea copilă.

Din floare de coral,
De mare tăinuită,
O sfântă-n sfântul Graal,
Dar încă ne iubită.

Zâmbește Dumnezeu
De-atâta frumusețe.
Aici pe țărmul meu
Cu soare-i dă binețe.

O prind în vorba mea,
Cu șoapte legănate,
Lăsând pe gura sa,
Mici versuri sărutate.

Și pe la noi, iubire,
Trecură multe-vieți,
Dar toate-n nemurire
S-au stins fără tristeți.

De atuncea inainte
Ți-am recitat robit
Cu vocea de părinte,
Pe gura de iubit.

poezie de (Arezzo, Italia)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook