Din mare
Stăteam lângă gura sobei singură,-ntr-o sură-negurare:
Auzeam cum țârâie ploaia și furtuna vântură suspine,
Cineva a deschis ușa și s-a apropiat de mine
Băiatul meu, băiatul meu demult dispărut pe mare.
A tras zăvorul, n-a scos nicio vorbă și nici n-a oftat:
A apăsat clanța, a intrat și lângă căminul cald s-a aciuat.
Bălării ude i-atârnau din călcâie până pe fruntea-naltă,
Iar pe dușumea picurau stropi de apă sărată.
A spus: "Deși nu-i voi mai revedea niciodată acestui foc vâlvătaia,
Nu plânge mamă, mă dor lacrimile tale curgând ca toamna ploaia.
Undeva deasupra oaselor mele vârtejul valurilor e înalt nespus,
Pentru că trupul meu îi aparține mării, iar sufletul lui Isus.
Isus care le-a cerut celor din breasla pescărească să-L urmeze,
Care-a ogoit furtuna când luna și stelele-ncetaseră să lumineze,
Isus care-a mers pe valurile-nalte ale Galileii senin și liniștit
Mi-a salvat sufletul pierdut din abisul mării înghețat cumplit.
O, la mii de metri jos sub ape oasele mele-s albe ca zăpada:
Dar sufletul meu, de El salvat, e tânăr și verde cum e zada:
Nu plânge că valurile și vânturile bat deasupra mea, acolo sus,
Pentru că trupul meu îi aparține mării, iar sufletul lui Isus".
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre apă
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
Citate similare
Dorul Tău Isus
Când dorul Tău
În mine sapă
Îmi curg lacrimi pe obraz
Și sorb atunci
O nouă apă
O Mire scump
Fără răgaz
mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
căci inima
demult ți-am dăruit-o
iar azi
cu lacrimni și suspine
mă scald Isus în dorul Tău
că Tu-mi ești Mire
Dumnezeu
a Tale degete le vreau
să cadă lin pe fruntea mea
suflarea mea să ți o dau
o Mire drag
și scump Mesia
îmbracă-mă-n privirea
Ta
și-n
ochii Tăi Isus de foc
să moară firea
mea în mine
altundeva să nu am loc
decât Isus
decât în Tine
ca Domn și Mire
eu te vreau
domnește Tu Isus în mine și fă ce vreai
în viața mea
domnește Tu
și stăpânește Tu în mine
căci sunt
creația Ta
și lucrarea mâinilor Tale
în dorul Tău Isus
mă scald
și în iubirea Ta
eu vreau să ard
mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
și-n lacrimi
calde și suspine
te chem Isus acum să vii
al Tău să fiu în veșnicii
Isuse scump
Mesia al meu
încinge-mă cu Adevărul
ca pentru Tine să trăiesc
și-n veci Isus
să te iubesc
a Tale degete le vreau
pe fruntea mea
ca mângăierea
Ta
Isuse să o simt
de
Duhul Tău cel Sfânt
Tu să mă umpli
Domnul meu
Mesia al meu
Emanuel 8 sept. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Voi face pentru sufletul tău...
Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
și pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuință
pentru frumusețea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiță
și voi trăi pentru tine în viața unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
așa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculți valurile mării...
poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre muzică, poezii despre văi, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Vocea mării
În liniștea nopții de toamnă
Aud vocea mării în lagună,
În liniștea nopții de toamnă
Parc-ar vrea să-mi spună:
Ale mele-s vânturile de deasupra,
Ale mele-s peșterile de dedesupt
Ai mei sunt morții de ieri
Și morții de demult!
Și mă gândesc la flota** care-a plecat
Din Gloucester pe-o vreme minunată,
Mă gândesc la flota care-a plecat
Și care nu s-a mai întors niciodată!
Ai mei sunt ochii plini de lacrimi,
Iar sufletu,-mi împietrit de jale,-i mut:
Parcă toate s-au întâmplat mai ieri,
Dar s-au întâmplat demult, demult!
** Pescuitul în arealul Georges Bank a fost mereu o activitate periculoasă.
În anul 1879 și-au pierdut viețile pe mare 249 de pescari în zona Gloucester-Cape Ann,
iar o flotă de 14 nave de pescuit a dispărut numai în luna februarie a aceluiași an nefast.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pescuit, poezii despre timp, poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre speologie sau poezii despre pericole
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înfrângere, poezii despre sfinți sau poezii despre pâine
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre visare, poezii despre tăcere sau poezii despre plâns
Sunt strain si calator
Sunt strain si calator,
n-am aici palate.
Dar in tara fara nor
ale mele-s toate.
Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.
Domnul meu in infnit
multe ceruri tine.
Pentru cine le-a zidit,
decit pentru mine?
Din neant cind le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
insa viata nu si-a dat
decit pentru mine
Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Ii sunt cununa.
Casa mea si cerul Lui
tot ce-avem e una!
