Veneția [Venezia]
E un oraș din lumea asta blândă,
dar cât de mândru, cât de insolit,
pare-un miraj, un joc închipuit,
sau un vis pur din inimă profundă.
Acoperit c-o pânză rozalie,
are grădini, biserici și palate
ce stau între azururi suspendate,
de cer și ape, pline de magie.
Ce schimbător e! Ziua pe răcoare,
când soarele e încă adormit,
are un chip livid și obosit,
lumea-i ascunsă ca o perlă-n mare.
Dar în amurguri roșii, înfocate,
e o arcă de aur, aprinsă, fierbinte,
o navă imensă ce merge înainte,
spre țărmuri de vrajă aflate departe.
Când luna de sus cu argint poleiește
turnuri subțiri și cupole perene,
și lin șerpuiește prin sute de vene
de apă obscură ce blând picotește,
n-ai cum să-nțelegi îndată ce este
această minune atât de frumoasă:
o insulă sacră și misterioasă,
tărâm infinit de dor și poveste...
Deși pare-un vis, un mic foc de paie,
de-o mie de ani își poartă istoria
și se încoronează astăzi cu gloria
unei vieți mărețe, pline de războaie.
Inimă de leoaică, chip de magie,
o tu, Veneția, de două ori suverană:
puternică plantă de virtute romană
și-a Italiei floare de gingășie.
poezie de Diego Valeri, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre apă
- poezii despre încoronare
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre război
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
Citate similare
Noi, nici în vis nu-i chip să ne desprindem
Am adormit cu gândul dus spre tine
În inimă arzând un foc nestins,
Din vraja amăgirii, te-ai desprins,
Ca să revii, din nou, în vis, la mine.
Balsamul dragostei ce-avea să-aline
Un dor înfrigurat, de mult aprins,
În jocul întâmplării noi ne-am prins
Și-am dat uitării noastre, vechi suspine.
Încet, încet, se mișcă-al vieții ceas,
Dar neîntrerupt și noi cu el ne prindem,
Că niciodată noi nu am făcut popas
Și nici în vis nu-i chip să ne desprindem
În marea trecere ne-om lua rămas
Când unul, de-altul, nu-o să mai depindem!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre jocuri, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noi nu vom mai merge la plimbare
Noi nu vom mai merge la plimbare
Prin catifeaua nopții, să-i simțim alintul,
Deși inima-i încă iubitoare
Și luna sus pe cer curată ca argintul;
Pentru că,-n timp, sabia-și uzează teaca
Și sufletul își istovește pieptul,
Pentru că inima cere-o pauză, săraca,
Și chiar iubirea la odihnă-și cere dreptul.
Deși noaptea-îndeosebi iubirea dă în floare
Și deși ziua prea îndată vine,
Noi nu vom mai merge la plimbare
Sub raza lină-a lunii pline.
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre plimbare, poezii despre noapte, poezii despre lună plină, poezii despre flori sau poezii despre curățenie
O noapte de poveste
Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanț de stele vise poartă...
Lună, cât ești de minunată!
În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalță lin pe cer,
În ape pline de mister...
Când floarea nopții se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Și-n murmure și șoapte calde
Harpa le duce mai departe.
Doar luna luminează calea,
A ei e taina... și cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Și suferința ne-o alină.
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre suferință, poezii despre stele sau poezii despre nuntă
Atunci
Aș vrea să mor când ziua scade,
cu fața spre cer, pe mare; mă duce dorul
acolo unde agonia pare-un vis,
iar sufletul o pasăre care-și ia zborul.
Neascultând nimic, în ultimele clipe
voi fi singur cu cerul și cu marea:
mai multe vocile sau suspinele unor rugi
decât valurile mușcând cu dinții zarea.
Să mor când lumina cu tristețe-și trage
mrejele-aurii din nemărginirea verde,
asemeni soarelui care-ncet se stinge:
ceva frumos, strălucitor, care se pierde...
