Să ne iubim
puțin și toamna asta
care a venit după ce-au plecat
cocorii în bejanie
să ne atingem catifelat
cum o fac artiștii
să ne iubim prin jnepenii
mângâiați de soare și vânt
să ne tăvălim pe coastele
de granit cu dungi de spumă
să fim doi vulcani care fumează
liniștiți până la ultima lavă
s-o schimbăm între noi
așa fierbinte și suavă
suntem vulturii pleșuvi
care se trag de barbă
după ultima pulpă de lamă
de oțel inoxidabil uitată
pe etajera din cântecul permis
seara la focul de tabără stins
de pompierul care a împroșcat totul
cu spumă de ras
să ne iubim exemplar
ultimul exemplar s-a epuizat
pentru murmurul mării
ne strângem în brațe politicos
în aer urcă șoaptele
soarele se strânge rigid
într-un colț de cer zidit
de-un meșter popular șprițar
să ne iubim de parcă am îmbrăca
umbre în haine armani
de culoarea mânzului
proaspăt fătat sub cerul unei toamne
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre Soare
- poezii despre vulturi
- poezii despre vulcani
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre pompieri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Apus de soare
În jnepenii din zare, podoabe de granit,
Apusul înălțimea din piscuri smălțuiește;
Cu dungi de spumă unde uscatul se sfârșește,
Începe-acolo marea cea fără de sfârșit.
Am la picioare noaptea, tăcerea. Amuțește
Și cuibul. Hornul casei fumează liniștit;
Și imnul sfânt al serii în ceață-nvăluit,
Cu zgomotele mării în murmur se unește.
Atunci din văi și câmpuri și lande, peste toate
În aer urcă zvonuri de glasuri depărtate,
Păstorii vin acasă cu turme și cu cai.
Întreaga zare parcă se-nveșmântează-n umbră,
Și soarele își strânge, pe bolta tot mai sumbră,
Petale aurite de roșu evantai.
sonet de Jose Maria de Heredia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre văi, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre roșu
Să iubim pământul
Să iubim pământul care ne mai ține
Că este sfânt
Și bucățica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către țărani pe câmp.
Să iubim valul de mare
Și soarele care ne încălzește,
Să iubim și firul de iarbă
Care sub picioare crește.
Să iubim ființa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când ești în doi,
Durerea sau necazul este mai ușor de suportat.
Să iubim binele ce ne înconjoară
Și să nu iubim răul, care să naște în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăți și nevoi.
Să iubim, oameni buni, pământul
Și viața care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre țărani, poezii despre vioară, poezii despre sat, poezii despre pâine, poezii despre picioare sau poezii despre oameni buni
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinți statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem și ce vrem
Noi să-i răspundem cufundați cu malul
Ceva-ntre rugăciune și blestem.
Ca un barbar ce ține o tanagră
Așa suntem pe-acest nisip noi doi
Și stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Să ne iubim hipnotizați de lună
Cutreierați de-al vaselor tangaj
Și să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
Să ne iubim, păgâna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu și-o Dumnezee
Chemați să-nceapă lumea de la doi.
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curățăm întreaga lume veche
În fluxul și refluxul noii mări.
Să ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în fața mării
Să nu spun că-ngenunchï în fața ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre Marea Neagră
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
Când iubim
Când iubim, să tot iubim,
O clipă să nu-mbătrânim,
Să ardem, lavă de vulcan,
Care erupe an de an,
Să fim ca florile de mai,
Ca doinele puse pe nai,
Să fim ca norii purtători
De curcubeie și comori.
Să fim profunzi, senini și buni,
Pe fluturii din piept stăpâni,
Să le dăm drumul ca să zboare
Când în privire avem soare,
Avem virtutea în putere
S-aprindem stele efemere
Căzute-n flori, făcute pat
Într-un ascuns, flămând păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre nori, poezii despre fluturi sau poezii despre comori
Cea mai puternică este Blanche și cred cu tărie că Blanche suntem fiecare dintre noi. Eu, tu, orișicine, toți cei care vrem să fim fericiți, să iubim și să fim iubiți, fără limite. Stângaci sau victorioși, căutăm acel umăr pe care să punem capul și să adormim liniștiți. Căutăm acele brațe care să ne contopească doi într-unul.
citat din Dinu Cernescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre victorie, citate despre superlative, citate despre stângaci, citate despre somn, citate despre limite sau citate despre fericire
Gelozia ce-o încearcă pentru noi ființa pe care o iubim cu ardoare este o delicioasă contribuție la liniștea și fericirea noastră. Dar gelozia unei ființe pe care n-o iubim, sau n-o mai iubim, ori n-o iubim îndeajuns, este o pacoste, un chin, o suferință inutilă care te scoate din sărite.
Francesco Orestano în Gânduri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință sau citate despre gelozie
Să ne iubim în ploaie
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ți scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.