Si la bine si la greu
eu al Lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costache Ioanid despre stele, citate de Costache Ioanid despre religie, poezii despre palate, citate de Costache Ioanid despre iubire, citate de Costache Ioanid despre creștinism, citate de Costache Ioanid despre Iisus Hristos, poezii despre Dumnezeu sau citate de Costache Ioanid despre Dumnezeu
Celula-i rece și pustie
De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.
Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.
Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!
CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.
Un înger însă mă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte mă însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.
Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.
Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
Să mă ferească de păcat.
Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.
Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.
Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.
Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.
Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
Că m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre vinovăție
Îl urmez pe Isus: Isus este Dumnezeul meu, soțul meu, viața mea, singura mea iubire, Isus este totul în tot. Din această cauză nu mă tem niciodată.
citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Maica Tereza despre viață, citate despre soț, citate despre iubire, citate de Maica Tereza despre iubire, citate despre frică, citate despre căsătorie, citate despre creștinism, citate de Maica Tereza despre creștinism, citate despre Iisus Hristos sau citate de Maica Tereza despre Iisus Hristos
Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan și-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roșii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forța să mă ridic! Totdeauna Ți-am fost pavăză! Ei nu în mine țintesc, ci în Tine, Doamne! Și vina mea e că Te slăvesc... Am înțeles... Trebuie să port și eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneții mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în fața demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputința mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparține... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre vinovăție, citate despre trup și suflet, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre sfinți, citate despre roșu, citate despre rouă sau citate despre rai
Săgeata
O, săgeata, imnul cântat
unui Hristos al țiganilor,
mâinile mele întotdeauna pline de sânge,
întotdeauna gata să se deschidă!
Cântat de oamenii Andaluziei,
Cei care-n fiecare primăvară
cer scări cu care
să urce pe cruce!
Cântat de pământul meu,
care aruncă flori
peste suferințele lui Isus
și care-i credința strămoșilor mei!
O, nu-i cântecul meu!
Eu nu pot cânta și nici nu vreau
pentru acel Isus de pe cruce,
ci pentru Cel care mergea pe crestele mării!
poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre primăvară, poezii despre mâini sau poezii despre imn
În sufletul meu tu te-ai topit
Ție am să-ți fac o poezie,
Să-ți țină de cald când e frig,
Te voi aștepta o veșnicie,
Dar vreau să m-auzi când strig.
Ești în al meu suflet și în buzunar,
Port încă sărutul tău, pasional,
Iar când în brațe de m-ai strânge doar,
Chiar de-aș fi foc, tu ai fi al mării val.
Cred că-n sufletul meu tu te-ai topit
Și vreau să fii cu mine și în alte vieți,
Stau lângă tine și am ațipit,
Atâtea seri și-atâtea dimineți.
Atunci când te simt aș vrea să taci,
Că la tine e mare cuvântul
Ș-apoi să zbori pe sus dibaci,
Dar tot mai bine-i jos s-atingi pământul.
Tu vrei să zbori cu mine către lună,
Ca să lăsăm această lume sumbră,
Dar tu ești vânt, iar eu frunzele ce sună,
Când vom zbura vom fi aceiași umbră.
poezie de Eugenia Calancea (12 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre seară sau poezii despre poezie
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.
Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.
"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."
Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."
Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.
Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.
Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."
Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.
"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."
Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre lumină, poezii despre alb, poezii despre început sau poezii despre zahăr
Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
știam asta, era ca o aspirație
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viața a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viața a decis pentru mine
m-am gândit și la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoși dragostea
și-mi zâmbea
și în sufletul meu era furtună
și Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărțit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație
Și moartea nu se va înstăpâni
Și moartea nu se va înstăpâni.
Goi, morții vor fi totuna
Cu omul în vânt și când apune luna;
Când alese-s oasele curate, toate oasele-s curate,
Iar lor le vor sclipi stele la picioare și la coate.
Deși-și pierd mințile, se vor vindeca de căpiere,
Deși iubiții pier, iubirea-n veci nu piere;
Și moartea nu se va înstăpâni.
Și moartea nu se va înstăpâni.
Cei care zac înfășurați în valurile mării
Nu vor muri uitați în volbura de ape;
Până când tendoanele cedează, pe patul de tortură-ntinși,
Sau trași pe roată ei nu vor putea fi-nvinși;
Credința-n mâinile lor în două se va frânge,*
Răutatea unicornului le va cutreiera prin sânge;
Deși-n bucăți sfâșiați, ei nu vor plesni;
Și moartea nu se va înstăpâni.
Și moartea nu se va înstăpâni.
Nu vor mai auzi țipetele pescărușilor,
Nici tunetele valurilor spărgându-se de țărm, bubuitoare;
Unde respira-n vânt o floare, se prea poate ca altă floare
Să nu-și mai ridice-n rafalele ploii capul niciodată;
Deși poate-s nebuni și morți ca niște scoabe,
Se vor reînălța prin margarete, noi podoabe;
Vor răzbi-n soare, până când soarele se va prăbuși,
Și moartea nu se va înstăpâni.
*Trimitere la momentele Mântuitorului de îndoială și omenească teamă cu privire la voința lui Dumnezeu:
După Cina cea de Taină, Isus a mers pentru a se ruga în Grădina Ghetsimani.
Acolo, știind că urmează să fie crucificat, s-a adresat apostolilor (care trebuiau să rămână treji, de veghe, dar n-au rămas): "privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită; căci deși duhul e osârduitor, trupul rămâne neputincios."
"Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani?' "
Adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce ce M-ai părăsit?"
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre unicorni, poezii despre răutate sau poezii despre ploaie
În barca vieții mele
În barca vieții mele am navigat tare mult,
fie în zorii dimineții, fie în amurg.
Ale vieții valuri mereu m-au lovit,
am ieșit la țărmuri și am revenit.
Cu mine în barcă alături ai stat,
tu, tânără fată, viața mi-ai salvat.
Acuma fără tine în largul mării plutesc
și în furtuna care vine singur rătăcesc.
În barca vieții mele apa a intrat
și valurile mării rău m-au scufundat.
Stihiile nopții groaznic mă lovesc,
când bezna se așterne, eu mă prăpădesc.
Te rog mult, iubito, fii salvarea mea,
din ghearele morții să mă scapi aș vrea!
Din stele te coboară, de-acolo de sus
să mă scapi de Iele, cu voia lui Isus!
Ieșiți din furtună, spre far vom naviga,
vom învinge valuri și ajunși pe mal,
ne vom fi alături sub cerul de cristal.
poezie de Dumitru Delcă (7 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre bărci sau poezii despre victorie
Krakenul*
Sub tunetele-abisului de sus, de necuprins,
Departe, departe în adâncul mării,
În veșnicul lui somn, de vise neatins,
Kraken-ul doarme: razele soarelui din tării
I-alunecă difuze-n jur: hula,-ntr-o continuă recidivă,
Dulăii valurilor mari deasupra lui și-asmute;
Din mii de grote fermecătoare și din celule neștiute,
Ascunse-ntr-o lumină palidă și maladivă,
Polipi cu imense brațe, mai mulți decât destui,
Se vântură în moțăiala mării, în verdele-i ținut.
Acolo el de veacuri gogește și veacuri va gogi
Îngrășându-se cu viermii mării în somnolența lui
Până când cel din urmă foc va-ncălzi apele abisului;
Atunci de îngeri și de oameni va fi din nou văzut
În răcnete-nălțându-se deasupra mării pentru a muri.
* Kraken cuvânt scandinav desemnând toți miticii monștri marini; krakenul, asemănator unei caracatițe, avea forța și abilitatea, conform legendelor, de a scufunda o corabie.
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni sau poezii despre marină
Tatăl meu e Împărat
Tatăl meu e Împărat
Al Său nume e Isus
El murind, m-a câștigat
Și vrea să mă ducă sus,
Unde cu multă iubire,
A clădit o Împărăție,
Ca să gust din fericire
Slava Lui, în veci să fie!
Tatăl meu e minunat
Veșnicia mi-o dorește,
Viața pe cruce Și-a dat
Sunt a Lui și mă iubește.
Orișicine ar încerca
De pe drum să mă abată,
Să mă-ntoarcă n-ar putea,
A mea inimă e dată
Celui care m-a salvat
Și cu sânge m-a plătit,
Celui ce viață mi-a dat
Când în chinuri S-a sfârșit.
Numai El e Tatăl meu
Și pe El Îl voi urma,
Fie drumul cât de greu
Voi merge pe urma Sa.
Amin
poezie de Florența Sărmășan (21 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre plată, poezii despre fericire, poezii despre dorințe sau poezii despre crucificare
Și voi avea curajul să deschid ușa sanctuarului care duce la sufletul meu. Să mă privesc pe mine însumi ca și cum ar fi prima oară când sunt în legătură cu trupul și cu sufletul meu. Să fiu în stare să mă privesc așa cum sunt. Un om care umblă, care simte, care vorbește cu oricine, dar care cu toate lipsurile lui are curaj.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curaj, citate de Paulo Coelho despre curaj, citate despre vorbire, citate de Paulo Coelho despre vorbire sau citate de Paulo Coelho despre suflet
Sub aripă de vânt
De când mă știu
eu am iubit Vântul,
de-aceea am pornit drumeț
să-i aflu adăpostul,
acolo unde...
cerul se unește cu marea.
Apoi,
mi-am culcat capul pe un nor
și am rugat
Vântul de Miază-Noapte
să m-acopere cu aripa lui.
Am tot colindat
de la un pol la altul
și de acolo m-am întors
schimbată...
Puțin dintr-o boreală auroră
s-a lipit de sufletul meu,
și toate Vânturile...
m-au adoptat!
Acum, mamă îmi este Furtuna,
iar Viscolul - e tatăl meu!
Vântul știe că-s de-a lui,
iar eu... sunt Vânt!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre viscol, poezii despre schimbare, poezii despre mamă sau poezii despre drumeție
Sufletul se scurge
Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în șuvoaie
Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngerașul meu"
Eu ți-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferință
Lacrimi și durere
Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Și din nou vei bate
Tu la a mea poartă
Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngerașul meu "
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Loredana Visovan despre iubire, citate de Loredana Visovan despre timp, citate de Loredana Visovan despre suflet sau poezii despre durere