Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.

Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doamne, Tu ești totul...

Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau fiu și eu.
Nu mai pot departe Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.

Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.

Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Te văd când, Doamne, aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.

Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am să fiu și eu...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.

Pășesc prin vise rătăcind agale.
pierd în dorul tău și cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineți cu ghiers de turturele.

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu șoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Și treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creștet până în călcâie.

-ți spun iubite, bună dimineața,
Ca glas de-arcuș pe strune de vioară.
Atât de drag îmi ești, cum mi-este viața;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțirea

Nu mai avem nimic din ce-a putut fie,
Și ce-a putut fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfințit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Și-atâtai tot! Din ce-a putut fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu și peste-această zi,
Tristețea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porți
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanțuri ca pe-un hoț!!!
Să nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, și în gînd!!

poezie de
Adăugat de Tatiana FrunzeteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând mort

Mi-e așa și-așa se pare
Mi-e așa indiferent
Mi-e cum e la orișicare
Când le e timpul absent

Mi-e mai bine de o oră
Mă simt altfel de atunci
Aș putea joc și-o horă
Dar cu cine printre cruci

Mi-este osul stâng mai bine
Și pe dreptul nu îl simt
Simt doar recele în mine
Și căldura din pământ

Mi-e așa și-așa se pare
Așa-mi place să mă mint
Arde sus o lumânare
Pâlpâie peste mormânt

Mi-e o liniște de toate
Nu aud nimic nicicând
Nici chiar clopotele sparte
Sigur bat din când în când

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Mi-e frig, iubite, mi-e frig,
ațâță focul pe vatră!
Topește-mi suferința,
sfarmă brațele reci
ce trupu-mi ating.
În suflet doare o rană,
văd universul arzând,
împovărat cu moarte
duce povara peste stânci.
sfâșie lupii, degeaba te strig,
tăcerea-mi urlă în suflet,
fluturii albi se sting.

Mi-e somn, iubite, mi-e somn,
așterne-mi țărâna dorm!
Sub ramuri de brad plâng,
vioara-n suspine să-mi cânte,
durerea din mine să țipe.
Plecat-a vara, pleca-va și toamna,
în mine își face iarna cărare,
pe tâmplă-mi curge ninsoare,
pletele se schimbă-n culoare.

Mi-e stete, iubite, mi-e stete,
umple-mi ulciorul cu apă vie!
Deschide poarta spre absolut!
Sădește floarea vieții în genuni
-nflorească iubirea-n adâncuri,
nepământești brațe ne urce
dincolo de cer...
Izvodește din condei amarul,
corăbii se pierd în Bermude.

Mi-e dor, iubite, mi-e dor,
mi-e aripa frântă și nu pot zbor,
am sufletul ascuns între himere,
îmi fac din amintiri scut.
Îngerii îmi ascultă tristețile,
îmi risipesc amarul din suflet,
sângele-mi amuțește-n artere,
mă simt închisă-ntr-un abis...

Mariana Petrache
22. 09. 2017

poezie de (22 septembrie 2017)
Adăugat de Mariana PetracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nici iad, nici rai

Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai ești.
Și nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citești,
Pe buze, adormitele cuvinte

Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.

Și m-am pierdut, cum toamna-și pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul și nici raiul.

De-aș ști că brațele-ți îmbrățișează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aș risipi în neantul infinit
Și n-aș mai ține, noaptea albă, trează.

Și vine înc-o noapte și-ncă una;
(L-aș fi rugat, cândva pe Demiurg,
Când clipe goale, peste mine, curg
otrăvească stelele și luna).

Se năpustesc flămândele coșmaruri
Când glasul sugrumat de neputinți,
Scrâșnește-atât de-anemic printre dinți
Pierzându-se, o șoaptă, printre valuri.

Ești prea departe să m-auzi, iubite
Iar eu sunt prea aproape de înec;
Adio, peste mine, ape trec,
Să nu-ți faci griji, că mor așa cuminte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și-acum mai ești în mine

M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!

Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!

Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!

Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.

Și-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Și te iubesc cu teamă și te iubesc cu vină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Ocean de iarnă între noi...

Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.

Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.

La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.

Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.

E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Aveți grijă de voi!

Având grijă de toți, am tot uitat de mine
și m-am trezit străină-n adânc de oglindă.
M-am pierdut la răscruce,-n iarnă, la colindă,
în viscol, ce isca doar neiubiri de Sine.

-mpleticeam de geru-ncrederii pierdute
și umerii-mi de-Atlas crăpau de grea povară,
ce mi-o dăduse-n dar o neagră zi de vară,
și m-am ascuns de toți, în locuri neștiute.

Trăind în amorțire de suflet sărăcit,
sub masca împăcării cu soarta fără gust,
m-am apărat de iarnă, cu straiul meu vetust
și când s-a spumuit, îndat' l-am peticit.

Of, iar îmi plâng de milă și vă împovărez,
dar, dacă scriu, vindec de zeci de apăsări
și pot zâmbesc iară spre cele patru zări,
care-mi trimit un gând: că pot înviez!

Să nu pățiți ca mine, vă rog acum și-aici:
numărătoarea-ncepeți cu "mine", nu cu "noi"!
Pe toți: iubit, iubită, copii, părinți, bunici,
îi veți putea iubi, de-aveți grijă de voi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lelia Mossora

Și-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt…
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.

Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.

Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia MossoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

M-am risipit

M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să mă trezești, eu încă dorm...

Să mă trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!

Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.

Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.

Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.

pot să te găsesc în noaptea sfântă,
Când, doar atunci, minunile-ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă
De imposibilul din mintea mea.

Eu încă dorm, iubite, mi-e mai bine,
Să nu mai văd cum ninge abuziv.
Troiene te-au ascuns în alb, de mine-
De ne-am putea trezi în rogvaiv!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și totuși cred că m-am născut cu mine

nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu

nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme

nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte

nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc

poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea -ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu

privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând

și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu

simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
mi-e dat să-mi fiu!

și totuși cred
m-am născut
cu mine

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sunt singură, dar nu-i singurătate...

(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)


Singurătatea mea... -ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește să mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eusimt pe toți, atât de-aproape...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

țăndările

Mi-ai zis să nu spun nimic
și-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am țipat către tine zile întregi
simțind că sufoc…
dar m-ai lăsat hoinăresc sub nemilosul soare
și ai tăcut.
Ai fugit de mine și te’ai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minții mele,
și când mi-am încătușat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat și m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
și vasul de lut s-a făcut țăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar…
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Replică la poezia "Să mă trezești, eu încă dorm..." de Violetta Petre

Te voi trezi, iubite, cu zăpadă,
Când sforăi precum ursul, prin toți porii,
Să nu se-audă zgomotul din stradă,
Când vor veni la noi colindătorii!

Îți amintești, când iarna precedentă,
Venit-a capra, clămpănind cumplit,
Dar partitura ta, perseverentă,
Cu ușurință i-a acoperit!

M-am exilat în altă încăpere,
Mai rece și cu mobile mai vechi,
Dar și acolo-n semn de prevedere,
Îmi pun cu grijă, doape in urechi!

Stresați, cățeii tremură afară,
Dar înțeleg de ce în curte sapă,
Căci îngroziți, de cum se face seară,
Cînd tu adormi, se-adăpostesc în groapă.

Aștept curând, vină noaptea sfântă,
Când, numai o minune ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă:
dorm și eu puțin pe canapea!
.............................................
Acuma dorm iubite și mi-e bine
Și-n cimitirul colindat de vânt
Te-aud de-afară, chiar destul de bine,
Cum sforăi la doi metri în pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poezia, ca un tot...

N-am averi... la ce sunt bune, când plecăm cum am venit?
Dar, am versul care strigă sau șoptește liniștit;
Înflorește-n primăvară de sub pătura de nea
Și se-mbracă în albastru, vara, sub sclipiri de stea.

Toamna, câteodată-și plânge, în tăcere, ploi de dor,
Când își pune straiul veșted peste rimele ce mor.
Apoi, cântă în colindă, pe sub bradu-mpodobit,
Chiar de Moș Crăciun nu vine, eu am visul împlinit.

El m-ascultă cu răbdare și rămâne unde-l pun,
Chiar de nu întotdeauna aprobă în ce spun;
Se foiește-un pic, dar tace și se-așază în poem,
Chiar de lacrima-l apasă și cuvintele îi gem.

Uneori se uită galeș și mă mângâie pe-obraz,
Când mă-nchid în mine însămi, ca-ntr-un rece Alcatraz;
Alteori zâmbește tainic, anilor ce au plecat-
Amintiri rămase-n urmă, ce-n album s-au așezat.

Mi-e și apă, mi-e și pâine, lacrimă și dor ascuns,
Rugă răstignită-n ceruri, la-ntrebări îmi e răspuns;
Mai avere ca poemul n-aș fi vrut nicicând să am!
(Cred că-n mărul Evei, versul l-a ademenit pe-Adam...)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cât încă iarnă-ți sunt...

Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea -l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.

Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.

În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.

Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook