Adio
Adio suflet părăsit de trup,
Adio ochi scăldați în lacrimi,
Să mă scuzați că n-am putut
Să vă șoptesc din nou dulce șoapte.
E întuneric și e frig
Și sufletul mă doare,
Aș vrea să strig,
Dar cine mă aude oare?
Nopți de-a rândul voi stătea
La geam privind cum luna pe cer răsare
De tine îmi voi aminti cu drag,
Adio, iubrea mea ce mare.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- citate de Vladimir Potlog despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre întuneric
- citate de Vladimir Potlog despre întuneric
- poezii despre timp
- citate de Vladimir Potlog despre timp
- poezii despre noapte
- citate de Vladimir Potlog despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.