Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Constantinescu

Femeia-primăvară

Pășesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Și să-i ofer iubire, un vis și tămâioară.

Dar iat-o, mă așteaptă în pace și tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulți ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie și candelă a nopții
Își poartă crucea-n taină, cu forță și tărie,
Ca nufărul plutește peste noroiul sorții
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor și voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine și zborul dintre șoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viață,
Izvor al ființei, speranța-n lumea asta,
E far ce luminează prin negură și ceață,
Se roagă pentru tot, înlăturând năpasta.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Candelă aprinsă

dedicată lui Angelick

Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparține
Ființei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...

Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalță
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec și de viață.

Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.

Sufletului tău tăcere!
Viermii nopții să n-atingă
Dulcea, blânda-ți mângâiere...
Nu las candela stingă!

Ești etern lumina vieții,
Dor de glie, tricolor,
Pentru tine-am scris poemul...
Știu de versu-mi, că-ți e dor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Suflet de vers

Sunt poate totul sau nimic,
Pot fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.

Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.

Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.

Pot fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire de poveste

Rămâi cu mine în noaptea asta rece
Cupride-mă în brațe cu mult dor,
Căci timpul este scurt, și iute trece
Secundele se duc pe nesimțite în zbor.

Să mă așez iubire, încet la pieptul tău
aud cântecul inimii, cum strigă
Iubirea să îți ofer din tot sufletul meu
Sa te iubesc fără să-mi fie greu,.. fără frică.

Rămâi cu mine, hai fugim în vise
Vom face tot ce ne-am dorit vreodată,
Și toate acele lucruri de lume interzise
Le vom trăi în vise, iubirea mea curată.

De șoapte tandre de iubire, îmi este dor
Desprinsă din povești, în nopțile de iarnă,
îți simt parfumul și al tău dulce amor
Fiorii pe spinare cum încet coboară.

Autor. Georgescu Elena

poezie de (26 septembrie 2018)
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Zbor spre alte lumi

Ascult în noapte cum lună-și strigă dorul
La margine de boltă printre luceferi-fluturi,
Își uită pentr-o clipă, voința, rostul, zborul
Și caută prin iarbă, urma la dulci săruturi.

Ea urmărește ciuta și cerbul când se-adapă
Învăluiți de-un abur născut dintr-o iubire,
Atuncea tulburată zărește-n ochi de apă
Cât este de stingheră, cu soarta-n rătăcire.

Și pleacă fără vlagă, zburând peste pământ
Să-și caute perechea prin alte lumi astrale,
Dar către miezul nopții se-abate strașnic vânt,
Ce-i răscolește fața ascunsă-n nori și jale.

Încet și peste mine se-așează un văl de somn,
Iar timpul meu se-oprește la margine de vis,
Mai simt pentru o clipă că luna-mi face semn,
Apoi, trudită adorm și mă transform în ibis.

Mă-nalț spre cer uimită, căci nu zăresc hotare
Și trec o punte-albastră ce pare o rădăcină,
Din când în când m-așez pe un ecou din zare
Sădind grăunți de pace și lotuși de lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Vis de iubire

iubește-mă femeie
o dată. încă o dată
în așternutul duios al iubirii
mi-e dor de sânul tău
dorm o clipă, o clipă îți cer
iubește-mă femeie ca marea
și lasă-mă să pier pe brațe de dor
în astă lungă noapte
între țipătul iubirii și foșnetul suspinelor
iubește-mă femeie
sub frunze de arțar
un ciob dintr-un suflet curat
îți dau azi în dar
lasă-mă să-ți acopăr trupul fierbinte și gol
cu dulci, suave sărutări
printre cuvinte și șoapte
ești sublimul iubirii, ești dulce visare
ești taină, ești chemare
iubește-mă femeie, în mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubirea

Iubirea-i păzitorul înger,
Lumină-n suflet, pace,
Rouă pe florile de sânger,
Lumină, taină, pace...
E un poem de suferință,
De zbatere și taină,
Poem ascuns în necuvinte
De dor, iubită doamnă!
Privim sub a tăcerii arce
Cum înfloresc castanii...
Iubirea – sfântul legământ
Ne pomadează anii...
Un umăr peste care
Poți plânge liniștit
Cu lacrimă de sânger
De doruri biciuit...
Iubirea ți-e aripa
Ce poartă spre înalturi
Iubitul osândit...
Pe-a lumii catifele,
Zefirul se coboară
Și te aduce-n dar,
Un val plăpând de mare,
Lumină și culoare.
Iubirea-n ani-lumină
Lucirea își măsoară
Și timpul ei... și spațiul,
Devine legendar.
Iubirea-i dăruire!
E-A TA, IUBITĂ DOAMNĂ!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapte

Se lasă seara....
Și totul se îmbracă-n liniște
La masă în tacere, o mână-n taină scrie.
O foaie, altă foaie...
Și parcă rândurile-ncep zboare
Ce taină mare se așterne în odaie?
O, iată o lumină!
Și mâna nu mai scrie...
Căci peste ea în taină
O mână albă se apleacă
Și mângâie cu dragoste, sărmana mână ostenită!
E mâna Tatălui Divin
Ce nu întârzie apară, când în tăcerea nopții
Micuțul lui copil îi scrie o scrisoare.
Dar mângâierea caldă, și plină de iubire
Presară peste pleoapele obosite...
Pace, speranță și iubire!
Și vocea blândă a Marelui Părinte
Șoptește în tăcere... TE IUBESC copilul Meu,
Dormi în pace!

poezie de (2007)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa poeziei

Versul?! Un izvor de pace.
În iubire-s întrupată...
Vânt în horă de catarge,
Suflet mării ce tresaltă,
Dulce șopot de izvoare,
Rugăciune, cânt și dor,
Clnchet de mărgăritare
Și al păsărilor zbor...

Versul?! Un izvor de pace,
Miere-n puf de păpădie,
Care-n a luminii arce
Sentimentele le scrie.
Doarme liber peste ceruri
Și în sângeri... Și pe buze
Se înalță falnic trupul
Vechii Sarmisegetuze.

În iubire-s întrupată...
Poezia doarme încă...
Dor de mamă, dor de tată,
Vis de taină, trup de stâncă.
În adâncuri de lumină
Ca o flamură lucește,
Ca o flacără divină,
Pe a neuririi creste.

Vânt în horă de catarge,
Cânt și lacrimă sărată,
În veșmânt pătat de sânge
Și cuvinte, se arată.
Litere înjunghiate,
Stau altar, în plânsul tău...
Drumul lor trecând prin moarte
Ne apropie mereu.

Suflet mării ce tresaltă,
Leagăn de uitate cruci,
Dorm pe strămoșasca vatră...
Tu aminte nu-ți aduci!
Căci lăsând prin poezie
Și-nțelepciune rostuind,
Este rădăcina vie
Suflet reîntinerind.

Dulce șopot de izvoare,
Dulce vers, dulce minune,
Varsă literă de soare
Peste suflete și lume.
Tremură fruna-n oglindă,
Tremură cuvântu-n vers,
Dorul greu vă cuprindă!
Litera din voi s-a șters...

Rugăciune, cânt și dor...
Și din literă-icoană,
Pică lacrima ușor.
Pică lacrimă de ceară!
Stau pe verbele-altar
Sărutări de sângeri, anii.
Moșteniți un gust amar –
V-au furat vederea banii!

Clinchet de mărgăritare,
Dans de fluturi argintii,
Pasăre purtând spre soare,
Zâmbetele de copii.
Slova ta-i decât o umbră.
Generații viitoare
Îți vor programa decesul.
Frunți de lacrimi și ninsoare...

Și al păsărilor zbor,
Pe aripi ducând lumină...
Vis de înger călător
Ceri în ajutor -ți vină.
Voi părinți și voi copii,
Dați un gram de-nțelepciune!
Glasul Sfintei Românii,
Nu-l aruncați în genune!

Și al păsărilor zbor,
Clinchet de mărgăritare,
Rugăciune, cânt și dor,
Dulce șopot de izvoare,
Suflet mării ce tresaltă,
Vânt în horă e catarge,
În iubire-(s) întrupată.
Versul?! Un izvor de pace...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Doar în ochii ei mă limpezesc

Iubirea nu se poate ține în lanțuri
Ce vrei, femeie, fără temei ardă ca tu înțelegi ce e iubirea?
Sunt ochii ei ce-mi limpezesc privirea
Cum primăverile albesc grădina cu florile de tei
Si de m-aș mai naște încă o dată tot aș începe s-o iubesc chiar dincolo de poartă
Doar în ochii ei mă limpezesc
Și poți crezi că dragostea se-nvinge?
La miezul nopții luna iar răsare
Inima mea am dăruit-o în palme pentru ea, doar Ilenei Nana
Și pulsul bate iar ochii îmi sclipesc
Când se întâlnesc cu ochii ei în zare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu faci niciodată o femeie să plângă...

nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți te privească cu drag,
Când vii acasă.
nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita -ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.

nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
Atunci, vei dori să-i auzi pașii venind către tine.
Iți va fi dor de zâmbetul ei și de cuvintele de dragoste...
Dar ea va fi atunci mult prea departe de tine...

poezie de (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 20 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nu sunt singur

Dintr-un mugur
mi-a crescut pe suflet o floare
unde sunt și în ce stare?
mi-a crescut... suntem

inima-mi bate
in gânduri se spun cuvinte
pe buze un tremur le zbate
e-un tremur de șoapte,
în ochi sclipirea-i fierbinte
e-un suflet scâncind în noapte

e-un suflet ce se clatină în noapte
scâncind sub grea povară, în vremuri de ocară

dar nu e singur,
de izvorul vieții îl (mai) leagă
o floare ce-i crescu, dintr-un mugur,
în inimioară și se uită la ea și-n astă seară
căci îi vorbește-n fiecare seară...

ca să nu fie singur...
căci pentru a-l întoarce
din hățuri ce singur
nu le poate descoase
voința Ființei îl scoate
Ca un izvor ce-ți spune șoapte,
în taină, ani de-a rândul,
cântându-i și vorbindu-i
la ruga și prin grija maicii,
prin trupu-nsuflețit al unei Marte,
Al unei Flori...

și astfel jilavul, firavul petic de humă
din mucegaiuri se trezi... și ce zări... Viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Iubirea – simfonia vieții

Prin întuneric, printre șoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăși te-ai născut,
În viață să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieții,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Și ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubește, nu mai iartă...
Iubirea-și joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Și scena vieții e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieții înțesat de nori...
Doar eu și tu – cei doi protagoniști,
Am mai rămas pe scena vieții, triști.
Ce muzică funebră! Nu-s coriști...
Și cei din urmă-actori se simt învinși.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toți jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieții,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

vedeam lămurit umbrele nopții printre scaieți,
plouase zdravăn și în umezeala călduță greierii se întreceau
nu cânte, puneam mâna pe tine, juram ca pe
cei din familie,
nimic nu împiedica -mi doresc moartea,
deși încărcătura ei spirituală
îmi lua tot cheful,
iubirea peste care se-auzeau ultimele lopeți de țărână.

marea,
azi, nu se îndepărtează din camera mea
pot ieși
pe acoperișul vecin,
cerul pare o geografie confuză de parcă
Dumnezeu s-ar fi răzgândit înainte de Cartea Genezei.

pentru că tu faci genial și iubirea ta
scoate tot ce-i mai frumos din mine fără să pretindă nimic,
pentru că m-aș simți inutil dacă lacrimile tale
nu ar cădea pe umărul meu și carnea dulce
de om n-ar sfârâi în interiorul conștiinței, unde ceva
spiritual nu s-ar trezi -mi spună că ocaziile se răzbună,
dar în cazul tău reprezintă felul în care ființa umană încearcă treacă,

pentru că nimic fără Dumnezeu înseamnă nimic fără iubire,
iar nimic fără iubire înseamnă nimic fără tine și pentru
atunci când fizic suferința depășește speranța de viață primită
la naștere, când am început căutăm tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte,

pentru că toate aceste lucruri înseamnă de fapt
un întreg pe care nu-l poți împărți fără să inventezi
alte lumi,
iată de ce ești singura în stare spere,
nu se laude, sufere totul, ierte în felul naturii noastre divine,
care de mii de ani lasă lumea mai bună...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind la poarta cerului

Ning amintiri pășind azi printre cruci,
Of Doamne, dealu-i plin și încă tu mai chemi
Se înnegriră crucile de lemn
De-atâtea lacrimi ochii mi-i usuci.

Umplui trăistuța azi cu nuci si mere
Și cozonac am pus că știu că lor le place,
Și-n lumea asta de nespusă pace
Am le cânt încet colindele acele

Ce-n vremi trecute cu drag mă învățară
Cei ce aici își dorm azi somnul dulce
Drept pază au alături sfânta cruce

Demult nu le mai pasă de gerul de afară;
Cum dor mi-e să-i revăd aceasta fie-mi plata
Pentru al meu colind deschide-n ceruri poarta.

poezie de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă iloriană

Iloriene, lumea se împarte
În viață, în iubire și în moarte,
În viers și cânt, istorii și lumină,
În taină, în durere și în tină.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.

Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viață și în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Și ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala și durerea
Și ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ți este cumpănă de brazi.

În viers și cânt, istorii și lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
Precum un clopot ți-a vuit nuntirea –
Te-a înfiat etern nemărginirea.
Și-ți curg la cruce flori de liliac,
Din plânsul cast, din neamul geto-dac.
Sărut de rouă peste sângeri – ploi –
De tine azi, suntem în suflet goi.

În viață, în iubire și în moarte
Te-ai întrupat. Și-acum, sobor de șoapte,
Vibrezi în suflet – un izvor de viață
Și-n râuri lacrimi curg, tot curg pe față.
Ni-i sărăcit și sufletul! Din vers,
Nectar de fericire am cules.
Tu i lăsat în noi, în fiecare,
O floare-nmugurind... o sărbătoare.

În taină, în durere și în tină,
Luceafăr ești, ești vers, poem, lumină.
Prin tine suie, înger, răsăritul,
Tu ești izvorul și nemărginitul,
Speranța și istoria iubirii
De semeni... Tu ești calea fericirii,
Tu-nmugurești în noi, din neuitare,
Apusul, doar prin ochiul tău ne doare.

Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte...
Plecarea-ți doare... plâng de dor în noapte,
E Vâlcea-n doliu, lacrimă-i pământul,
Căci ți-ai călcat prin moarte jurământul.
Când ne vorbeai de-o bucurie simplă,
Un înger ne-atingea cu o aripă
Scăldată-n rouă, -n lacrimă de stele...
De ce-ai plecat de printre noi, vâlcene?!

Ți-e sufletul amnar și libertate.
Azi poposesc din gândurile toate
Și te culeg din mine ca pe-o floare.
Tu nu poți știi vreodată cum se moare!
Trăiești prin noi poveste și poem
Și te așezi pe crucea ta de lemn,
Pictezi lumina-n pulbere de stele
Și plângi prin noi de-acum, Iloriene.

Îngeri pe ceruri, rătăcind în vers,
Avem de-acum același univers...
Tu ești Luceafăr, eu sunt un quasar,
Suntem mereu împodobiți cu har,
Tu ești o stea, te-ai frânt din Duhul Sfânt,
Eu încă-mi duc osânda pe pământ,
Eu lacrimă-s, tu un ocean de stele,
Cicatrizând sălbatica-mi durere.

Nectar din stele-n noapte ai cules...
Cât noi aici ne bucurăm de vers
Tu plângi în cer și rătăcești în zare
Sub clopotul de nerostită jale.
Întoarce-te pe pământene căi!
Iloriene, vino iar la noi!
Precum Iisus pe moarte ai călcat,
Dar azi, în taină, oh, te-ai depărtat...

Nectar din stele-n noapte ai cules
Înger, pe ceruri, rătăcind în vers.
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
În taină, în durere și în tină,
În viers și cânt, istorii și lumină.
În viață, în iubire și în moarte
Iloriene, lumea se împarte...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe de iarnă

E frig, e ceață,
pășesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară și tristă
mă așteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
și, unde?
frigul cu colți ascuțiți,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
pașii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuș,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe de iarnă

E frig, e ceață,
pășesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară și tristă
mă așteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
și, unde?
Frigul cu colți ascuțiți,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
pașii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuș,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Înger nins

În dimineața nouă cu-aripi de primăvară
Alerg ca un copil la maica mea-n odaie,
Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară,
Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie.

De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă
Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,
Își socotește pașii, căci vremea asta țipă,
De-aceea ține aprinsă o candelă mereu.
O văd lângă icoană îngenunchind smerită,
Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,
Că Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită
Pictată în albastru și-n verdele minune.

Apoi, aud cum plânge, nu știe c-am venit
Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,
Rostește rugăciunea privind spre răsărit,
Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.

O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,
Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire,
Tu răspândești lumină și gând de pace atins,
Ne-nveți prețuim secunda-n fericire.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapte de gând

Șoapte de gând,
Cu dor flămând,
Pot săruta,
Privirea ta.
Dar cum ar fi,
De mi-ai strivi,
Zborul tăcut,
Într-un sărut...

De-aș fi cuvânt,
Flutur în vânt,
Aș poposi,
Când te-aș iubi
Printre fiori,
Si-am fi culori,
Păsări de foc,
Flăcări în joc...

Timpul furat
Și-ntemnițat,
A devenit,
Un răsărit,
Pentru ca noi,
Un gând în doi,
fim izvor,
Șoaptei de dor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce e iubirea?

Frica de a vorbi,
Frica de a te destăinui,
Frica de a simți,
Frica de privi,
Frica de a zâmbi,
Frica de a dărui,
Frica de a iubi,
Frica, te ține captiv
În lumea ta, ca pe un primitiv.
Dar când alungi frica de trăire,
În suflet ți se instalează iubire.
Sufletul îți devine luminos și plin
Și vrei să-i dăruiești
Celuilat din prea-plin.
Iubirea nu e chin,
Iubirea nu e venin,
Iubirea nu e supărare,
Iubirea nu e așteptare
Iubirea nu e rușinare,
Iubirea vinovați nu are.
Iubirea nu e fugă,
Iubirea poate fi o luptă
Pentru tot ce-i mai frumos
Și pe amândoi vă așteaptă.
Iubirea nu știe decât de
Dorință plină poezie,
Dor cu muzică stelară,
Bucuria de a-i aduce
Celuilat bucurie,
Fericirea de a
Împărți aceeași fericire
În doi, până la contopire.
Iubirea e uitare de sine.
Nu te mai gândești întâi la tine,
Ci la cel ce inima ți-a dat,
Iubirea e pierdere în celălalt.

poezie de din Dor cuantic
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook