Copacul din grădina copilăriei
Gălăgie de gânduri
și o liniște nesecată
de profunzimea cursului vieții.
Din toate izvoarele,
lăcrimează o tăcere
cu ecou infinit.
În solitudinea
confiscată de durată,
lungit ca o umbră în amurg,
cu ochi hipnotici,
veghez la căpătâiul nopților
cu bătăile inimii.
Trezesc amintiri
pe care nu le pot adormi.
La locul ei,
neclintită,
steaua Mamei.
Nu există nor
să-i oprească strălucirea tăcerii;
și nici obstacol
să-i tacă ecoul strălucirii.
Deschid cu sufletul odaia pustie
în care suspină
o candelă de tandrețe
adânci rădăcini de lumină
ce-mi hrănesc tulpina
prezentului negarantat
în lupta cu conexiunea continuă
a veșniciei.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre puls
- poezii despre prezent
- poezii despre obstacole
Citate similare
Report
Din când în când,
îmi fac inventarul patimilor.
Cu fiecare respirație,
trupul suspină resemnat.
Cu fiecare tăcere,
sufletul doare infinit mai tare.
Ochiul inimii
împreunează lacrimile;
cu ele,
mai curăță o filă de viață.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trup și suflet, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre infinit sau poezii despre curățenie
În urma ta
ÎN URMA TA
În urma ta plouă cu lacrimi amare,
De dor și iubire, ce-n suflet mi-ai lăsat,
Și se revarsă pe-a speranței cărare,
Când te privesc venind în visul adorat.
Te cheamă inima, de tristețe ninsă,
Să-i fii oaspetele de odinioară,
Cât mai este mir în candelă aprinsă,
Pentru iubirea trăită prima oară.
Ca ieri te mai aștept, înaripat de dor,
Să mă-ncălzesc la soarele din privire,
Iubirii mele caste să-i fii protector,
În tainele ei să nu vină alt mire.
În urma ta suspină vechea lăută,
Ca jalea jurămintelor rătăcite
În iubire de sufletul tău cusută
Cu fire de sentimente aurite.
Se stinge făclie în candela vieții
Și-al inimii ecou, ce n-a fost auzit
De așteptări înghețate în nămeții
Veșniciei, cu sufletu-mi înzăpezit.
Iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre trecut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pragul
poate că stelele vor lumina această noapte
și vasul gol din care toate visele și-au luat zborul
va mai purta ecoul unor amintiri
ochii și-au pierdut strălucirea vieții
sunetele curg, avalanșă fără conținut
degetele mele cern neputințele
oriîncotro aș pleca lumea se deschide în față
și se închide înapoia mea păstrând cerc de tăcere
și-așa am trecut prin viață fără ca urmele să-mi urmeze
în cartea necuvintelor, sunt spații goale
în care se-înfiripă din carne și sânge
amintiri netrăite și cuvinte negândite
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre sânge sau poezii despre sunet
Oul și ecoul
Oricărui ou îi este greu, chiar și la soare,
Să se transforme-ntr-o pasăre-ecou,
Dar nu va-nvăța niciodată să zboare
De va rămâne la stadiul funciar de ou.
În picătura prezentului nost finit,
Suntem ca ouăle deznădăjduite,
Dar nu putem continua la infinit
Să rămânem doar ouă-obișnuite.
Chiar în condiții de vremuri sărăntoace,
De vrem, în zbor avântat, să ne ridicăm,
Trebuie să ieșim din placentara găoace;
Altfel, riscăm, dup-un timp, să ne stricăm.
Ecoul este găinușa timpului pribeagă;
Cotcodăcind necontenit prin zările albastre,
Cheamă-nțelepciunea noastră să aleagă
Levitația distinctă a seminției noastre.
Și universul găinușei cochetează cu ecoul;
Nici el n-are răspuns la sfidătoarea-ntrebare,
Din moment ce n-am stabilit care este oul
Și care, găina eternei dispute planetare!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre timp, poezii despre planete, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Anotimpul iubirii
Ochii se propuneau cu bucurie revederii nesperate.
Într-o lipsă totală de logică a iluziei de ideal,
privirile se hrăneau cu gesturi irepetabile de tandrețe.
Ca o declarație de dragoste,
nestăvilinde nădăjduiri scrijelite pe lacrimi
prefațau integrala iubirii
cu biruința dureroasă a iertării.
Pe portativul raiului,
privighetoarea inimii
reitera partitura suprapunerii perfecte.
Cu instigare tainică la sublim,
gânduri adânci polenizau macii dorințelor
așteptând învelișul luminii
ca o pasăre în cuibul inimii
din cel mai frumos anotimp.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre privighetori sau poezii despre perfecțiune
Pentru mine nu există nimic mai fascinant și mai îndatoritor, decât un om care mă copleșește cu tandrețe, respect, spiritualitate, în timp ce-mi atrage atenția asupra unei greșeli! Să-i întorc iubirea, să-i mângâi mâinile, să-i sărut fruntea, nimic nu e prea mult, pentru a-i răsplăti înțelepciunea!
Iulia Mirancea (11 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre înțelepciune
- citate despre timp
- citate despre sărut
- citate despre spiritualitate
- citate despre răsplată
- citate despre respect
- citate despre mâini
- citate despre iubire
- citate despre greșeli
Apostolul pietrei
Privind infinitul
la masa tăcerii
ascultând cocoșul inimii
apostolul pietrei
zărind cât e de lung drumul
să-i spovedească sufletul
într-o poartă veșniciei
să-i simtă-mpietrirea ei sărutul
ridică chironul daltei
urmându-și neabătut drumul
cu palme însângerate
doar de piatră auzite
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre cocoși sau poezii despre Masa tăcerii
Când vreau
Când vreau să tacă zgomotele
Îmi scot amplificatorul de sunete
Și mă asigur că nu mai pot auzi
Nici lacrima, nici durerea sfredelind sufletul.
Canalul auditiv este ca un hublou
Ce se deschide spre nicăieri,
Căci acolo este uitarea de lumea din jur.
Ciocanul, scărița și nicovala,
Timpanul și nervul auditiv
Sunt singurele jucării pe care le recompun
Cu puterea gândului.
Și atunci pot auz în mine
Dincolo de disperare și voci...
Atunci îmi pot auzi sufletul
Și bătăile inimii
Singura certitudine că exist.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre uitare, poezii despre promisiuni sau poezii despre jucării
Copilăria: ecou în odaia pustie a sufletului.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre suflet sau aforisme despre copilărie
Prizonieri de război
dacă viața e o luptă, cu siguranță că moartea e victoria finală...
ai grijă ce îți dorești pentru că dorințele se împlinesc mai mereu
și îmi doream puterea cuvântului, cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul
iar cuvântul mă trecea prag după prag și spaimă după spaimă
până la esență, până spre tăcerea absolută
dar eu știam că absolutul nu există
așa că încă mai găseam sunete
și mă spălam în lumină
dar lupta continuă
ducându-mă tot mai departe
zi după zi, cuvânt după cuvânt, tăcere după tăcere
uneori simt că am obosit, simt dulceața abandonului, dar nu...
timpul nu și-a spus ultimul cuvânt
și lupta continuă...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre cuvinte, poezii despre victorie sau poezii despre spaimă
- Nostalgie
- Nostalgie ecou al prezentului mutilat.
definiție aforistică de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre prezent
Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici șoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi al lui, al ei.
A fost numai un murmur stins al inimii
Care ține-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Și care au un somn atâta de ușor...
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Nu există suflet liniștit în furtună
Credeam că m-am născut pentru furtună!
Am încăpățânat marea să mă-nvețe cu ea.
I-am simțit împreună îmbrățișarea necerească.
De multe ori,
ca un albatros cu sufletul hoinar,
în ecouri de tunete cu încolțiri de fiară,
mă luam la-ntrecere cu vântul
să nu-i simt furia înaintării spre sarcofage.
Dar azi,
ca o liră înstrunând dorul de larg,
ecoul furtunii mă-ndeamnă
să-mi ajustez pânzele în arboradă.
Cu tâmplele,
asemenea spumei mării după furtună,
răsfoiesc lumina din zborul pescărușilor.
Din gânduri ferecate-n amintiri,
culeg imagini de viitor.
