Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alfred de Musset

Stea palidă a serii

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

poezie clasică de (1835)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Citate similare

Îți cânt iubirea

Îți cânt iubirea pe-o aripă de vânt,
Pe curcubeul ce se vede-n zare,
Și am s-o cânt cât voi fi pe pământ
Căci e iubire pură-nălțătoare.

Îți cânt iubirea prin jocul fulgilor de nea
Care brodează-n iarnă voal alb, imaculat,
Și printre florile multicolore din grădina mea,
Pe zborul păsărilor ce-n toamnă au plecat.

Îți cânt iubirea printe valurile înspumate
Ce scaldă plaja-ntinsă, netedă și aurie
Sau printre poezii încă neterminate
Ce-așteaptă a iubirii dulce poezie.

Îți cânt iubirea zi și noapte,
Căci m-a vrăjit și nu o pot uita.
Ecoul cântecului ei, ca niște șoapte
Se-ntipărește adânc în mintea mea.

Îți cânt iubirea pe-un nor,
Prin viața încărcată cu povești,
Și îți trimit vibrația în zbor
Spre strălucirea aștrilor cerești.

Și printre stele-ți voi cânta iubirea
Când eu voi fi o mică stea,
Și cât va fi țină veșnicia
Eu am să-ți cânt mereu iubirea ta.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Rugă

O, Tu, Doamne, care în cer stai,
Cobori măcar o zi
Pe pământ din rai.

Ca să vezi cum unii
Oameni te hulesc,
Și strigă că nu te mai iubesc.

Căci fiecare din noi
Avem în fața ta câte o vină,
Tu ești raza noastră de lumină.

O, Doamne, cobori dar pe pământ,
Că este plin de păcate
Și fără de dreptate.

poezie de (29 decembrie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din cer a coborât o stea

În liniștea care domnea,
Văzduhul s-a luminat.
Din cer a coborât o stea
Și omului i-a dat un sfat:

Dacă vrei să râdă soarele la tine,
Împrumută ceva din strălucirea lui!
Dacă vrei să-i fie omenirii bine,
Învață sporești rodul pământului!

poezie de (22 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

O stea în noapte

O stea în noapte sărută albastrul blând
Și din pustiu mă mistuie minciuna,
Icoana casei se pierde lunecând
Pe drumul meu hoinar dintotdeauna.

Din umbra mea am smuls un colț de pământ
nu uit locul prin care-am petrecut.
În păr purta-voi pădurile de vânt,
Tălpile -mi fie murdare de lut.

Aud o cruce jeluind anonim
Și aprind o stea, felinar peste drum,
Când sufletul doare, atuncea iubim!
Spre care planetă voi merge acum?

poezie de din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

Toamnă din timpul tău

Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primește-le la sânul tău
așa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfințit cu-n nor

Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
și cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Ruginește timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să știi!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci strălucește
nu cerși chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor

așeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere scrii, în vine sângerii
iar trupul ei -l vrei mereu
fraga timpului să-o simți de vrei!

Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăț de ea și-a trupului pământ sărut
și-i cer ca sângele -mi fie numai viață

Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheață de cristale
ascuțite în vene, care să mă înțepe
de aceea-ți cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
-mi dăruiești, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheață
Și-ți cer!
lasă-mă simt buzele pe trupul tău

poezie de (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Fulg

de sus din munți, din văi, din lacuri glaciare
infime sclipiri din ape, spre cer s-au ridicat
și-ncet s-au așezat pe înalte ceruri, în apă pură
dar de iarnă, ca pentru pământ fie dat

și-n Decembrie nourul format în a sa ființă
în fulgere și încărcări de energii, el a creat
cătând în jos cu a sa lumină, el trimită
fulgi de nea curați, născuți în puf de alb

spre lume el drumul încet, sculptat și-a dat
el singur, fulgul tău, prin cețuri, încet s-a arătat
spre a ta fereastră și-a ei lumină, ca să sclipească
ca chipul tău zeiesc, -l vadă îngerește întruchipat

în fereastră, tristă, tu stai și-n sus a ta privire
privești fulgul tău când vezivine și tresari
simțind atunci că el spre tine vine a bucurie
trimis de cel ce te iubește, și-n vise, drept dar

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Steaua vieței

Când norii palate fantastice negre,
Cu geamuri prin care se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă și stinge lungi zilele mele,
Cobori, o, cobori!

poezie clasică de (1870)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Pe cer s-a stins o singură stea

În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei

Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii

Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta

De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea

Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Goethe

Werther: Stea a nopții care coboară, frumos lucești tu la apus! Din norul tău îți înalți fruntea strălucitoare; cu măreție pășești peste dealuri. Ce privești tu și ce vezi pe câmpie? Vânturile vijelioase s-au potolit. Se-aude de departe murmurul șuvoiului. Valuri vuiesc, rostogolindu-se peste stânci, departe. Zumzetul gâzelor serii acoperă câmpul. Ce privești, lumină frumoasă? Dar tu zâmbești și te duci. Valurile vin vesele în jurul tău, umezindu-ți frumoasele plete. Adio, rază tăcută. Răsari, minunată lumină a sufletului lui Ossian!

replică din romanul Suferințele tânărului Werther de (1774)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Carul Mare

Perdeaua de mătase
albastru metalic
stropită cu aur,
ornată cu flori albe
de nori rătăciți,
se luminează discret.
Purtată pe roți imaginare,
Ursa Mare
pornește spre o altă noapte
visată de poet.

