Eu m-am ascuns în mine...
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți
Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.
Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.
Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!
Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.
Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre soț
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Au înflorit salcâmii
Au înflorit salcâmii în vara mea pustie
Și freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun,
În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie
Și de-ai fi lângă mine, câte-aș avea să-ți spun!
Îmi ești atât de-aproape, dar depărtări ne plouă
Și nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc;
Am să dansez cu iele-n păduri, pe lună nouă
Cu ultima suflare, de braț să te apuc...
Și-n voaluri de mirese, te-oi înveli satanic
Să nu-mi mai scapi din mreje, cu vrăji să te seduc;
Mi-e lacrima ascunsă într-un surâs amarnic
Și te aștept, iubite, în cuibul meu de cuc...
Să-mi umpli golul rece, în care pescărușii
Au tot murit pe rând, pe-o margine de mal!
Eu te aștept cu pâine și sare-n fața ușii
S-apari din spuma mării, pe coama unui val...
Au înflorit salcâmii și albul lor mă frânge
De fiecare dată, când mai privesc în sus;
Din fiecare floare îmi picură, în sânge
Câte-o secundă moartă, dintr-un timid apus...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre seducție
- poezii despre secunde
- poezii despre păduri
- poezii despre pâine
- poezii despre ploaie
Doamne, Tu ești totul...
Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
Mă-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau să fiu și eu.
Nu mai pot departe să Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.
Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.
Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.
Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am să fiu și eu...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre frică, poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre sfinți
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.
Pășesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău și cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineți cu ghiers de turturele.
Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu șoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Și treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creștet până în călcâie.
Să-ți spun iubite, bună dimineața,
Ca glas de-arcuș pe strune de vioară.
Atât de drag îmi ești, cum mi-este viața;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre dimineață, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre sărut sau poezii despre superlative
Despărțirea
Nu mai avem nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfințit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Și-atâtai tot! Din ce-a putut să fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi mă doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu și peste-această zi,
Tristețea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porți
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanțuri ca pe-un hoț!!!
Să nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, și în gînd!!
poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre trenuri, poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre nebunie
Gând mort
Mi-e așa și-așa se pare
Mi-e așa indiferent
Mi-e cum e la orișicare
Când le e timpul absent
Mi-e mai bine de o oră
Mă simt altfel de atunci
Aș putea să joc și-o horă
Dar cu cine printre cruci
Mi-este osul stâng mai bine
Și pe dreptul nu îl simt
Simt doar recele în mine
Și căldura din pământ
Mi-e așa și-așa se pare
Așa-mi place să mă mint
Arde sus o lumânare
Pâlpâie peste mormânt
Mi-e o liniște de toate
Nu aud nimic nicicând
Nici chiar clopotele sparte
Sigur bat din când în când
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre minciună, poezii despre lumânări sau poezii despre cruce
Singurătate
Mi-e frig, iubite, mi-e frig,
ațâță focul pe vatră!
Topește-mi suferința,
sfarmă brațele reci
ce trupu-mi ating.
În suflet mă doare o rană,
văd universul arzând,
împovărat cu moarte
duce povara peste stânci.
Mă sfâșie lupii, degeaba te strig,
tăcerea-mi urlă în suflet,
fluturii albi se sting.
Mi-e somn, iubite, mi-e somn,
așterne-mi țărâna să dorm!
Sub ramuri de brad să plâng,
vioara-n suspine să-mi cânte,
durerea din mine să țipe.
Plecat-a vara, pleca-va și toamna,
în mine își face iarna cărare,
pe tâmplă-mi curge ninsoare,
pletele se schimbă-n culoare.
Mi-e stete, iubite, mi-e stete,
umple-mi ulciorul cu apă vie!
Deschide poarta spre absolut!
Sădește floarea vieții în genuni
să-nflorească iubirea-n adâncuri,
nepământești brațe să ne urce
dincolo de cer...
Izvodește din condei amarul,
corăbii se pierd în Bermude.
Mi-e dor, iubite, mi-e dor,
mi-e aripa frântă și nu pot să zbor,
am sufletul ascuns între himere,
îmi fac din amintiri scut.
Îngerii îmi ascultă tristețile,
îmi risipesc amarul din suflet,
sângele-mi amuțește-n artere,
mă simt închisă-ntr-un abis...
Mariana Petrache
22. 09. 2017
poezie de Mariana Petrache (22 septembrie 2017)
Adăugat de Mariana Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prăpăstii, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre suferință
Nici iad, nici rai
Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai ești.
Și nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citești,
Pe buze, adormitele cuvinte
Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.
Și m-am pierdut, cum toamna-și pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul și nici raiul.
De-aș ști că brațele-ți îmbrățișează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aș risipi în neantul infinit
Și n-aș mai ține, noaptea albă, trează.
Și vine înc-o noapte și-ncă una;
(L-aș fi rugat, cândva pe Demiurg,
Când clipe goale, peste mine, curg
Să otrăvească stelele și luna).
Se năpustesc flămândele coșmaruri
Când glasul sugrumat de neputinți,
Scrâșnește-atât de-anemic printre dinți
Pierzându-se, o șoaptă, printre valuri.
Ești prea departe să m-auzi, iubite
Iar eu sunt prea aproape de înec;
Adio, peste mine, ape trec,
Să nu-ți faci griji, că mor așa cuminte!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre iad sau poezii despre început
Cu îngerii aici și-n cer...
Cât mă iubește Dumnezeu, să spun îmi este foarte greu,
Sunt îngerii cu mine când, nu mai am lacrimi să mai plâng...
Și chiar nu fac niciun demers, doar pleacă-un gând în univers
Și-l prind în palme dușii mei și-l duc la porți de dumnezei...
Și, când pe margini de genuni, renunț la viață chiar de luni
Mă trage-o mână să nu cad în flăcările dintr-un iad
Din care nu aș mai scăpa, oricătă rugă m-ar urma...
Că rugăciunea n-are loc între hotarele de foc...
Speranța-și face loc timid, neliniștile se divid
Mai fac prin viață câțiva pași în primăveri cu toporași
Atât cât să m-adăp din ei până m-or ninge flori de tei
Și până-o iarnă și mai grea m-o troieni cum va vrea ea...
Dar, nu mi-e teamă, știu că-n cer, e câte-un înger grănicer
La vama dintre rai și iad și nu mă va lăsa să cad
De disperare-n alt decor... și când o fi și-o fi să mor
Voi fi cu îngerii-mprejur într-un neîntrerupt sejur...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre vamă
Primăveri sub troiene
Ninge iar în Postul mare
Pe icoane și-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.
Și de m-or chema asceții
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toți pereții
Ce-mi lipsește din décor:
Nuferi răstigniți pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Și din ape rogvaiv.
Maci cerșind încă o noapte,
Sângerând de rugăminți
Cu lăstarii lor de lapte,
Așteptând în lan cuminți.
Un copac strigând de verde
Pe cărarea unui vis,
Nopțile să îmi dezmierde
Când mi-e somnul interzis.
Și un cer deschis spre tine,
Fără iarnă la hotar,
Unde gânduri clandestine
Ne pun inima pe jar.
Și în ultima secundă,
Când ninsoarea s-a oprit,
Voi mușca din zid flămândă,
Să îmi las amprenta-n schit.
Și când vei urca pe stâncă
Într-o pauză de nea,
Să-mi iei rana cea adâncă
Și să te-nvelești cu ea!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre zăpadă sau poezii despre stânci
Și-acum mai ești în mine
M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!
Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!
Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!
Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.
Și-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Și te iubesc cu teamă și te iubesc cu vină...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție sau poezii despre versuri
Ocean de iarnă între noi...
Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.
Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.
La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.
De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.
Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.
E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre viscol, poezii despre uitare, poezii despre planete sau poezii despre ocean
Aveți grijă de voi!
Având grijă de toți, am tot uitat de mine
și m-am trezit străină-n adânc de oglindă.
M-am pierdut la răscruce,-n iarnă, la colindă,
în viscol, ce isca doar neiubiri de Sine.
Mă-mpleticeam de geru-ncrederii pierdute
și umerii-mi de-Atlas crăpau de grea povară,
ce mi-o dăduse-n dar o neagră zi de vară,
și m-am ascuns de toți, în locuri neștiute.
Trăind în amorțire de suflet sărăcit,
sub masca împăcării cu soarta fără gust,
m-am apărat de iarnă, cu straiul meu vetust
și când s-a spumuit, îndat' l-am peticit.
Of, iar îmi plâng de milă și vă împovărez,
dar, dacă scriu, mă vindec de zeci de apăsări
și pot să zâmbesc iară spre cele patru zări,
care-mi trimit un gând: că pot să înviez!
Să nu pățiți ca mine, vă rog acum și-aici:
numărătoarea-ncepeți cu "mine", nu cu "noi"!
Pe toți: iubit, iubită, copii, părinți, bunici,
îi veți putea iubi, de-aveți grijă de voi!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre negru sau poezii despre măști
M-am risipit
M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.
Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-mi e să mai ning...
Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.
Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.
Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.
Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând
poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre albastru sau poezii despre spaimă
Să mă trezești, eu încă dorm...
Să mă trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!
Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.
Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.
Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.
Să pot să te găsesc în noaptea sfântă,
Când, doar atunci, minunile-ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă
De imposibilul din mintea mea.
Eu încă dorm, iubite, mi-e mai bine,
Să nu mai văd cum ninge abuziv.
Troiene te-au ascuns în alb, de mine-
De ne-am putea trezi în rogvaiv!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre vulturi sau poezii despre sfințenie
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre cuvinte, poezii despre școală sau poezii despre trup și suflet
Sunt singură, dar nu-i singurătate...
(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)
Singurătatea mea... mă-ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește să mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mă mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul mă iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii mă învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eu vă simt pe toți, atât de-aproape...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre învățătură
țăndările
Mi-ai zis să nu spun nimic
și-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am țipat către tine zile întregi
simțind că mă sufoc
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
și ai tăcut.
Ai fugit de mine și teai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minții mele,
și când mi-am încătușat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat și m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
și vasul de lut s-a făcut țăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre odihnă, poezii despre lut, poezii despre cătușe sau poezii despre comori
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Poezia, ca un tot...
N-am averi... la ce sunt bune, când plecăm cum am venit?
Dar, am versul care strigă sau șoptește liniștit;
Înflorește-n primăvară de sub pătura de nea
Și se-mbracă în albastru, vara, sub sclipiri de stea.
Toamna, câteodată-și plânge, în tăcere, ploi de dor,
Când își pune straiul veșted peste rimele ce mor.
Apoi, cântă în colindă, pe sub bradu-mpodobit,
Chiar de Moș Crăciun nu vine, eu am visul împlinit.
El m-ascultă cu răbdare și rămâne unde-l pun,
Chiar de nu întotdeauna mă aprobă în ce spun;
Se foiește-un pic, dar tace și se-așază în poem,
Chiar de lacrima-l apasă și cuvintele îi gem.
Uneori se uită galeș și mă mângâie pe-obraz,
Când mă-nchid în mine însămi, ca-ntr-un rece Alcatraz;
Alteori zâmbește tainic, anilor ce au plecat-
Amintiri rămase-n urmă, ce-n album s-au așezat.
Mi-e și apă, mi-e și pâine, lacrimă și dor ascuns,
Rugă răstignită-n ceruri, la-ntrebări îmi e răspuns;
Mai avere ca poemul n-aș fi vrut nicicând să am!
(Cred că-n mărul Evei, versul l-a ademenit pe-Adam...)
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre avere