Apostolul pietrei

Privind infinitul
la masa tăcerii
ascultând cocoşul inimii
apostolul pietrei
zărind cât e de lung drumul
să-i spovedească sufletul
într-o poartă veşniciei
să-i simtă-mpietrirea ei sărutul
ridică chironul daltei
urmându-şi neabătut drumul
cu palme însângerate
doar de piatră auzite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii tale

Spune-mi ce nume
Să-i dau inimii tale
Să ti-o pot chema
Când ochii tăi mă vor uita...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimateria ta

Antimateria materiei mele
Era golul unde era locul
Antimateriei tale.
În sărut de antimaterializare
A timpului duşman antimaterial
Oricărei iubiri concurente cu parfum loial,
Spre infinitul amaterial.
Unde gelos bate pe masa tăceri
Vâzând cum se deschide Universul
În fanta iubirii adevărate cu sărutul!
Ce într-un fuior de trupuri
Ne contopeşte etern
Atingând infinitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibar sub pleoapă de univers

Hai vino
să zburăm până la capătul înălţimii
adorato
să-mi fi vioara tandră inimii
şi eu
la naiul venelor
să te înalţ în zbor măiastru
cu trilul ciocârliilor
şi dacă se va termina albastrul
dincolo de el vom răsări
în fuior de cântece
ce universului o să-i spintece
o fantă
ca un cuib ascuns sub pleoapă
cuibăriţi cu infinitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm de toamnă într-o icoană

Uneori drumul te duce
Unde n-ai să gândeşti
Prin locuri de poveşti
Şi cu pana faci cruce

Zărind răsăritul de basm
Peste verdele-n ultim spasm
Cu heruvimi de ceaţă
Ce ambrozic se înalţă

Peste păduri şi câmpuri
Cu rouă părând, lumânări
Si ochii mei hoinărind
Poate te-o zări zâmbind

Pe culme fluturând mâna
Cu răsăritu-n purpură
Semănând cu o icoană
Cu-ngeri de ceaţă-n aură.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi recita curcubeul

Ploia asta cu atingere timidă
Incercând nouri cerului să-i dividă
Să-i reînsenineze privirile
Mi-a aduce aminte recitările

Când îmi sopteai ploile versurilor
Şi ca un soare încălzeai tandru
Şipotul lor şarg cu bici meandru
Inimii, cu sunetul curcubeielor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Orice înger are un prieten, demon
Să-i arate negrul văzut doar de el

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prins de timp într-un film alb-negru şi mut
In privire mi-ai apărut!
Răsărind dintr-un mac roşu din al cincilea punct cardinal..
Unde, busola inimii se îndreaptă neabătut
Cu bătăi magnetice,... atrase de al tău sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar munţii -- unde-s?

Din straşina curat-a veşniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult şi sufletul îşi zice,

Eu am crescut hrănit de taina lumii
şi drumul meu îl ţine soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte
şi-n pieptu-mi larg
credinţa mea o sorb puternică din soare.
Din straşina carat-a veşniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult şi sufletul se-ntreabă:

Dar munţii -- unde-s? Munţii
pe cari să-i mut din cale cu credinţa mea?
Nu-i văd,
îi vreau, îi strig şi -- nu-s!

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele

Vântul mă ispiteşte
Cu şoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte soseşte
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise..
Şi cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel..
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut..
Intre ele ţineam,.. ultimul sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ele

Vântul mă ispiteşte
Cu şoapta lui pe grabă
Palmele le întreabă
Din ce parte soseşte
Căci iar nu dormise
Năucit decât fugise
Cu ochii mei prin vise
Cu pleoape neînchise...
Şi cu adieri iele
Mă ruga-n rafale
Să desfac palmele
Să le ridic spre cer
Să-i spun ce sens are el
Purtând dorul acesta rebel...
Privindu-l neabătut
Palmele nu am putut
Să le despart cât ar fi bătut...
Intre ele ţineam... ultimul sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o privighetoare pe pălărie

O aud cântând în zori
Răsărind soarele-n zări.
In schimb oare ce-o vrea...
Să le adune privighetorea?
Pe toate din lumea asta
Să se ducă în nor dimineaţa!
Când o deschide mândra
Pleoapa şi fereastra
Să-i cânte de s-o auzi în cer!
Să-i coboare câte un înger
Cu aripa să-i fie pălărie
Căldura de o să vie
Cu o privighetoare pe ea
Să-i cânte iubirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Brâncuşi la masa tăcerii

Stăm la masa tîcerii
ca la o meditaţie de seară.
atât de tineri
atât de bîtrîni

ascultăm cum bate inima pietrei.
Oare să povestesc despre bicisnicele vânători
de cuvinte?
Să povestesc de ce cărţile mele sunt spectacole
cu un singur personaj?
Tac.
De ce să spun vorbe-aurite
poate mincinoase ca jurămintele de dragoste

Stăm la masa tăcerii
atât de tineri atât de bătrâni
trec anotimpuri după anotimpuri.
Poate adevărul se iveşte tăcând

poezie de Daniel Corbu din Cartea de poeme a lui Daniel Corbu. Scrisori către cei singuri, Iaşi, Junimea, 2019, p.75 (2019)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptă, bună, frumoasă...

*
Jale in suflet am avut...
Şi zi de zi, tot strâng
Atâta timp, cât sunt.
E drumul lung??
.
Florile toate te plâng,
Odată cu mine.
Te chem şi te strig
Îndelung... E drumul lung?

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

O piatră de o arunci
in apă ridică valuri
de întrebare.
Dar nu asta doare...
Colţul,.. ce greu se rotunjeşte
înfipt în adâncuri
purtat de lacrimi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul inimii

trandafirul inimii aşteaptă
în sărutul tău să încolţească
cu polen de bătăi să te învăluiască
crescând cu tine în zări să inflorească
legănându-te cu ador
ziua nopţilor
ca pe un fluture nemuritor
sub arcada curcubeielor
şi lumina stelelor
cu trupul tău strălucitor
şi căpruiul orbitor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de tuş

Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. ruşinat.

Dă-i un pahar de linişte
Şi o filă să muşte
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!

Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspiraţiei cu trup de fum...
Ce acum la săturat

Şi imediat la-nfometat!
Negându-şi creaţiile
Ce i se par cu gust sărat
Degustate-n privirile...
Celui ce la invitat.

Să-i deschidă sufletul
De cititori devorat
Cu unul neîmpăcat..
Când dă lumii gustul,
Doar de el savurat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimii pat

Cu dorul mergând expatriat,
te caut, să-i fi inimii, pat..
cărând un sac cu petale
cu bătăii,.. ce sunt a tale.

Ce acum par grele-n cuie
ce-n herghelie-mi huruie
jucând pe pieptul de zid
un dans săgetând, fraticid..

Urlând a ospiciu bolând
ce nu mai este senin, blând,
de atunci de mult de când
eu nu te mai aud sunând

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem matrice

Potcovit cu caiele de viermi
Înhămat clipelor de ieri
Din ce in ce mai grele
Cu cele de azi mute în pietre

M-am asezat pe iarba ta şoaptă
Şi nebunie s-au îndrăgostit
De tine şi ambra rouă, viermii
Ce-mi răsăreau din toată clepsidra trupului

Spărgând coconul ei de sticlă
In clipe fluturi in roiuri
Oprind nisipul să-i admire
Cu zborul lor efemer de mirare

Ce răsărea altul din cel ce moare
În fuiorul ce se înălta in zare
Cu două trupuri îmbrăţisate
In matricea de eternitate

Cu ploi de aripi căzătoare
Si cu un fuior de fluturi curcubeu
Ce se ridica in continuare in mirare
Privirilor ce din patru ochii s-au topit

In cea de infinitul nedefinit
Cu utopii ce doar iubirea le poate trăii
In matricea nemuririi energiei
Ce nu se pierde veşniciei

Atrăgându-se din orice zare
De aceaşi lumină are
Şi tel de zbor de fluture
În infinitul de mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ador

Te port mereu, unde nu ştii...
Pe umăr, deasupra inimii.
Noaptea te ascund in ea
Să-i naşti vise, draga mea..

Ziua urci in bătăi... uşor
In adiere, tâmplei... de dor
Să te ador, până am să mor
In poezia noastră... a inimilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!