Întunericul
se risipește greu...
Acolo, sus,
strălucind în noapte,
Carul Mare
s-a lăsat privit,
plimbându-se
printre aștri cu chip adormit,
deranjați din somn
de-al roților lui scârțâit.

Așezate simetric
într-un trapez,
cele șapte stele din Car
domină constelația
circumpolară.
Alcor, a doua stea din coada ușor curbă,
e mândră
că poate fi văzută cu ochiul liber
de pământenii visători,
cu gândul printre stele călători.

Vanitoasă,
nu poate alunga tristețea.
O copleșește frumusețea
Carului Mic,
care-și plimbă cu fală
Steaua Polară
îmbrăcată
în aurul cel mai pur.
Clipește încântată
de strălucirea-i milenară.

poezie de din Trăiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai te-nchini
Vine Isus.

Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii mei de afini

sunt seci cărările spre înaltul tăcut,
prin ploi de atingeri și priviri în neant,
sunt multe răspântii, prin tine, cer sfânt
dar lași în puhoaie curg-adamant.

mocnesti, iar te-aprinzi, tăciunii de ziuă
îi strângi în mănunchi cu umbre de timpuri,
o salbă de șoapte rămase-n preziuă
armură-și croiește din noaptea-n arginturi.

răsăritul mă-naltă, îți simt mâna caldă
un abur mă-mbata, din nou sunt a ta.
ești mult prea înaltul, acel de-altădată
îți simt iar iubirea, cum n-am fost așa.

ai lăsat doar tăcerea, la pândă în noapte
ai trimis mângâierea, ca un sol de cuvânt.
te ascunzi pe cărări și-n răscruci sfărâmate
dar iubirea mi-o porți zi de zi, nopți la rând.

azi ești steaua ascunsă, ce din nori văl își pune
te strecori printre lacrimi ce din cer le arunci
curgi mereu cu dorință, dorul meu te răpune,
miezul nopții îl stingi, mă iubești și te duci.

o liană-nfășoară cu mătăsuri satine
în strânsori mă cuprinde, te simt c-ai rămas,
mă ridică în -naltul din priviri pân la tine
chipul tău e aici, pământean fără glas.

tu nu-mi spui, nu-ți deschizi, dar mi-așterni
tot urc pe cărări, scanteiri de lumini
sunt cuvinte, ce-ai strâns și-au topit flori de ierni
și-n șiraguri preling, pe-ai mei ochi de afini.

urc un pas, mă întorc, rătăcesc, iar te pierd
un balet fără grai, din văzduh clopoți cad,
ceas târziu, doarme dus, eu încet te dezmierd
răsăritul îmbrac cu-al tău chip în veșmânt de brocard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ana Blandiana

Daca vrei sa nu te mai intorci

Daca vrei sa nu te mai intorci
Fereste-te de matraguna -
Ea-mi fura seara glasul
Si plange cu el
Din urmele talpilor tale,
Daca vrei sa ma uiti
Ascunde-te de luna -
Iti va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale,
Daca vrei sa pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereste-te de ninsoare,
Daca vrei sa ma uiti
Nu te apropia de mare,
Inconjura marea,
Nu te arata sub zborul pasarilor,
Fugi
De salciile cu pletele prelungi,
Pana vei gasi locul unde te
Asteapta uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar daca vrei sa pleci
Daca vrei sa ma uiti,
Nu incerca sa mori,
Mai ales nu incerca sa mori -
Stiu sa cobor ca intr-o fintana
Prin flori.....

poezie de din Poezii (1974)
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -55.00- 41.99 lei.

Călăuza

De vrei sa pleci, în viață,
drumul inimi fugă.
Acolo unde vrea ea se ducă
O tainică iubire a început,
O stea în calea ta ea a apărut,
Te va călăuzi de vrei s-ajungi,
Și visul de vrei să-l atingi
La viață cu drag privești,
Și norii de întâlnești să nu-i ocolești,
Un nor ce zboară-n vânt, tu să-l iubești
Atent fără să clipești, să nu te oprești,
Întinde mâna ta spre cer
Și prinde-te de norul călător
nu dai drumul, să nu te pierzi,
Să urmărești dorul în nopțile senine,
Și roagă-te de el vina și la tine
O inimă ce stă mereu închisă,
Ea nu poate iubi, eliberează-ți inima
Să iasă dragostea în calea ta
Apoi tu poți din nou zburda
Ca o pasăre ușoară poți zbura!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Chemare

Fire de aur din soare coboară
E cerul albastru și câmpu-nverzit
Pe aripi de fluturi zefirul zboară
La viață și dragoste totu-i trezit.

