Și totuși este primăvară-n noi...
Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Și am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Și norii se plimbau, nevinovat...
Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am șoptit în gând
Dar, norii își vedeau de menuet,
Schimbându-și partenerele pe rând...
Și mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de șiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...
Și am uitat că soare nu-i și-i frig
( E totuși primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început să strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!
De sub coroana unui nuc, un cuc
A început să cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Și arunca în mine câte-un dor...
Și nu-mi mai pasă că e înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Și versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre flori
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre sprâncene
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
Citate similare
Adevărul despre scosul la tablă
când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă
mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!
hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat
m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
dar ea mi-a repetat întrebarea
de frică sau de rușine
am început să cresc și să mă micșorez
până am rămas la o statură imensă
eram deasupra lumii și îmi era frig
cu cele două bucăți de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar să îi umplu pe cei de jos cu praf
și să îi sperii cu fulgerele mele idioate
m-am oprit când prima furnică a ieșit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
și s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învățătoare
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățători
- poezii despre furnici
- poezii despre educație
- poezii despre viteză
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre substantiv
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sex
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dintr-o întâmplare
m-am trezit îndrăgostit
mă tem că lumea
începe cu noi doi
din brațele mele
din coapsele tale
atom cu atom ne adunăm
să concepem viața celulă
cu celulă cum e în scriptură
m-am temut că e târziu
dar coconul pe care-l purtai
a prins puls în nemărginire
mă tem că e vremea ta
sufletele noastre s-au prins
într-un ram virgin și verde
stăm zâmbet lângă zâmbet
de la apusul soarelui până la răsărit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre zâmbet, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre puls, poezii despre iubire sau poezii despre creștinism
Eu m-am ascuns în mine...
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți
Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.
Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.
Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!
Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.
Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre soț sau poezii despre rai
Viața mi-a ucis povestea
Ți-am deschis cărări spre mine, să nu rătăcești vreun pas-
Cineva, dar nu știu cine, le-a închis și am rămas
Cu singurătatrea oarbă ce scâncește pe la uși
Într-un dialog de taină cu tăcutele păpuși.
Mor cuvintele pe buze, ce nu mai zâmbesc de-un veac,
Am uitat să cânt din frunză, primăverile iar tac;
Îmi dau roată la ferestre, dar ferestrele le-nchid
Și în cioburi de tristețe și în lacrimi mă divid.
În pustiul dintre ziduri amintiri încă dospesc,
Între file-ngălbenite, ochii-albaști îmi zâmbesc;
Aș pleca-napoi în mine, dar nu știu cum să pătrund-
Drumu-i sinuos prin stâncă și-i atâta de imund!
Viața mi-a ucis povestea dintr-un vis nevinovat,
N-am cerut nimic și totuși cruce grea am de cărat.
Când în jurul meu salcâmii ning cuminte dintr-un ram,
Eu mai port pe umeri iarna și-n zăpadă mă destram.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre stânci sau poezii despre păpuși
Ocean de iarnă între noi...
Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.
Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.
La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.
De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.
Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.
E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre viscol, poezii despre ploaie, poezii despre planete, poezii despre ocean sau poezii despre ninsoare
Trăiesc intens
E primăvara-n noi, e primăvara-n mine
Și o păstrez demult... mi-e veșnic amintire,
Grădina cea cu meri și caiși cu floarea albă,
În urmă de îngheț, ieșiți de sub zăpadă....
Nu am trăit degeaba, nu tristă mi-a fost seara,
Eu am ales in doi să urc în vreme scara.
Nu las să se strecoare nici urmă de-ndoială,
Și joc mereu pe scenă in rol de primăvară!
Sclipire pun în valul luminii ce inundă,
Pe ram mugur de frunză si toporași în umbră.
E primăra-n noi, e primăvara-n mine,
Și are loc de cinste așa cum se cuvine.
Viața e un vector, trăiesc intens și azi,
Aceeași primăvară ca verdele din brazl
Ce își păstrează haina curată ca și nouă
Chiar de e frig afară, chiar dacă stă să plouă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre seară
O parte din mine
Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii și viața fulger au trecut
Mi-a bătut un ram în geam
Privește afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns
Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut
Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineața asta apare
În pâinea cu sare și vin
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre păr, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre perle sau poezii despre dimineață
...și a fost duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de liniște deplină
a coborât în mine
și mi-a șoptit
nu e foarte rău
liniștește-te...
când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre păsări, poezii despre ochi, poezii despre lumânări, poezii despre instinct, poezii despre inimă sau poezii despre Dumnezeu
E primăvară-n calendar...
E primăvară-n calendar,
Domol zefiru-adie
Și-un soare-aprins de chihlimbar
Pândește la chindie.
Tresaltă firea-n ciripit
De triluri îndrăznețe,
Dar gheața-n noi nu s-a topit
Și-n suflete-i tristețe...
Narcise galbene-și deschid
Petale grațioase,
În noi mai stăruie perfid
Firide-ntunecoase....
Răzbate soarele din nori,
Surâde cu blândețe,
Dar nu mai trec prin noi fiori
De dor... să ne dezghețe.
Mai bâzâie câte-un bondar
Prin luncă, pe răzoare,
E primăvară-n calendar,
În noi când va fi oare?
Tânjim după un alt Senin,
Ni-e sete de lumină,
Scrutăm văzduhul opalin
Și-L așteptăm să vină.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (15 martie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre narcise, poezii despre dor, poezii despre calendar sau poezii despre Soare
Amândoi
Dă-mi viață să-nvăț să trăiesc,
Dă-mi lacrimi și zâmbet, să-nvăț să iubesc
Trezește în mine o altă ființă,
Și fă să se nască din suflet dorință...
Greșește-mi și cere-mi iertare,
Dă-mi roua din zori și-o dulce chemare,
Cuprinde-mă-n brațe, condu-mă-n abis
Dă-mi stele aprinse și veșnicul vis.
Dă-mi forță să trec prin foc și prin ploi,
Încrede-te-n mine, încrede-te-n noi
Fii înger al nopții, lumină din Rai!
Blândețea senină din dulcele-ți grai.
Destramă tu, zidul durerii
Dezleagă misterul vechi al tăcerii
Dă-mi șansa să sper, oprește-te-n loc
Să fim iar copii - sa fie un joc!
Oprește tu, dorul ce-n suflet se-adună
Dă-mi parte din tine, să fim împreună.
Mi-e teamă de frigul din sufletul meu
Când focul iubirii se-aprinde cu greu.
Să facem lumină din cer să se nască,
Și dragostea noastră de-apururi să crească.
Dă-mi ropot din lacrimi, culese din ploi.
Și astfel iubirea va fi pentru noi.
poezie de Andreea Palasescu (19 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre tăcere sau poezii despre rouă
Vis de primăvară
Mi-am pus în gând să-ți scriu de primăvară...
De părul meu în vânturi risipit,
Când rătăceam în fiecare seară
Cărări necunoscute-n infinit.
Plângând, m-am înălțat vulcan arzând.
Tu din cenușa nopților de ceară,
Te-ai avântat spre mine, aruncând
În vis, atâtea flori de primăvară.
Și s-a umplut aleea de istorii
Și fiecare pas era un veac...
Trăiam în noi, din vise iluzorii,
Miros pierdut de flori de liliac.
Înmugurise caisul... De candoare,
Dansam pe albele alei... Mai știi?!
Dar n-am uitat că stele căzătoare,
În părul meu, cândva, vor răsări...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre noapte
Sunt pădure și câmpie și grădină...
Cresc în mine, azi, păduri, ca-ntr-o oază din deșert
Și nu-mi pasă dacă-mi furi, un poem cu ploi. Te iert.
Lasă-mi versul de-nceput, când gemea de-atâta verde-
Un lăstar necunoscut, nebunia să-mi dezmierde!
Cresc în mine, azi, câmpii, flori de maci, pe buze dulci
Și devreme, de-ai să vii, să nu uiți să te aduci,
Să-ți arăt cum râd scaieți, la o margine de vară,
Când i-atinge luna-ncet, și-i sărută-n strai de seară.
Cresc în mine, azi, grădini cu zorele și trifoi,
Tu, să mă adăpi cum știi și duios să mă desfoi,
Să-mi lași trupul să respire și-n miros de busuioc
Să gustăm din mere coapte. Și la cină te provoc,
Să mă guști din cupa vie-a unui roșu trandafir,
Unde te aștept, iubite, ca pe-un tainic musafir.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre râs sau poezii despre roșu
Simplă
Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - și am vibrat
când s-a uitat adânc și lung la mine
- și nu era adevărat.
Când m-am trezit, mai simțeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă am văzut pe obraz
două dâre de lacrimi subțiri.
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nina Cassian despre visare, citate de Nina Cassian despre iubire, poezii despre adevăr sau citate de Nina Cassian despre adevăr
Arghezi (2)
am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
și a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
și ca s-o liniștesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, și cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
și se lăsase frig
și n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu știu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
și mi-am luat capra de funie
și șchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre început, poezii despre văi, citate de Nichita Stănescu despre văi, poezii despre moarte, citate de Nichita Stănescu despre moarte, poezii despre fum, citate de Nichita Stănescu despre fum sau poezii despre Tudor Arghezi
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zoologie sau poezii despre siliciu
Tu nu mai ști de mine, primăvară!
Tu nu mai știi de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe brațe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineți în alb lințoliu
Și în poeme e atâta seară!
Un vers își scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Și plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.
Un punct debusolat își vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că și-a făcut seppuku și norocul.
Tu nu mai știi de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveștile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.
Și dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc
Cântec indiferent
Și-am zis verde fir de piatră
S-a dus sîngele din vatră
Din palate țigănești
Cîini metaliferi mă latră
Și-am zis verde de granit
M-am ferit cît m-am ferit
Dar tot m-a lovit în creștet
Praful de meteorit
Și-am zis verde mîță neagră
O femeie să-nțeleagă
Demonii ce zac în mine
Mi-aș trăi viața întreagă
Și-am zis verde pui de cioară
Nu e loc să nu mă doară
Și cad frunze verzi din mine
Dar nu se grăbesc să moară
poezie de Liviu Nanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre negru, poezii despre muzică, poezii despre meteoriți, poezii despre frunze sau poezii despre femei
Eleison Me Ton Amartolon [Miluiește-mă pe mine păcătosul]
Doamne, credință am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeții munți i-am clătinat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, în stihuri Te-am cântat și Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat și graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce și duios,
ocări și spini am suportat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, cu Tine am fost pe cruce și am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân la os
și oasele-mi zdrobite au fost
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit
Îngeri m-au purtat și-n cerul Tău frumos
cu sfinții în rugăciune-am fost
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit
din rugăciunile rostite cu folos.
Atât de minunate sunt
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre mândrie
Un fel de ludism evadat din truism...
Este vreme de rai pe planeta ''Cobai'' și decembrie-așteaptă în vamă,
Că nu are green card și doar vântul bastard injustețea, la vameși, reclamă.
Și mai scapă prin gard pe câte-un bulevard o rafală de vifor răzleață,
Într-o marți e gerar, miercuri zbor prin florar, vineri floarea, ninsori îmi îngheață...
E un fel de ludism evadat din truism; ar fi timpul troienelor albe.
Azi, un verde ițit, că e mai m-a mințit și mi-am pus siniliul în salbe...
Marea tace-n adânc și-și strunește-n oblânc tabieturi, furii hibernale,
Se-oglindește în cer ca un vechi giuvaer și-și pictează un soare pe poale...
Dintr-un mugur timid frunze noi se decid să îmbrace un ram singuratic,
E o clipă vicleană ce precede o rană sângerândă-ntr-un ger fantomatic,
Mâine, iarna e-n toi și de n-ar fi cu ploi și ar ninge pe cetini și-n mine
Aș primi-o cu flori și din nori migratori aș păstra neaua mea pentru tine.
Și de mână, în pași simultani de trăpași, să chemăm anii tineri pe stradă,
Chiar de noi suntem azi în pădurea de brazi, anonimi oameni (doi) de zăpadă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre vamă
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative