Umbla pe piscuri
goale fără popas de dimineață
până seara unde nici vulturii
nu ajung în zborul lor nebun
se pierdea în noapte târând
trupul cu-un surâs sarcastic
strângea piatra care îl rănea
știa că asta îl ținea în viață
câteodată se ținea de-un colț
de cer cumpănind iar în gând
sălta peste un zid de ceață
pășea fără să vrea în vânt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre sarcasm
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre gânduri
Citate similare
Alpinism (1928)
Pe piscuri goale, fără viață,
Unde nici vulturi nu s-avântă
Eu mi-am târât povara sfântă
A trupului flămând de viață.
Cu patimă m-am strâns pe stâncă
Strângând spasmodic piatra tare...
Și-i drept că gura-mi, nu arare
Cerșea un sprijin de la stâncă.
Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am râs și eu la fel sarcastic...
poezie clasică de Ion Pena din SO4H2 (15 aprilie 1932)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stânci, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râs, poezii despre prăpăstii sau poezii despre gură
Era un soldat
de turtă dulce și avea un cap
de ciocolată amăruie
nu gândea când ținea arma
fugea pe drumul de zahăr
lăsa urme de vanilie pe furiș
câteodată își umplea pipa
cu scorțișoară
era un soldat fără staniol
pe un câmp presărat cu fulgi
de cocos și fugea până la hotar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zahăr, poezii despre graniță, poezii despre fumat, poezii despre ciocolată sau poezii despre armată
Dragostea a fugit până la cer
Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veșnicie.
Și chiar dragostea
s-a uitat la timp
și a-nceput să râdă,
pentru că știa
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colț
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre moarte
- poezii despre legi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Visasem singur
fără sprijin din partea europeană
că sunt un poet important adus
de spate ce ținea pumnii strânși
și ochii închiși pe spatele plin
cu țepi galbeni
cum sunt cei de la trandafir
îngenucheasem alături de visul
de iubit fără iubită
de balaur fără capete
cu nasul verde de unde ieșea iarba
aromată bună de băgat în pipă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre nas sau poezii despre galben
Mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.
cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre imaginație
Rondelul cuvintelor
Noi punem noapte în cuvinte
Și ne-agățăm de-un colț de viață...
Eu număr stelele cuminte,
Tu ștergi o pojghiță de gheață
Și nu e nimeni să ne-alinte
Nici nimeni calea nu ne-nvață,
Noi punem noapte în cuvinte
Și ne-agățăm de-un colț de viață...
Din tot ce-a fost, n-am luat aminte
S-a destrămat un fir de ață,
Căci obosiți de mai-nainte
Ne-am plictisit fără speranță
Și punem noapte în cuvinte.
rondel de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre stele, poezii despre numere sau poezii despre gheață
Triste versuri
îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aș putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnați
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoși
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în dușmanul
de-o viață anterioară aflat
după ședințele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopții șoptesc
altă dramă cu final horror
un cuțit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetățean cu diplomat
care-și ținea inima la locul ei
nehotărât să moară pe stradă
sau în drum spre spital
într-o ambulanță care explodează
într-un atentat socio-politic
revendicat de un psihopat
îndrăgostit de kant și nietzsche
într-o astfel de noapte o strângi
în brațe cu voluptate criminală
se sting stelele pe cer
nimeni nu observă aceste tragedii
câte ființe au fost ucise?
miliarde? mii de miliarde?
triste versuri poți să scrii
te poți sinucide în seara asta
dar nu are cine să te regrete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre tragedie sau poezii despre sfârșit
Aleodor voi să se codească oarecum, ba că trebile împărăției nu-l iartă să facă o călătorie așa de lungă, ba că n-are călăuz, ba că una, ba că alta; dară ași! unde vrea să știe pocitul de toate astea! El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș împărat, dacă vrea să scape de ponosul de tâlhar, de călcător de drepturile altuia, și să rămâie cu sufletul în oase. Aleodor se știa vinovat. Deși fără voia lui, dară știa că a făcut un păcat de a călcat pe moșia slutului. Mai știa iară că de omul dracului, să dai și să scapi. Să n-ai nici în clin, nici în mânecă cu dânsul. Făgădui în cele din urmă să-i facă slujba cu care-l însărcina. Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop știa că, deoarece Aleodor i-a făgăduit, apoi are să-și ție cuvântul, ca unul ce era om de omenie.
Petre Ispirescu în Aleodor împărat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate de Petre Ispirescu despre promisiuni, citate despre vinovăție, citate de Petre Ispirescu despre vinovăție, citate despre suflet, citate de Petre Ispirescu despre suflet, citate despre iertare, citate de Petre Ispirescu despre iertare, citate despre draci, citate de Petre Ispirescu despre draci, citate despre cuvinte sau citate de Petre Ispirescu despre cuvinte
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
tăcerea este totală iar tu, goală,
în iatac ascuns și tăinuit acolo sus
unde crenelurile gem
a vânt de piatră
o să ajung la tine vreodată
acolo sus
la castel?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre pictură
Să ne iubim
puțin și toamna asta
care a venit după ce-au plecat
cocorii în bejanie
să ne atingem catifelat
cum o fac artiștii
să ne iubim prin jnepenii
mângâiați de soare și vânt
să ne tăvălim pe coastele
de granit cu dungi de spumă
să fim doi vulcani care fumează
liniștiți până la ultima lavă
s-o schimbăm între noi
așa fierbinte și suavă
suntem vulturii pleșuvi
care se trag de barbă
după ultima pulpă de lamă
de oțel inoxidabil uitată
pe etajera din cântecul permis
seara la focul de tabără stins
de pompierul care a împroșcat totul
cu spumă de ras
să ne iubim exemplar
ultimul exemplar s-a epuizat
pentru murmurul mării
ne strângem în brațe politicos
în aer urcă șoaptele
soarele se strânge rigid
într-un colț de cer zidit
de-un meșter popular șprițar
să ne iubim de parcă am îmbrăca
umbre în haine armani
de culoarea mânzului
proaspăt fătat sub cerul unei toamne
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre Soare, poezii despre vulcani, poezii despre vestimentație, poezii despre uitare, poezii despre schimbare sau poezii despre pompieri
Umblăm pe câmp fără popas
Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.
Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.
Vreo stea când cade din țării,
fără să vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.
Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre noroc
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vioară, poezii despre trenuri, poezii despre păsări sau poezii despre marină
Ajung la gura
humorului și din asta voi face
o operă de artă care va dăinui
peste milenii vor ști de humor
și voroneț și ochii lor se vor mira
o să pășesc cu gingășie
să nu se piardă frumusețile
voi păși peste toamnă cu frunzele
galbene aruncate în cele patru zări
care vor acoperi pământul
ajung la gura humorului de peste tot
supravegheat de șoimii
cu viitorul în cioc se vor învârti
obosiți de atâtea cârciumi
o să vă privesc în apa moldovei
chiar din altă lume fără patimi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe, poezii despre artă sau poezii despre apă
Mititelule
unde ești? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerșești o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puțin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai știu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
frații tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
și de mâine o să mă gândesc la altceva
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mâncare, poezii despre durere sau poezii despre cerșetorie
La final
mă dezbrac de păcate într-o noapte
o lume fără uși, fără ferestre
unde să așez trupul ucis
jos spini, în jur mărăcini
mut în tăcerea gândului
pe o tablă, astăzi goală
pionii au pierit demult
în ploaie, viscol, în vântul nebun
turnurile s-au prăbușit în nămol
nebunii au fugit pe unde au putut
erau nebuni, nu...
uciși au fost și caii, sub lovituri de tun
regele a murit în ultimul asalt, la final
ce tragic final
regal, ireal
regina a îmbrățișat trupul rece și gol
al regelui ei, ucis lângă tron
a sărutat încet buzele reci
un ultim gest, firesc și pământesc
în altarul ceresc al iubirii
o lacrimă a curs pe tronul astăzi murdar de sângele vărsat
sorbind apoi cucuta din pahar
plecând cu el spre alte zări
am scris azi povestea lor
e tristă seara asta în care lacrimi plâng
pășesc peste ani
mă ard cuvintele, ce ard, ce curg, ce dor
poate, odată, cineva, va asculta
povestea mea, povestea lor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre viscol sau poezii despre sărut
Dimineața mă scurg
printre brațele tale și fug
pe fereastra deschisă de curent
curg pe zid până jos pe stratul
de flori surprinse de ger
când se făceau frumoase înflorind
ajung pe trotuarul făcut așternut
felinarele stârnesc pasiuni gazelor
țevilor de eșapament
aud tocuri cum pisează asfaltul
înghețat fără nicio noimă
ajung într-un canal plin de vieți
mărunte și neînsemnate
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pantofi cu toc, poezii despre ger, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Peste care?...
Peste care zi din viață, te-am găsit și admirat
Pe ce față și prefață, cartea, rost și-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colț de viață, ne-a plăcut și ne-a durut!
Peste care colț de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, brațele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?
Peste care amintire, să te-așez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în șoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viață, ai împrăștiat blestem?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre amintiri sau poezii despre admirație
Se gândi
la femeia pe care o ținea
în mâna stângă când o picta
cu mâna dreaptă goală
atingând trupul cu obrajii
plini de lacrimi frânt în tăceri
se gândi la femeia cu oase mari
care avea în birou un cais în ghiveci
îl văzuse pe roșcat în oglindă
cum o pândea când o desena
fără haine în mijlocul
unui pat dublu executat
din blănuri de urși polari
vânați de emirii sau șeicii
care umblau cu tălpile încinse
pe nisipul dat prin sită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre urși polari, poezii despre urși, poezii despre păr roșcat, poezii despre nisip sau poezii despre mâini
Elogiu
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cel greu și alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Și tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceață,
Când o să-l iau, pios, în brațe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viața-mi vană.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind și monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blând frământate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cărând senin găleți cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgând surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Și-o-nchipuie-n vacanțe, vara,
De dimineață până seara...
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vacanță, poezii despre rochii, poezii despre profesori, poezii despre mântuire sau poezii despre icoane
Femeia-primăvară
Pășesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Și să-i ofer iubire, un vis și tămâioară.
Dar iat-o, mă așteaptă în pace și tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulți ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie și candelă a nopții
Își poartă crucea-n taină, cu forță și tărie,
Ca nufărul plutește peste noroiul sorții
Muncind neobosită fără a primi simbrie.
În zbaterea secundei e dor și voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine și zborul dintre șoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viață,
Izvor al ființei, speranța-n lumea asta,
E far ce luminează prin negură și ceață,
Se roagă pentru tot, înlăturând năpasta.
poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire sau poezii despre urări