Sufletul meu caută liniștea
să se poată dărui.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre naștere sau poezii despre imagine
Tăcere
într-un oraș bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e liniște
prea multă liniște
nu-mi dă pace
și tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se lovește de imensitatea cerului
și tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
pașii erau prea tăcuți
stăm și tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
pășesc pe aleile tăcute ale vieții
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniștea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiți
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a așternut peste oraș
și tace...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sfârșit sau poezii despre pace
- Ecou
- Ecou bumerang invizibil care se întoarce cu vorbele tale.
definiție aforistică de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec împletit
orbului să-i dai vedere,
celui slab să-i dai putere,
apelor albii adânci,
chip să dai oricărei stânci.
cîinelui să îi dai oase,
fețelor să dai grimase,
laptelui mama dintâi,
vlagă stelelor molâi.
din ce ai, să dai de toate,
iubirii să-i dai dreptate,
aripe păsărilor,
câte-o treaptă scărilor.
mie dă-mi iar primăvară,
pașii iuți de căprioară,
nopțile de peruzea,
sărutul ca o bezea,
vorbele pietre cioplite,
orele pâini nedospite
umbră celei care sînt...
Doamne, dă-mi cât pot să cânt!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre pâine, poezii despre primăvară, poezii despre ore sau poezii despre noapte
Freelancer
Visam demult să mă retrag
în spațiul meu material
o liniște pusă-n libertate
să țin capul sus
cu torța aprinsă la vedere.
Privesc curcubeul gândurilor
și-al stărilor,
ud semințe de cuget...
Sper să păcălesc fixațiile
care mă împiedică să văd
dincolo de aparențe!
Meditativ la infinit,
sfredelind în timp,
descompun imagini
cu sensul purificat al dorinței de-a fi
și-al sufletului de-a respira.
Nu există experiență a libertății!
Trudesc la libertatea mea.
Să fii cu adevărat liber
nu e simplu deloc;
e un proces de durată.
În dependența umbrei de lumină,
nimeni nu-mi poate lua speranța.
Din instincte strunite cu putere,
întrețin cu răbdare zborul,
oferind, zilnic,
jumătate din libertatea mea;
cealaltă jumătate o plătesc cu câte-un poem.
Și libertatea are prețul ei!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre păcăleli, poezii despre poezie, poezii despre plată sau poezii despre instinct
Lumină - filă cu filă
în simplitatea cuvântului trăiește gândul
dincolo de pretutindeni
dincoace de aproapele unei pene fragile
se naște un poem în netăcerea tăcerii
verde lumină
în privirea serii degetele mângâie noaptea
și-ntr-o splendidă atingere sosește dimineața
o chemare dinspre mâine
viața nu are termen de comparație
verde lumină
trăim timpul
îngenunchem la marginea nopții să-i dăruim seara
îi simțim mâna cu inelul albastru spre tăcere
fructul iubirii are un sens
verde lumină
surâde așteptarea
curge-n cascadă valul vieții
își cheamă perechea în ziua sortită
se aude ecoul în surdină
verde lumină
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre verde
Momentul
Vine momentul când inima tace...
Nu mai vorbește prezentului despre trecut,
Nici despre un alt început.
Se cuibărește în tăcerea
Ce o învelește ca pe un prunc
Nenăscut încă...
Așteaptă ca renașterea să izvorască
Din adâncurile intangibile, reci...
Calcă cu tălpi de lumină
Pe catafalcul de roze
Și îngerii se opresc și desenează drumul,
Devenind candelă și mir
Pe fruntea de crin...
Bine-ai să pleci,
Bine-ai venit!
Pe irisul tău împietrit
Ai pitat suferința și bucuria,
Acum fugi de culorile vieții
Scăpărând lumina într-un alt univers...
Picuri liniște în paharul destinului
Și îți înmoi taina
În paharul necunoscutului,
Apoi devii aripă
Peste care se depune
Nisipul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre trandafiri sau poezii despre suferință
Există oameni pe care n-ai vrea să-i vezi, dar ești nevoit să-i vezi și, tocmai din această cauză, nu ai ochi să-i vezi.
aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre existență