Simt cum zvâcneşte primăvara-n mine...

Se dezmorţesc poemele în mine,
Mustesc în stihuri sevele-n culori.
Sub adieri de verde, theremine
Scriu simfonii pe lujere de flori...

Zefirul mi se plimbă prin artere,
Odoarele mă parfumează-adânc
Şi parcă aş putea s-alerg prin ere
Legată de al primăverii-oblânc...

Mai stăruie zăpada ruşinată
Pe câte-un vârf de munte, lângă cer,
Dar e frumoasă-aşa nevinovată
Între-anotimpuri, ca un grănicer...

Viteze, firele de iarbă suie
Pe cărărui ascunse în pământ,
E Dumnezeu cel care ne descuie
Tărâmul în cel mai frumos veşmânt...

E o eferveşcenţă-n toate cele
Şi parcă grijile aleargă înspre nord
Nu sunt de-ajuns de lungi braţele mele
S-adune toată primăvara-n cord...

Mi-aşez pe frunte-albastru rupt din mare
Din orizontul unde se unesc
Şi cer şi mare-n răsărit de soare
Şi cum să nu mă bucur că trăiesc?

Desculţă-alerg şi-arunc veşminte grele,
În urma mea dezbrac poemul trist
Să plângă singur. Lacrimile mele
Nu vreau să fie probă că exist...

Azi vreau să zbor în stol cu toţi lăstunii,
S-ating nemărginiri ce jinduiesc,
S-ajung pân' la singurătatea lunii
Şi că e primăvară, să-i şoptesc...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Mă bucur că am, mamă şi am tată
Mă bucur că am fraţi, şi am surori,
Mă bucur că am casă şi am masă,
Că am soţie, fiice şi feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci şi curgătoare
Prin suflet, prin iubire şi destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l ştiu,
Cel mai frumos şi cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoşi ce au luptat viteaz
Şi mi-au lăsat drept sfînta moştenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri şi azi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Am dreptul să fiu extraordinară
Să rup, de vreau, bucăţi de curcubeu
Să-mi colorez eu cerul înspre seară
Şi îmi înmoi penelul în violaceu.

Mi-aş colora în roşu sângeriu
Lumina înserării la apus,
Sonata lunii ca să pot s-o scriu
Iar stelele s-o cânte ele, sus.

În zori, când soarele răsare,
Într-un subtil şi delicat melanj,
I-aş dărui şi lui culoare
Dacă i-aş picura puţin oranj.

Şi dacă-n cer e-atâta frumuseţe
Iar cântecu-i e veşnic, e etern,
Dinspre pământ sfioase dau bineţe
Un câmp de păpădii muiate-n galben.

Sub picurii de rouă alb-perlaţi
Ce se preling vrând parcă să dezmierde
Precum sărutul lacom de amanţi,
Răsare ruşinată iarba verde.

Şi vreau să fie totul şi mai viu
Şi-am să mai iau din curcubeu culoare
Să ţes covorul de lumină, albăstriu,
Pe care să se plimbe al meu soare.

De am culorile la îndemână
Eu mai pictez un incitant tango
Cu nori care dansează a furtună
Şi-arunc pe cer culori de indigo.

Am dreptul să fiu extraordinară
Şi să despart lumina-n visul meu,
Cu curcubeul care-atâta mă-nfioară
Ştiu că pictează numai Dumnezeu!

poezie de Florentina Mitrică (7 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am adus primăvară în decembrie, azi...

Decembrie-şi minte şi frigul şi gerul, şi marea-i albastră şi cerul senin,
E soare şi razele-şi prind colierul de ziua aceasta cu iz de divin...
Aproape că firul de iarbă zâmbeşte şi verdele crud mi se-mbibă în cord
Nu bate nici vântul, cu liniştea sfântă, bătăile inimii sunt în acord...
Am dat ieri comandă instanţei astrale s-amâne c-o zi mersul iernii firesc
Să fiu doar o clipă în braţele tale, când marea m-aşteaptă să-ţi spun te iubesc...
Cu valu-i mieriu limpezit de iubire, sărută cuminte un ţărm unde eu
Între cer şi pământ, chiar de sunt amăgire, implor indulgenţă să îţi fiu numai eu
Mesager al acestei minuni, când zăpada, ar fi fost un veşmânt natural,
Am adus primăvară pentru noi, doar pe strada, unde astăzi dansăm pe un vârf de coral...
Alte daruri nu am şi nu-mi sunt la-ndemână, un poem îţi mai scriu
să ajungă la timp
Tu să-l prinzi, să nu-ţi scape, iubite, din mână, că-i poem dintr-un alt violet anotimp!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare şi dorinţă

Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viaţă să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceaţă,
Vreau să-mi construiesc o nouă viaţă.

Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.

Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze faţa, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.

Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toţi oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Şi-n viaţa mea să fie veşnic primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, nu mai plouă ca atunci

E linişte în cer şi pe pământ
Şi vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu muşcă gerul din obraz şi gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.

Te-aştept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruşi sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugeşte-un val, tristeţea să ne-o vadă!

Şi parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ţi verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.

Şi de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aş linişti că tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ţi ofer
Decât aceste adevăruri crude:

Că moartea e cu noi de la-nceput
Şi pierdem prea devreme ce-am avut...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa atât de trist lăstunii - replică la poezia "De n-ar începe mierlele să cânte" de Petru Ioan Gârda

Vibrează orologii în tăcere,
Ca un sistolic suflu ce mă ţine
Mai trează decât sângele-n artere,
Când mă cuprinde dorul greu de tine.

Zefirul se răsfaţă printre frunze,
Iar noaptea geme sub lumina lunii,
Aş adormi cu gustul tău pe buze,
De n-aş simţi cum se iubesc lăstunii.

Din când în când, un tunet mă-nfioară
Cu-ameninţări de ploaie şi furtună,
Aş adormi, dar gânduri mă-mpresoară
Şi pe sub gene lacrimi se adună.

Să nu mai simt cum ne despart oceane,
M-abandonez în taina rugăciunii,
Aş adormi în cântec de piane,
De n-ar ţipa atât de trist lăstunii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viaţa urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenuşa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieţii stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândeţea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăşi a învins.

Un flutur se hrăneşte din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine ştie câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colţ de paradis.
De-atât frumos şi gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Şi cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei...

Dacă vrei s-ajungi în braţele mele
Suie-te pe cel mai înalt vârf de munte,
În Kilimandjaro!
N-ai să mă vezi pe mine la început,
Eu am să fiu ascuns în stânci şi spaime.
Încrede-te-n abisul care ţi se-ntinde!
Crede-n stâncile care te vor ucide!
Aruncă-te!
Lasă-te zdrobită!
Fără să întrebi nimic,
Fără să speri nimic.
Şi atunci,
Prăbuşită,
Din cel mai înalt vârf de munte,
Din Kilimandjaro,
Te vei trezi zâmbind în braţele mele...

poezie clasică de Teodor Mazilu din Cântece de alchimist (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

În bruma vieţii iubirea revigorează,
Se reînoieşte în inima care visează,
Vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieţii să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgeţile din inimă să-i fie razele de soare.

Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte şi nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.

Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunţii de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu jinduiesc la stele

Pe fruntea mea stau ploile să cadă
Şi nori s-au adunat pe trupul meu,
Iar îngerii sunt oameni de zăpadă,
Ce-aruncă iarnă chiar şi-n Dumnezeu.

În suflet, creşte un poem de jale-
Un muribund în atrii de oţel.
Au împietrit în mine madrigale
Şi urlă lupii sfâşiind un miel.

Nu mai am loc de-atâtea răni deschise,
Să mai aşez o lacrimă şi-aş vrea,
Să-ncui ferestrele spre măşti. Şi mi se
Mai zbate-un ochi de prevestire rea.

Închide, Doamne, poarta dinspre mine!
Nu vreau nimic din toate câte sunt.
Dar, poezia n-o lăsa-n ruine,
Cu Tine-n vers nu vreau să mă confrunt.

Eu am un loc al meu şi nu cer altul,
Nu jinduiesc la stele şi oricui,
Eu îi cedez coroana şi înaltul
Şi nu cer osanale nimănui.

Şi dacă nu-s pe plac cuiva anume
Nu-i nicio dramă-n asta şi-i firesc
Bârfele să le-nlocuim cu glume
Şi să nu spunem, oricum, ''te iubesc.''

Sunt om normal cu bune şi cu rele
Dar, viaţa mea. să ştiţi, e doar a mea.
Mi-e sufletul strivit şi în atele,
Când vă bagaţi bocancii grei în ea.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj elucubrant

Aş vrea să-mi bucur ochii de frumos,
Dar ce ştiam că e frumos, dispare,
Îmi strigă-n faţă lumea că-i pe dos,
Iar eu sunt ultimul naiv sub soare
Şi simt că adevărul ei mă doare,
Mai rău ca jurământul mincinos.

M-aş bucura de linişte în tihnă,
Dar tehnica permite astăzi totul
Şi poa' să-ţi fure dreptul la odihnă
Orice cretin care-şi marchează locul,
Bufnind cu decibeli să-şi facă moftul
Sau găurind pereţi c-o bormaşină.

Vreau să mă bucur azi de poezie,
Dar nu-i percep solia tulburată.
Mă simt deştept, lovit de nerozie
Ori cel mai prost de pe planeta toată,
Că nu mă ştiu de-a bunul gust în artă
Şi... nu ştiu ce cu toţii par să ştie.

Vreau să mă bucur astăzi de lectură,
Dar textele îmi par sofisticate.
Mă simt ca un ogor fără cultură,
Chiar de-am citit din când în când o carte
Aşa ca amator de belle-arte,
Convins fiind că e literatură.

Vrând să mai uit de grijile mundane
Şi de coditian să mă mai scutur,
Mă plimb aiurea singur pe maidane,
Dar văd realitatea şi mă tulbur,
Hipnotizată parcă de ecrane
Prostimea butonând deşteptofoane...
Mă bucur, că nu pot să mă mai bucur.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea marilor tablouri

Zefirul blând pătrunde prin saloane
Şi mângâie duioase draperii
Reinventând uitate simfonii
Cu foşnetul de rochii şi jupoane

Prin aer translucid de ametist
Iluminat de vechile vitralii
Mai dăinuie şi astăzi de la dalii
O undă de parfum, din cel mai trist

S-au risipit în timp stăpânii
Prin cronici prăfuite şi cavouri
Singurătatea marilor tablouri
Mai grea e la sfârşitul săptămânii;

De nicăieri un zvon. Sau adieri
Nici majordom sau vreun stilat valet
Cu paşi de lebădă în menuet
Nu tulbură aceste încăperi

Impersonale amintiri târzii
Se-agaţă de armuri şi de blazoane
Pe când zefirul trece prin saloane
Mângâind duioase draperii

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un braţ de trandafiri vreau astăzi să-ţi ofer

Un braţ de trandafiri vreau astăzi să-ţi ofer
Iubită mamă în prag de primăvară
Să fim doar numai noi în locul tău stingher
În odăiţa ta cu tainici rugăciuni la cer
Unde îngenunchiezi în fiecare seară.

E prea neînsemnat buchetul meu de flori
Este prea mic, dar în el e a mea iubire
Ţi-l dăruiesc cu lacrimi şi-al dragostei fior
Pentru zâmbet, pentru părul alb plin de ninsori
Şi pentru rugi ce-s strânse în tainice potire.

Mai vreau să-ţi strâng şi un braţ de lăcrimioare
Pentru ochii tăi ce au plâns de atâtea ori
Când în rugăciuni fierbinţi tu ridicai altare
Pentru noi în nopţi târzii şi-n zilele cu soare
Mijloceai la Dumnezeu să fim ascultători.

Vreau ochii tăi frumoşi azi iarăşi să-i privesc
Şi cu ce eu ţi-am greşit... îţi cer iertare
Din suflet pentru toate, mamă îţi mulţumesc
Căci m-ai crescut cu atâta dor şi farmec îngeresc
Şi m-ai mângâiat cu mâna-ţi iubitoare.

De atâtea vise... şi amintiri sunt copleşit...
Ce acum roiesc în conştiinţa mea matură
Parcă şi azi te văd cu prânzul pregătit
Când ne chemai la masă obosită, dar zâmbind
Şi ne povesteai istorii din Scriptură

Ce-aş mai putea să aduc în dar de ziua ta
Cred că n-ajung nici florile din lumea toată
Chiar dacă şi parfumul lor l-aş aduna
Să-ţi răsplătesc iubirea nicicând nu voi putea
Şi dragostea... din inima-ţi curată...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nins

A nins azi-noapte, ca-ntr-o iarnă-a noastră,
Când nu era mai nimeni pe pământ,
A nins azi-noapte în pădurea-albastră
Cu mine-n braţe şi cu tine-n gând.

Eram un fulg şi-n dansul fantomatic
Mă strecuram timid, printre aezi,
Am prins din zbor, un zâmbet enigmatic
Să îl aştern în versurile verzi,

Unde ai mai lăsat un pic de verde
Nemângâiat de albul din penel,
Voi pune un poem şi nu voi pierde
Flori de cicoare-n vechiul tău castel.

A nins azi-noapte, azi se odihneşte
Un cer albastru cu tăceri de vis;
Când îţi privesc zăpada,-n mine creşte
Un munte de iubire... ce-ai ucis...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul singurătăţii

NU sunt singur poate
murmura gândul ascuns
sub urmele paşilor
pe nisip umbra mea
alunecând printre şoapte-tăceri
adâncă, adâncă

NU privi lacrimile mele
am rostit către mare
îndurerând albastrul
muşca chipul ei
în care singurătatea mea
oglinditu-s-a

nu de singurătatea paşilor mei
nu de ecoul lacrimilor mele
să vă temeţi
de trecerea clipei aţipită
în braţele ceasornicului

poezie de Costel Cosma (3 iunie 1987)
Adăugat de Costel Cosma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea e-n poezie

Parcă n-am trecut prin viaţă, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheaţă, parc-am fost altundeva.
Nu aici şi nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.

N-am avut un rost pe lume şi aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenţei din inexistenţa mea.

Am trăit în altă lume şi e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopţii şi am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina şi ploi şi jale şi tot răul omenesc.

M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veşnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanţuri, pot să zbor şi pot să cânt
Şi sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.

Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor şi să renasc,
Şi de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată

nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
că trec orele astea
să-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate şanţurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet

şi totuşi
mai frumos şi mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că braţele mele
învelite în tăcerea grea
caută să deschidă alte drumuri
şi el
da
el
în ce temniţă doarme
pe ce pat
de gânduri negre
şi-a pus singurătatea

cum să fac oare
că din carnea şi din sângele meu nu va pleca niciodată
că din durerea mea se va naşte zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am să mă îndrăgostesc la nesfârşit
cum să fac oare
cum

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată

nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
că trec orele astea
să-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate şanţurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet

şi totuşi
mai frumos şi mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că braţele mele
învelite în tăcerea grea
caută să deschidă alte drumuri
şi el
da
el
în ce temniţă doarme
pe ce pat
de gânduri negre
şi-a pus singurătatea

cum să fac oare
că din carnea şi din sângele meu nu va pleca niciodată
că din durerea mea se va naşte zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am să mă îndrăgostesc la nesfârşit
cum să fac oare
cum

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

O zi simbol în viaţa voastră,
Un început de primăvară.
În loc de flori vă pun în glastră,
Un sărut, o floare rară.

Din cer lumina se coboară
Şi aşterne pe pământ,
Covor de flori de primăvară,
Fără adieri de vânt.

Cer senin vă fie faţa,
Zâmbetul măr înflorit.
Mamă, "Bună dimineaţa!"
Voi sunteţi soare răsărit.

Odată cu primăvara
Vise multe să-împliniţi!
Copiii vă sunt comoara
Pentru ei, voi să trăiţi.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori furate

le aşez pe rană
ca şi zvâcnirea primăverii
mi-a căzut cu tronc un bolovan de tăcere
pe aşteptare
stătea ghemuită aşteptând zorii de mărţişor
sporovăise cu luna ca să treacă mai repede noaptea de dinainte
în carul mare îngerii încărcau culori şi miresme să le arunce pe pământ
în braţele femeilor
zeiţele împleteau sângele cu albul zăpezilor eterne
pentru evele încă necioplite din lutul dumnezeirii
forfotă mare în cer şi pe pământ
dar doare al naibii de tare renaşterea culorilor
eu am furat galbenul din braţele unui înger trist şi obosit
privea în gol dincolo de frumuseţea solară a narciselor
acum le ţin apăsat pe rana deschisă
s-au colorat în roşu pe margini
sângele plouă din mine
peste primăvară şi înroşeşte
răsăritul zilei de mărţişor

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!