Amurguri sublime cum încă n-au fost
Pline de visuri, dorințe și-avânt
E totul crearea divinului rost
Nopți frumoase de basm, poeme și cânt.

În adieri sunt șoapte
Pe cer sunt mii de stele
Ce tremură în noapte
Ca dorurile mele.

În freamăte duioase
S-ascunde taina firii
Și-n răscoliri sfioase
Dă mugurul iubirii.

Pentru tine este atâta splendoare
Spre tine iubite cată-orice stea
Pe freamăt de codru și vuiet de mare
Să se-nchine ție vine dragostea.

De vrere divină mi-ai fost menită
Mi-e sufletul plin de tine iubito
Vine!... Ah, vino-n rariștea umbrită
Și-n inima mea pe care-ai robit-o.

Ah, vino, să n-ai teamă
De cânt e viața plină
Și florile te cheamă
Vin ne fii regină!...

Vom trece-ntreaga vară
În dulce desfătare
Și fiecare seară
Va fi o-mbrățișare.

poezie de din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate

Poate-n drumul tău te gândești la mine,
Poate simți și tu dor ascuns în tine,
Poate vezi cu ochii în singurătate
Razele din mine cum îți sunt surate.

Poate gându-ți tainic fuge și mă caută
Din viața trăită într-o altă dramă,
Poate clipa asta te înfrângi pe tine,
Poate-ți spune Domnul puțin despre mine.

Poate îți apare dintr-un colț de umbră
Chipul meu ce fuge de o noapte sumbră,
Poate vezi o rază din mine plecând,
Căutătoare undă, foșnitorul gând.

Poate cu răbdare te agăți de ea,
Poate nu-i dai drumul spre o altă stea,
Poate te încingi cu ea peste trup
Să îi simți căldura... atunci când erup.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum

Drag prieten care cânți
vesel în credință,
fii prieten cu Isus
și la suferință!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Și destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veșmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioșată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de frați.
Azi îți vrea El fapta.
Mâine toți vom fi chemați.
Tu vei fi la dreapta!

Și un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc și din ani buni;
și din zile grele!"

Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O noapte gravidă de lumină

Îmi bate seara la fereastră,
Cu aripile-i de catifea.
Oftări mi-ating în zbor doar inima...
Un joc de umbre și de lumină...
Din netrăite vremuri vin negurile mă prindă,
În mine câteodată grea liniștea se-adună
Din 'naltul cer o stea coboară pe o rază-a lunii
Ce scânteiază în ochii-mi adormiți de vise.
Un haos mi-este noaptea,
Pustie și neagră,
Sălbatică fiară ce geme cumplit,
În noapte -mi tresare speriat și bietul ecut asfințit...
Doar Luna, lin și tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte cu șal de argint,
Urându-mi "Noapte bună!".
Noapte bună-i răspund nopții
Cu gust de pelin,
Cu ochii triști și orbi...
Și cred că sunt singurul nebun,
Ce o mai cântă-n vers!
În bezna orbitoare, crudă și-nlăcrimată.
Se potolește furtuna, se culcă și pădurea și păsările tac...
S-au stins și zgomotele-n sat...
Doar câinii mai suspină...
Și câte un opaiț mai face din când în când cu ochiul
O palidă lumină.
Și somnul meu îmi e ca o străină în brațe,
Iar trupul, un drum trasat către singurătate,
Lângă o noapte gravida de lumină

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrei mai mulți bani? Îți dorești relații mai bune cu cei din jur? Te uiți cu admirație la cei care reușesc comunice foarte simplu și eficient sau să își creeze foarte ușor relații cu necunoscuți? Vrei să fii mai sănătos și să ai alături oameni care să te inspire sau te încurajeze? Toate se reduc la cine ești tu! La ce înseamnă normalitatea pentru tine. Iar un prim pas ca să îți dai seama din ce poziție pleci este te uiți la oamenii alături de care petreci cel mai mult timp din viață în momentul ăsta. Direct și indirect, calitatea oamenilor care ne sunt aproape, ne influențează. Așa că hotărăște-te ce vrei, începe prin a lucra la tine și fii foarte atent la oamenii din jurul tău. Îți pot accelera sau îți pot frâna evoluția mai mult decât crezi. Iar asta tot de tine depinde! Succesul înseamnă prieteni mai deștepți decât tine.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.

Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!

Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce vrei să devii? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!