Să mor, dar tânăr: înainte ca timpul
să transforme catifelata floare-n mărăcine;
cât timp viața șoptește încă: sunt a ta,
deși noi știm că ea ne minte, știm prea bine.
poezie de Manuel Gutierrez Najera,1859-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre voce, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Sunt sclavul unei singure femei
Sunt sclavul unei singure femei,
Eu, când iubesc, iubesc și nu mă joc,
De dragul ei, m-aș arunca în foc,
Dac-aș avea un cât de mic temei.
Nici nu există-n inimă vreun loc
De alta, este doar domeniul ei,
E-n gândul meu și ziua, pe alei
Și noaptea în culcușul meu din bloc.
Nu mi-a trecut prin minte s-o înșel,
În douăzeci de ani de când, nebun
Îndrăgostit, i-am cumpărat inel
Și-s pregătit de-amorul meu să-i spun;
Dar stau cu verigheta-n portofel,
Că încă n-am curajul să i-o pun...
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre nebunie
Susur de vis
Eu nu știu, de tine, ce faci ori de ești
O floare crescută de iarnă pe geam,
Sau flacăra blândă pe care-o aveam
Ascunsă prin visuri și-n gânduri lumești.
Nici iarna de ninge prin sufletul tău
Ori flacăra-ceea de-i vie și-acum
În altă privire, în altfel parfum,
C-o altă poveste în licărul său.
Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,
Cu pași ca un susur de șoapte de dor
Ce-mi picură-n sânge al vieții izvor
Spre noi începuturi... dar visele mint
Și nu știu, de tine, ce faci ori de-mi ești
Aceeași din timpul cu lungul sărut,
Icoana din visul pierdut în trecut,
Ori tristul final de prin foste povești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Minunea ochilor albaștri
Minune vie a ochilor albaștri,
Smaralde, perle, viață, poezie,
A minții mele dragă nebunie,
Sunt pe pământ, sau înălțat la aștri?
Mă pierd de tot când mă cufund în ei,
Nu mai văd lumea, nu mai văd nimic,
Mă micșorez ca un atom, mic, mic.
Mă-nbată doar mirosul lor de tei,
Ce vrajă, ce magie poate- avea,
Adâncul lacului ce-l poartă în priviri,
Ce m-obsedează până-mi ies din firi,
Cu globu-i fin, cioplit în peruzea.
Minune vie-a ochilor albaștri,
Smaralde, peruzele, chip cioplit,
Tu vindeci omul, doar cu un clipit,
Și mă ridici sau mă cobori din aștri.
poezie de Gabriel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre poezie, poezii despre perle, poezii despre ochi albaștri, poezii despre ochi sau poezii despre albastru
Amurguri roșii
Amurguri roșii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopții în ajutor
Și peste poarta bolții înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.
Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăț
De pânze de păianjeni,
Și apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.
Căci au trecut mulți ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Și mie atât de sete
Și foame de iubire,
Fără nici o speranță
De mai bine în viitor.
Și de-am să mor de sete,
Cu gândul la apa fermecată,
Ascunsă în zări îndepărtate,
Râvnită în amurguri roșii pastelate,
Sau visată,
Să ai tu cititorule noroc de fericire,
Niciodată alterată.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre păianjeni
Foc nestins
Dincolo de nori și ceață
Arde-un foc fără de fum
Și mă cheamă pe un drum,
Fără visuri și speranță.
Pare-un vânt necruțător,
Ce mă-mpinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu,
Un izvor de vis și dor.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre nori, poezii despre fum sau poezii despre dor
Foc nestins
Dincolo de nori și ceață
Arde-un foc fără de fum
Și mă cheamă pe un drum
Fără visuri și speranță.
Pare-un vânt necruțător,
Ce mă-npinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu
Un izvor, de vis și dor.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aprinde o stea
Ai apărut așa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din povești,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cerești.
Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.
Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreșit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalț, plutesc, sunt mândru, fericit.
Și când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naște o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Și-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre naștere sau poezii despre mândrie
Apusul devenise o curgere spre cer, din cer, irepetabilă și fermecătoare. Apusul devenise un vis, dar nu un vis simplu, ci un vis brodat cu simplitatea acestei vieți irepetabile, dar eterne, o minune pe care numai visele o pot zugrăvi, o pictură atât de modestă, că de cele mai multe ori o confundam cu realitatea. Sau poate că... de ce nu?! Era realitatea pe care nu o putem defini.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate despre realitate, citate despre pictură, citate despre modestie sau citate despre arte plastice
Toată moartea izbăvitoare vine într-o singură priză
ca un fel de înainte de orice înainte
când încă nu știa nimeni să nu știe
durerea facerii și desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricărui dinainte
arderea creatoare de lumină
izvorul din care se adapă timpul
precum un bidiviu nărăvaș
între două curse de galop cu sine însuși
..............................................
îmi doresc să vă povestesc
câtă tăcere este între două stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realității
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veșnicii și infinit cu tot
dar și fiecare apocalipsă
potopul dinaintea fiecărui potop
ca pe locul întâi la măsurat orizontul
asumat după fiecare miazănoapte
din toți mușchii crescuți pe carul mare
când încă avea rădăcini în pădurea raiului
înainte ca pământul să adăpostească iadul
la urma urmei
în golul dintre două cuvinte este atâta poezie
cât îți poți permite să accepți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre realitate, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Stea palidă a serii
Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?
S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.
Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.
Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,
Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?
De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!
poezie clasică de Alfred de Musset (1835)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre seară sau poezii despre păr blond
Inima omenească poate să sufere. Ea este în stare să cuprindă mai multe lacrimi decât apele oceanului. Niciodată nu știm cât de adâncă și cât de nesfârșită este această inimă, până ce nenorocirea nu începe a-și dezlega barierele norilor ca s-o umple cu potopul întunericului... Îți poți închipui cum arată adâncul inimii? Cred că ar arăta ca un altar pentru că este sfânt; ca o zăpadă pentru că este imaculat; ca o flacără pentru că este fierbinte și ca moartea de neînduplecat... O văd cum iradiază pe chipul Omului Frumos și Nobil toate sentimentele... și stau și mă minunez, plină de admirație- când văd cum acestea încep să izbucnească, să curgă lin, bogat, sublim, adânc și alinător ca șoaptele unui râu, să-i alunece bogate și puternice prin fața ochilor, când aproape au scăpat de sub stăpânirea ei... și văd acest chip luminat de o expresie blândă, sinceră, serioasă, plină de bunătate, echilibrată, duioasă, plină de bunăvoință, conștiincioasă, credincioasă și înțeleaptă... Este un spectacol plin de magie pe care nu-l pot uita niciodată! Da, un astfel de Om mi l-aș dori să-mi fie alături de-a lungul vieții; să-mi fie călăuză în cele ce-mi sunt cunoscute, să-mi fie stăpân și să mă îndrepte când greșesc, să-mi fie prieten întotdeauna!
Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre inimă
- citate despre bogăție
- citate despre înțelepciune
- citate despre întuneric
- citate despre zăpadă
- citate despre sinceritate
- citate despre sfinți
- citate despre sfințenie
Astăzi, Ziua Internațională a Dorului
aș scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naște
din cele cinci simțuri
și dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce vorbește despre lumină și speranță
în așteptarea fiecărei zile trecute prin lăuntru
în ritmul sângelui legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorință de lacrimi
și un surâs în spațiul de inimă frântă
mai naște din suspin ceva
o nouă durere blândă un singur sunet
într-un flux
melancolic între sfâșierile
pierdute în preaplinul singurătății
în bucata de cer undeva
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre sunet
Sărutul zorilor
La o margine de ape, apărută ca un vis,
Tu faci stelele să-ntrebe Universul de-i permis
Noaptea să cuprindă ziua doar atât cât somnul tău
E vegheat de Luna care s-a oprit din drumul său.
Curios, chiar Universul, sprijinit pe-un infinit,
Și-a oprit, o clipă numai, mersul fără de sfârșit
Și, c-o voce din eteruri, șuierând spre galaxii:
-Stelelor, în plus, o noapte, pe Pământ, de-acum, va fi.
Chipul tău, scăldat în raze, îmi apare ca un vis
Într-o noapte când Pământul, ocrotit de Paradis,
A-ncetat să se rotească, Timpul însuși a-nlemnit,
Până când ți-au dat sărutul zorii care... te-au trezit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legendarul Dragobete
Legendarul Dragobete
Curge-n pană fermecată,
Ce-o țin fetele la bete,
Legendă îndepărtată
Despre craiul Dragobete.
Din pruncie s-a dus vestea
Că era mândru ca Soare,
Dar mamă aspră, Dochia,
L-ascundea de fată mare.
Crescând, se făcea mai frumos,
Cu ochi ca cerul, păr bălai...
I se spunea și Făt-Frumos
În al iubirii, dulce grai.
Dochia, mamă geloasă
Pe fete curtenitoare,
Își mâna fiul de-acasă
La pășunat de mioare.
La mama lui se întorcea,
Când Luna pe cer răsărea,
Așa cum ea îl sfătuia,
Văzând că se îndrăgostea.
Tânăr ciobănaș la stână
Și cu firea iubitoare
S-a îndrăgostit de Lună,
Mai rău ca de fată mare.
O privea pe cer albastru,
Cum se oglindea în ape.
Râvnind iubire de astru
O voia în sân, aproape.
De pe cea mai mare culme
Să prindă Luna, s-a întins.
Dar când s-a desprins de lume,
Cu chip s-a pierdut în abis.
Din dragoste a revenit
Cu dor de-a săruta fete.
Din spiritul neprihănit
Să împartă sentimente.
Legendara lui poveste,
Cu iubire pătimașă,
E-nchisă-n cufăr de zestre,
De mamă invidioasă.
Luna, încă îl jelește,
Că dor de ciobănaș duce,
Când primăvara sosește
Și ceru-n izvoare curge.
Pe raza-i coboară-n ape,
Lacrimă de dor, amară,
Când se prelinge din pleoape,
Iubirea de-odinioară.
*Din "Legendele Primăverii"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Literatura de azi / Sertarul Scriitorului Român, Legendele Primăverii (22 februarie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre virginitate sau poezii despre superlative
Magnolia în floare
Să vezi magnolia în floare
Ce îți răpeste a ta privire
Cupole strălucind în soare
Ce te îndeamnă la iubire.
În vântul cald care adie
Acum, când primăvara a venit
Tu, simți natura cum învie,
Magnolia ce a înflorit!
Pe ramuri florile sunt pline
În soare parcă scânteiază
Și stau alăturea, ciorchine
Viața însăși luminează...
Și în suava gingășie
Magnoliile te vrăjesc,
Natura pare veșnic vie
Lăsată ca un dar ceresc.
Să vezi magnolia în floare,
E vis de dulce primăvară
E o supremă desfătare
Care în suflet se strecoară.
poezie de Ștefan Sitaru din Efemeride
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură
Astăzi, Ziua Internațională a Dorului
aș scrie despre dor
cuvintele însă nu mi se potrivesc
simt numai cum el se naște
din cele cinci simțuri
și dintr-unul în plus când strâng la piept
o himeră ce-mi vorbește despre lumină și speranță
în așteptarea fiecărei zile trecute prin mine
în ritmul sângelui meu legănând un vis
când inima nu mai vrea să ajungă departe
când privirii înfrunzite nu-i dă niciun răpuns
când buzele mai freamătă o dorință de lacrimi
și un surâs în spațiul de inimă frântă
mai naște din suspin
ceva o nouă durere blândă
un singur sunet într-un flux
melancolic
între sfâșierile pierdute în preaplinul singurătății
în bucata de cer undeva
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!