Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nichita Stănescu

Arghezi (2)

am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
și a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
și ca s-o liniștesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, și cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
și se lăsase frig
și n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu știu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
și mi-am luat capra de funie
și șchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Mircea Dinescu

Capra contemporană

Capra mănâncă trandafirii grădinilor
municipale
ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
nu pleacă dimineața la birou
nu citește gazeta de seară
dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi
ignoră semafoarele cu nerușinare
nu-și dorește limuzină și jur
n-a brevetat încă iarba artificială
deși mai știe câte ceva despre păduri.
Statuia din centru a fost schimbată
orașul se leagănă într-un scrânciob de fum
numai această capră încăpățânată
dă lapte și nu se-ntreabă cum.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 14.99 lei.
Ion Minulescu

Romanța tinereții

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Și fiindcă ruga stăruitor
Să-i fiu și eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioșat
Și-n cadrul prețului fixat -
Un preț absurd,
Ridicul
Și meschin,
Cu care-aș fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Și-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar și altora!...
Și-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veșnic - se grăbea
Să-și vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit -i spun
Că-s gata -i ofer un preț mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu...
Și-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Și s-o ascund sub pat -
Deși-o iubeam, am renunțat la ea
Și n-am mai vrut să știu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie și cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Și-a dispărut...
Și nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Și totuși, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Și-aștepta
O zi să-mi mai aduc aminte și de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Și-n loc s-o mai sărut -
Cum aș fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Și-acum,
Cred c-ați ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinerețea mea!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Marius Robu

Nepăsarea de sine

Doamne, cocoșul a cântat
Iar eu nici nu m-am lepădat
Nu știu de ce s-o fi grăbit
n-am greșit cât am iubit.

Poate că mi-a cântat de bine
Pe când mă lepădam de mine
Dar eu nu mi-am cerut iertare
După-ntreita nepăsare.

Crezându- nevinovat
De cine m-oi fi lepădat?
Uitând al resemnării glas
De cine singur am rămas?

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capra, țapul și proțapul

motto:
Când un ilogic delirează, unii logic demonstrează.

Lâng-o capră, pe o piatră stătea capră-o biată capră.
Și proțap, lâng-un proțap se holba-ntr-un țap, un țap.
Și-ntro halbă se holba, căci el vrea de-altminterea
Un crap la proțap frigă, dar capra nervoasă-i strigă:

"Țapu', țapu', țapu', ța! Țapule ia fă-te-ncoa!
Fă-te-ncoa să mă desfăt, fă-te-ncoa făt un făt!"
Behăie capra degeaba, căci țapul se ia cu treaba.
Țapu-n țap bere își toarnă, și în gât țapu-și răstoarnă.

Și-apoi foarte-ndemânatic, face-n pripă un jăratic
Și-nfige crapu-n proțap, de la coadă pân' la cap...
Capra dă cu piatra-n crap. Crapu' sare-n cap la țap.
Piatra-i crapă crapu-n patru. "- Treci-ncoa, -ncep latru!"

Strigă capra către țap. "Crapu' ți-am crăpat în cap,
Dar cu capra îți crăp capul, și-ți înfig în cur proțapul!"
"Ța, ța, ța căpriță, ța, stai tu capră cât-oi vrea!
Poți sta capră chiar și-o lună, nu mă-ncurc cu-așa nebună!

Nu te lua-n coarne cu mine...! vezi, că nu mă pot abține
Și-o să-ți trag un țap în cap, de-o să zici că sunt casap!
Vrei să mă bagi în păcat? Ce-s io, Țapul de Sabat?
Crăpa-ți-ar capu' capro-n patru, io-s Pan, nu psihiatru!"

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Varianta pozitivă a perceptului morbid "să moară capra vecinului": s-o pui pe vecină capră?!

aforism de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Oița albastră

O oiță albastră a venit pe înserat
Când norii negri s-au spulberat
Și timid m-a întrebat:
Vrei fiu a ta oiță?
Eu am aprobat
Ea de mână m-a luat
Și am pornit la plimbat
Spre o veche troiță.

Cercetând-o, am observat
Că mici steluțe s-au gravat
În urechi – am întrebat:
S-a mutat cerul la tine?
Ea a aprobat
Eu de steluțe am apucat
Și m-am preschimbat
Lepădându-mă de sine.