Să ne iubim, iubito, în ploaie
Și stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.
Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Și ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege și tu regină
Și să trăim cu dragoste în el!
Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Și iubirea noastră - un mister.
poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre monarhie, poezii despre îngeri, poezii despre sperieturi sau poezii despre păr
Patrick, lângă Cătălin
Sosit la noi cu speranță
Pentru o mai bună viață...
A jucat în "Ștefan cel Mare",
Iar la spital și-a dat ultima suflare.
În minutul 71 s-a prăbușit,
Departe de casă a murit.
Moartea pe el l-a învins,
Prea devreme s-a stins...
A sa mamă, al său tată
N-o să-l mai vadă vreodată.
Scumpa lui soție plânge,
În brațe nu-l poate strânge...
Trebuia să ne pregătim de finală,
Însă pe stadion e liniște totală.
Amintirea ta rămâne vie,
Acolo suntem datorită ție...
Tu ne-ai calificat,
Dar la Cer te-ai ridicat.
Trista noapte, niciodată
Nu va fi de noi uitată...
Pentru ce-ai făcut, îți mulțumim,
Toată viața o să te iubim.
Un gol mare ai lăsat
De când Sus ești plecat.
Prea în grabă, Cătăline
A venit el lângă tine...
Voi, Câini pân' la moarte,
Acum și-n Eternitate!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
De ce iubim femeia
De ce iubim femeia
În lumea asta mortă,
Pentru că numai ea are
Inima bună și curată.
Căci dacă femeia
Nu ar fi pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.
De ce iubim femeia,
Pentru că trebue s-o iubim,
Căci fără ea viața
Nu ar fi un vis sublim!
poezie de Vladimir Potlog (28 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre inimă, poezii despre femei sau poezii despre curățenie
Să fim în doi...
Să fim în doi pe vânt și ploi,
Chiar de suntem cu griji și cu nevoi,
Să fim în doi pe acest Pământ,
Să fim uniți până la mormânt.
Să fim în doi, iubitul meu,
Trupul meu să fie al tău,
Inima ta să fie a mea,
Să ne iubim toată viața așa.
Să nu ne vorbim de rău,
Căci martor este Dumnezeu,
Căci el o să ne judece în ziua de apoi
Să fim în doi, să fim în doi...
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre Dumnezeu
Un gând bun pentru tine...
Frați suntem pe pământ
Doar un cer avem curat,
Hai să ascultăm un cânt
Ce din cer la noi e dat.
S-aveți viața mai frumoasă
Sufletul mai împăcat,
Peste tot la voi în casă
Liniște să fie dat.
Hai puțin să ne gândim
Căci avem același țel,
Toți vrem ca să ne iubim
Pace vrem și un gând vesel.
Pentru asta hai să fim
Mai buni, mai înțelegători
Hai cu drag să ne iubim
S-avem buni conducători.
Vreau să fie-n țară bine
Să fim liniștiți în noapte
Să dăm daruri să facem bine
Și lauda să fie-n fapte.
poezie de Eugenia Calancea (22 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre pace, poezii despre laudă, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Picătura
umple paharul ticsit de somn
miraj cu văi prin care umblă
vreun nebun de pârâu alb
de spumă cum sunt caii alergați
în nopțile când umblați după iubire
te înalți până la nori urcând
picătura suficient de înșelătoare
rămâi în cârciumă să ciocnești
cupa cu ultima picătură scursă
dintr-o lacrimă de fată neiubită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre cai sau poezii despre alb
Suntem totul și, totuși, nimic...
Vântul cu aripile cât toate zările
Astupă cu frunze cărările,
Distanța se mărește mereu,
Dorul iubirii devine mai greu,
Viața devine povară ascunsă
În izvorul cu putere redusă.
Acesta-i destinul zidit între noi,
Suflete luminând în torsuri greoi,
Răsuciri incomode, priviri pe fereastră,
Mușcă privirea din zarea albastră,
Suntem depărtarea ascunsă în noapte,
Suntem răsăritul ce plânge în șoapte...
Suntem totul, nimic nu suntem,
Îndrumă-ne, Doamne, cât mai putem
Să iubim la rându-ne fierbinte și vioi,
Să nu fim numai în gânduri câte doi,
Să fim în realitate cotidiană iubiți,
Dă-ne aripi să nu fim despărțiți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi sau poezii despre realitate
100°F
s-a scufundat soarele-n furtună
drone pe cerul încordat încălcând bariere
e o liniște stranie și-un vânt jucăuș îmbracă fantome
fugim spre casă strivim zmeură sub tălpi
sângerăm și-i dulce toată durerea aceea
dintr-o boxă subtil ca o vrajă anima lui thom yorke
ne apasă pe ace în creier ca-ntr-o pernuță în joacă
fugim în fereastră pe cer țipari electrici aleargă
unul după altul
se luptă se hârjonesc
s-a întunecat de tot s-au stins toate luminile
aici oamenii mor lent și noi îi iubim pentru asta
zâmbește-mi puțin mi-e foarte rău
lasă-mă o vreme trebuie să decantez totul
îndepărtează-te puțin desprinde-te
mai am de curățat câteva răni
de umplut
gaura asta din capul meu
care se adâncește tot mai mult
și mă trage înăuntru cu totul
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre încordare, poezii despre lumină, poezii despre jocuri, poezii despre fantome, poezii despre electricitate sau poezii despre durere
Iubito, hai să ne iubim
hai să ne iubim lângă lacul titicaca
să torci lână de lamă
pe un fus de lemn nu stai
mama ocllo în ambarcațiune
acțiunea se desfășoară
pe lângă stuf și raze de soare
să ne iubim i
real ar fi că eu sunt manco capac
și am înfipt bas
tonul de aur acolo unde trebuie să fie
cuzco îmi datorează tot, toar
ce lână de lamă sacră torci (!?)
hai, iubirea mea să ne îmbrățișăm
și să mâncăm peștele-pisică mâncat
de păstrăvul-curcubeu adus
să îndestuleze poporul andin
o rază de soare cade
pe sânul tău lângă lacul titicaca
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre mamă, poezii despre lână, poezii despre lemn sau poezii despre aur
Dorință
Să ne iubim, ne-o cere veșnicia
Să-ți calc pe pas când n-om mai fi
Să ne iubim, ne-o cere neputința
De-a fi doar unu-n fiecare zi
Să ne luam trăirile absurde
Și să le dăm pe apa și în foc
Să ne iubim chiar când durerea râde
Și inima sihastră-si face loc
Să ne iubim, sa-nperechem pe unu
Din unu, unu, doi să ne trăim
Să ne iubim, ne-o cere veșnicia
Să ne iubim și după ce murim
poezie de Ștefăniță Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre apă
Puțin
Să ne oprim, să ne-amintim,
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu prețuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veșnici o să fim,
Noi care-așa puțin trăim.
Din întuneric nu ieșim,
Și din iubire suferim,
E vina noastră și o știm,
Dar chiar și-așa nu prețuim,
Ce puri obișnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-așa puțin trăim.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire, citate de Vlad Bălan despre întuneric, poezii despre vinovăție, citate de Vlad Bălan despre vinovăție, citate de Vlad Bălan despre viață sau citate de Vlad Bălan despre uitare
Cei care-am fost la Troia
I
Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși că înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniți amîndoi
și nu mai știam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre și zei
îmi amintesc că acesta sunt și nu altul,
aceștia suntem și nu alții,
noi care-am fost împreună
și singuri la Troia.
II
Am lăsat în urmă atîtea mări și greșeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remușcări pentru a învăța să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întîi vinovați
pentru a învăța să iubim.
Trebuia să greșim
pentru a cunoaște sfîrșitul greșelii
și poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că știu totul despre iubire și țărm.
Nimeni nu va cunoaște vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o și n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi
cu speranța că-ntr-o zi vom striga: iată țărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătății
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Și iarăși cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
și mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind și mai mult țărmul
pe care stau și visez că voi ajunge într-o zi?
Și mai ales de ce suntem noi vinovați că toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.
III
Dar eu știu că moartea există
și există și țărmul,
există în zori plaja goală
și există urmele care ne fac vinovați,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
și există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
și există pescărușii țipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
și există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinerețea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniștiți.
O, gustul ucigaș al plecării.
IV
Am cutreierat ani în șir mările
și cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puțin ne îndepărtasem de țărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo și iubeam aceleași lucruri
numai că eram mai bătrîni
și ne venea greu să surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde ușor.
Și iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiași și iubim aceleași lucruri,
iubim...
V
Suntem obosiți
și nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se golește clepsidra
și cineva dintre noi spunea că și mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît să le umple, și poate așa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiți, dar acum știm ceea ce știu și zeii.
Și poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înșine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l știe un om.
Această dragoste,
această lumină și vîntul care nu ne cruță.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre păsări, poezii despre marină sau poezii despre amintiri
Traseu edenic
Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Și când alții o abrogă
Noi să ne iubim în vogă
Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în șir
Să ne iubim în delir
Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare
Indiferent de nuanță
Să dăm iubirii prestanță
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii
Pe cetăți și metereze
Iubirea să recidiveze
În variantă sine die
Să iubim cu frenezie
În variantă ad-hoc
Noi să ne iubim cu foc
Cu pricepere și minte
Să iubim principii sfinte.
poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre principii sau poezii despre obstacole
E doar o părere
Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.
Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.
Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.
Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de șah.
Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domnești
care așa cum știm, ne domină.
Ne luptām între noi,
deși ne iubim și plângem,
și ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii eliminați.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre victorie, poezii despre tinerețe, poezii despre raci sau poezii despre mândrie