O oiță albastră a venit pe înserat
Când norii negri s-au spulberat
Și timid am întrebat:
Vrei dormi cu mine?
Ea a aprobat
Eu am așezat-o în pat
De lacrimi îmbibat.
Cine -nțeleagă, cine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Laudă imperfecțiunii

Nu voi elogia imperfecțiunea,
Dar nici pe verișoara ei, perfecțiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiți,
Suflet curat, deși este la căutare,
Ai două urechi și o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăiește,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, ferește.
Admir poeții care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecțiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Țara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, -l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greșeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul și tatăl s-au despărțit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde și astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,
Cine știe care este casa lui? De ce suntem singuri aproape în orice moment?
Faceți liniște, pe această stradă stă un scriitor care lucrează?
Ce lucrează el? Face o casă? Nu, un palat.
Ce palat, are el puterea, banii, priceperea
Să facă un palat? A trecut pe acolo Frumoasa Frumoaselor.
S-a oprit, l-a sărutat pe frunte pe bietul scriitor și a plecat.
Peste noapte a apărut palatul. Nu era perfect, dar era.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Unde dai și unde... capră!

M-am rugat capra să-i crape
Și-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre,
A crăpat-o p-a de lemne.

Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună!...
De surcele-i curtea plină...

Nu te joci cu-a Lui putere,
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr și miere,
I-o dădui cu împrumut.

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Fabulă - Niște capre

Mi s-a spus
de pe vremea când eram mic
cum că o capră
nudin buric,
nu sare la întâmplare,
nu behăie fără motiv,
a cântare
nu se fardează excesiv,
pe unde apucă
nu poartă perucă,
brățări, inele, fără rost,
nu ascultă manele
cântate prost,
nu secu parfum
pe haine-mbibate de fum,
stă bine pe picioare,
nu se dă mare,
nu poartă sandale
romane,
nu face sluj
unui bătrân netot,
nu secu ruj
peste tot
și multe alte
o capră nu face
dar, ce îmi place
e, oricât te-ai forța,
chiar a disperare
uneia de-acum
oricum nu-i poți anula
statutul de capră
pe care îl are!

fabulă de din Împunsături blajine (27 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Crucea

Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când același sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie și moare pentru mine.

De fiecare dată îi tot rămân dator
și totuși nu îmi cere nimic când iarăși vine.
Nu știu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră obține
cu sacrificiu-acesta etern, copleșitor.

Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.

Și-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându- blând deoparte:
nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.

sonet de (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Miros de fum

Jucăm un rol, în filmul viețtii noastre.
Tu joci și lupți în tot acest timp.
Lupți, pentru ce?
Pentru a fi înfrânt?!
Câștigi doar pentru o vreme...
Căci tu ai fost chemat pe acest păamânt,
Ca faci față doar luptând
Cu CEL DE NEÎNVINS.
Dar când iubești, îți pierzi controlul
Și curajul se transformă-n nebunie,
Alunecând, în "CAPODOPERA" ținutului numit Viață.
Eu te-am iubit de când ai înflorit,
Înainte de a prinde rădăcini în mine...
Și te știam deja din somnul meu, din vise...
Și cine m-ar lua în seamă acum, dacă nu tu?!
Off, Universul meu,
De când m-am confesat te iubesc,
Mă simt puternic și vanjos, ca Omul de zăpadă,
Ce stă în vânt și ploi la poarta sufletului tău...
Iubindu-te, din depărtatare, cu felul meu de-a fi...
Știu că a trebuit să mint...
inșel chiar și pe mine...
Să joc un "joc" perfid, meschin
Crezând și sperând tu vei iubi!
Și-a mers pentru puțin.
Ne tot mințeam ne iubim...
Când am fost sincer... tu te-ai speriat și ai fugit!
Dar nu mai e nevoie să m-auzi acum,
Căci știu că orice vorbă sau literă, spusă sau scrisă
E socotită împotriva mea!
Așa ca eu mulțumesc,
Că in tot acest timp am să te păstrez mereu,
Ca pe o icoană în sufletul meu,
Lăsând trecutul...
Îmi este atat de dor de tine!
Și nici măcar nu ne-am cunoscut...
Doar eu te-am iubit și te mai iubesc încă,
În viața mea secretă!.
Acolo unde am înșelat și m-am mințit pe mine!
Acum tot ce pot face este să tac...
Acum tu ești doar un fum în depărtare,
Ce strălucește doar prin jarul ce-a lăsat...
Au mai rămas secundele singurătății
Ce vor preface și jarul în cenușă
Aștept doar vântul cu-adierea lui
Să stingă sau reaprindă focul din noi.
Ori, va rămâne totul
Doar o amintire cu miros de fum...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Arătarea

Din planeta nu știu care
Galaxia nu știu cum
Mi se-arată-ntr-o visare
O nălucă neagră fum.

Și oprindu-se la mine
Preț de câteva secunde
Nu mi-a zis de unde vine
Doar merge orișiunde.

Grijă s-a legat să-mi poarte
Dacă am s-o însoțesc,
va feri de moarte...
Cât lumea am să trăiesc!

Bine că n-am dat crezare
Și că n-am plecat hai-hui
Pe planeta nu știu care
Galaxia nu știu cui.

Ca-ntr-un joc de-a râsu-plânsul
Mi se-ntredeschise cartea
Care tălmăcește visul...
Arătarea era moartea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buzele mele au șoptit

Când așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul cu mustață de fum

Omul cu mustață în dublu exemplar,
Omul cântă din mustață imnuri de slavă
Pentru sine, mustața lui este din sârmă ghimpată,
În loc de mustață poartă un fuior de fum.
Fiecare dă o soluție, murim fiecare dintr-o soluție,
O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică,
Bordelurile ambulante pentru bieții soldați se înmulțesc,
Armistițiul se va încheia într-un bordel,
Se va servi cianură la masa tratativelor,
Cine dorește poate aleagă un atac cerebral la o vilă
Bine păzită, dar omul cu mustață de fum
Nu va muri niciodată.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Cojocariu

Castravetele...

Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc -l iau...
Din sacul de dormit.

Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.

Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
nu-l mănânc,
nu e pregătit.

Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?

A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?

Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?

Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!

L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptând

Pe străduța de la moară,
din deal, în vale coboară
o femeie cu năframă
și-am crezut ești tu, mamă.
Când s-a mai apropiat
sufletul mi s-a-întristat.
Nu era cum așteptam,
măicuța mea din Bărăgan.
Dar... fiind femeie bună
m-a luat atunci de mână
și mergând pe drumul drept,
m-a întrebat pe cine-aștept.
I-am spus că mi-e dor de mama.
Apoi ea mi-a spus cu milă:
Așteaptă, că o să vină.
Am mai așteptat un an.
Tu, mama mea din Bărăgan,
de-acolo, din țări străine,
oare, mai gândești la mine?
Mamă,
știu că ai un suflet bun.
Nu vreau să mai stau pe drum,
fiu copil al nimănui,
îndur cearta orișicui.
De tine dorul apasă:
Te rog mamă, vno acasă!

poezie de (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Cu bulgări de zăpadă-n mâini

Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veșnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ține luna sfeșnic

când, aplecat și încordat,
în focul veșnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.

Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi și iată
sprânceana mea-i de fum acu
și fruntea încordată.

Apă și foc, gheață și fum, -
azvârl și strig, azvârl și strig:
Priviți-, trăiesc și sunt acum,
și mă las nins și nu mi-e frig.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Pavel Lică

Oaia, promovată capră

Când catârul-șef de sat,
Într-o zi a observat
Că-n ogradă e și-o oaie
Cu nuri, suplă și bălaie,
Cum nici n-ar putea fie
O lele din Orăștie,
Fiind pofticios, codoșul,
S-a trezit în el cocoșul:
Și-o curtă discret pe blondă...
Doar oaia, pudibondă,
I-a dat de-nțeles că ea
Ar putea, cum vrea, stea
Dacă-i dă și ei, normal,
Un calup din "cașcaval".
Că ar vrea și ea, vezi bine,
Funcția ce o deține
Capra, secretara lui.
Auzind, șeful tehui,
De condiția impusă,
Și vrând oaia-n pat sedusă,
A concediat discret,
Evident, printr-un decret,
Capra, bună secretară,
Spunând -i mai necesară
La Palat, oaia ce are
Lână, lapte și... picioare.

De-aici, noi vedem d'aia
Poate fi capră și oaia!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărul despre scosul la tablă

când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă

mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!

hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat

m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
dar ea mi-a repetat întrebarea

dar ea mi-a repetat întrebarea

dar ea mi-a repetat întrebarea

de frică sau de rușine
am început să cresc și să mă micșorez
până am rămas la o statură imensă

eram deasupra lumii și îmi era frig

cu cele două bucăți de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar îi umplu pe cei de jos cu praf
și să îi sperii cu fulgerele mele idioate

m-am oprit când prima furnică a ieșit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
și s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învățătoare

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook