De n-ar țipa atât de trist lăstunii - replică la poezia "De n-ar începe mierlele să cânte" de Petru Ioan Gârda
Vibrează orologii în tăcere,
Ca un sistolic suflu ce mă ține
Mai trează decât sângele-n artere,
Când mă cuprinde dorul greu de tine.
Zefirul se răsfață printre frunze,
Iar noaptea geme sub lumina lunii,
Aș adormi cu gustul tău pe buze,
De n-aș simți cum se iubesc lăstunii.
Din când în când, un tunet mă-nfioară
Cu-amenințări de ploaie și furtună,
Aș adormi, dar gânduri mă-mpresoară
Și pe sub gene lacrimi se adună.
Să nu mai simt cum ne despart oceane,
M-abandonez în taina rugăciunii,
Aș adormi în cântec de piane,
De n-ar țipa atât de trist lăstunii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
De n-ar țipa sub geamul meu cocorii - replică la poezia "De n-ar țipa atât de trist lăstunii" de Violetta Petre
Picamere lovesc în draci asfaltul,
Le simt în cord, în creier și în vine -
M-aș arunca pe geam, cu tot înaltul,
Dar nu știu ce te-ai face fără mine.
Te-am tot sunat, dar poate n-ai semnal,
Ți-am scris pe mail, pe facebook și pe foi
Și-aș adormi, luând extraveral,
De n-ar țipa vecina de la doi.
E miezul nopții, ploaia-ncet se cerne,
Închid, în fine, ochii-n lacrimi, triștii,
Și-aș adormi cu capul între perne,
De n-ar mai claxona taximetriștii.
Vecinii s-au mai liniștit, în fine,
Prin geamul termopan se-arată zorii
Și-aș adormi-n sfârșit, gândind la tine,
De n-ar țipa, iubindu-se, cocorii.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre taxi, poezii despre sfârșit, poezii despre semnale, poezii despre noapte sau poezii despre miezul nopții
De n-ar țipa... - replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
E noaptea iapă alergând sub pinten,
Cu tropot, peste plaiuri carpatine,
Iar gândul meu, un șarpe trist dar sprinten,
Prin stele face slalom către tine.
Te-am tot visat, dar visul n-are sânge,
Te-am desenat, dar n-am găsit culoare
Să-mbălsămeze îngerul ce plânge
Alăturea de țipăt de cocoare...
E miezul nopții, iarba ninge greieri,
Vecinii s-au culcat de ore bune,
Tu, pe câmpia cerului, cutreieri
Apoi adormi, cu zâmbetul pe strune...
Iar gândul meu se face-n fine, deltă,
Ca vârsta ce-și dilată-ntruna, anii,
Și-aș adormi, în noaptea naltă, zveltă,
De n-ar țipa-n piscine, cormoranii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre Petru, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet sau poezii despre vârstă
De n-ar țipa (2) - a doua replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
Eu sunt, de fel, un cititor diurn,
Îmi plac, nespus, ideile rebele,
Citind, mă simt în vârful unui turn
Și, de acolo, pot citi în stele.
Eu sunt, de fel, un cititor cu fler,
Citesc și printre rânduri, elegant,
Citesc din Poe, Rimbaud și din Baudelaire,
Din Hegel, Schiller, Goethe și din Kant.
Cititu-i, pentru mine, sănătate,
Citesc Rabelais, Cervantes și Balzac,
Zic unii, răi, că, după facultate,
Mi-aș pregăti examenul de BAC!
Eu niciodată cartea n-o arunc,
Dar noaptea, când se potolesc drumeții,
Aș adormi, în fine, ca un prunc,
De n-ar țipa, în capul meu, sticleții!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre drumeție, poezii despre sănătate, poezii despre stele sau poezii despre idei
De n-ar începe mierlele să cânte
Pendula roade timp, fără-ncetare,
Ca inima ce ritmul încă-l ține
Și-aș adormi, trecând în nepăsare,
De nu mi-ar fi așa de dor de tine.
Un freamăt monoton mângâie ramuri,
Un țârâit de greieri reîncepe,
Și-aș adormi, de n-ar veni la geamuri,
Cu cornu-i galben, luna să mă-nțepe.
Arare, câte-un fulger, ca o pată,
Se scurge - râu de foc pe cer, departe
Și-aș adormi, de-ar înceta odată
Ecoul unui tren ce ne desparte.
Vin stoluri negre - tainicele gânduri,
Tăciuni luați de soartă să-mi descânte,
Și-aș adormi, scriind aceste rânduri,
De n-ar începe mierlele să cânte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre râuri, poezii despre ritm, poezii despre negru, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Și-mi rup din buze
Privesc la tine, dragul meu,
Și-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceața clipelor de-acum,
Pline de dragoste, și multă așteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci și poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri și din pași.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul și privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă dorește... singură și tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... și astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care țin iubirea mea, și dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi și suspine
Cu toate mă așez în fața ta prin gând
Să mă adormi când simți a mea durere.
Să mă adormi cât ține viața
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul și cu a ta inimă de înger
Să nu simt pașii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul și îmbrățișarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca și plugul
Să nu îmbătrânesc în dor și așteptări
Să nu mă treacă Soarele și Luna
În lumea drepților... cu zâmbetul amar.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre iubire, poezii despre prezent, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Angst II (epilog)
de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți să bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...
poezie de Ionuț Popa (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre frunze
Vreau să știi
că seara când mâna mea caldă
se așază pe cearșaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinerețea ta
și încerc să înțeleg
prin mintea căror femei
îți adormi începuturile
vreau să știi
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici și privești verdele
unui cântec fără sfârșit
vreau să știi
că pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peștii la mal
vreau să știi
că știu cum prind viață
în pieptul tău
că așa sunt poeții
în nebunia lor
își amestecă zilele cu nopțile
gustând infinitul secundelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Replică la poezia "Furtună de nisip" de Valentin David
Mă-ntreb, de ce să mori câte puțin,
Când poți scăpa de chinuri, dintr-odată,
Cu mutra ta, de ramuri suspendată
Și eu, sub pom, să-ți cânt duios ''Amin''?
La ce ți-o trebui, musiu, să știi,
De ce se-nvolburează neagra mare,
De ce sunt spini în prea-frumoasa floare
Și morții de ce sunt printre cei vii?
Și de ce-ți bate ceasul când adormi
Și nu când te trezești dintr-o beție?
Dar, e-o adevărată nebunie!
Tu-n filozof ai vrea să te transformi?
Eu zic să te cobori degrab' din vis!
Te-aștept aici, în birtul lui Pandele.
Și nu mai bate câmpii printre stele,
Că, tot aici, cu mine-i paradis!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre rai, poezii despre nisip sau poezii despre nebunie
Să te legăn ...
Să te legăn pui de om,
Cum adie frunza-n pom.
Să te-adorm al meu fecior;
Ochiul să-ți văd zâmbitor.
Să-ți mângâi chipul senin,
Fața ta de serafin...
Leagăn să îți fac din mâini,
Cum e vatra pentru pâini.
Într-un balansoar s-anin,
Lângă focul din cămin,
Să îți murmur cântec nou;
Te adoarmă-al lui ecou...
Să dormi greu, ca într-un vis
Vegheat de al meu surâs.
Să adormi în cântece,
Fără griji, ca-n pântece.
Dormi bine, copil poznaș
Cu trupșorul tău gingaș.
Zglobiu ca un fluture,
Să zbori ca un vulture.
Să te legăn prunc isteț
Mare să crești și semeț.
Să adormi cu mine-n gând
Cum e trupul în veșmânt.
Și când te-oi trezi din vis
Mă încânte al tău râs,
Când zărești al mamei ochi.
Ptiu! Să nu fii de deochi...
La sân să te pun, calic
Să mănânci, să crești voinic.
Să te legăn pui de om
Cum adie frunza-n pom.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre râs, poezii despre pâine sau poezii despre mâncare
Ploaia din gând
Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Și-aduce-n suflet noaptea de afară.
Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric să-l adape,
Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N-aș îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care știi atât de bine
Că îi iubesc demult și-i voi iubi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre suflet sau poezii despre frică
De-oi pleca
Desculță am încercat să trec o punte
Spre altă lume, plină de speranță;
Ca-n rătăcirile de o clipă... unde,
Mă-mpingea dorul ce-l căutam de-o viață!
Să te seduc în vis... mai pot eu oare?
Când inima-ți bogată mângâind
Mă strigă... și tot ce am și tot ce doare,
Îți dărui ție când te-aștept plângând?
De n-aș visa acum că mă cuprinzi,
De n-aș trăi cu tine necuprinsul...
Aș suferi! m-aș depărta cu pașii șovăinzi
Și aș împrumuta iubirilor doar visul...
Dac-aș pleca, ți-aș modela pe mână
Inima mea, cu chipul de vioară
Să-ți cânte iubirea mea pe strună...
Să simți că ochii mei mai lăcrimară.
Și de-oi pleca... să adormi iară!
Pe frunte cutele să-mi stingi...
Cu gura ta, sărută bolta planetară
Și vei putea în brațe să mă strângi.
Dac-aș pleca... în ultimu-mi popas,
Mi-aș limpezi cu dorul tău, cărărea...
Mi-aș pune parfum de iasomie-n glas
Și te-aș striga, cât ar cuprinde zarea.
Mă strânge-n brațe și inima-mi adună,
Din cioburi risipite, pe mine să mă faci
Pentru c-am fost un suflet în furtună,
Tu mă salvează și-n vis să mă prefaci!
Când doi luceferi pe boltă se vor stinge,
Să știi că am plecat în nemurire...
Dar pân-atunci, în inima tu strânge
Iubirea mea, ca să-ți rămână amintire.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre seducție sau poezii despre salvare
Lăstunii
E primăvară iar
Și merii dau în floare
Lăstunii fac sobor
Nehotărâți să zboare
E primăvară iar
Și mă gândesc la tine
Adeseori tresar
Mă-ntreb de-ți este bine
Când primăvara-nvie
Ce-aș mai putea să-ți spun?
Credeam în nemurire
Pe aripi de lăstun....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre mere, poezii despre flori sau poezii despre aripi
Pe tine te iubesc și florile
Și cum să nu alerg din colț de lume,
Când eu aud cum tu mă chemi pe nume,
Strigând singurătate și durere,
Cu glas de mamă ce copil își cere
Îmi fac din lacrimi pod peste oceane,
Din dorul de părinte fac liane
Și le agăț de cer cu disperare
S-ajung la tine mamă când te doare
Atât de mică pare depărtarea,
Când sufletele se unesc cu zarea,
Chemându-se-n albastrul ce ne leagă,
Copil și mama lui, o viață întreagă
Căci te iubesc și florile mămică,
Cand le privești petale își ridică,
Pe frunte te sărută drăgăstoase,
Cu buze de culori și de mătase
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre singurătate, poezii despre poduri sau poezii despre ocean
Când nu mai simți, poți să adormi.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Simțuri (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre somn
Simt cum zvâcnește primăvara-n mine...
Se dezmorțesc poemele în mine,
Mustesc în stihuri sevele-n culori.
Sub adieri de verde, theremine
Scriu simfonii pe lujere de flori...
Zefirul mi se plimbă prin artere,
Odoarele mă parfumează-adânc
Și parcă aș putea s-alerg prin ere
Legată de al primăverii-oblânc...
Mai stăruie zăpada rușinată
Pe câte-un vârf de munte, lângă cer,
Dar e frumoasă-așa nevinovată
Între-anotimpuri, ca un grănicer...
Viteze, firele de iarbă suie
Pe cărărui ascunse în pământ,
E Dumnezeu cel care ne descuie
Tărâmul în cel mai frumos veșmânt...
E o eferveșcență-n toate cele
Și parcă grijile aleargă înspre nord
Nu sunt de-ajuns de lungi brațele mele
S-adune toată primăvara-n cord...
Mi-așez pe frunte-albastru rupt din mare
Din orizontul unde se unesc
Și cer și mare-n răsărit de soare
Și cum să nu mă bucur că trăiesc?
Desculță-alerg și-arunc veșminte grele,
În urma mea dezbrac poemul trist
Să plângă singur. Lacrimile mele
Nu vreau să fie probă că exist...
Azi vreau să zbor în stol cu toți lăstunii,
S-ating nemărginiri ce jinduiesc,
S-ajung pân' la singurătatea lunii
Și că e primăvară, să-i șoptesc...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viteză sau poezii despre versuri
Sunt singură, dar nu-i singurătate...
(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)
Singurătatea mea... mă-ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește să mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mă mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul mă iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii mă învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eu vă simt pe toți, atât de-aproape...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre vinovăție
Și eu cum să fiu cuminte?
Trece-un zvon de primăvară pe sub streașina tăcerii
Cu un scâncet de vioară ce înviorează merii.
Firul ierbii se dezbracă de veșmintele greoaie
Și prind razele de soare printre picături de ploaie...
Mugurii plesnesc de sevă, amiroase a trezie,
Flori cu straie de lumină se alintă-n poezie...
Și prin mine, cai zănatici, în galop, prin liniști sterpe
Tropăie în cavalcadă printre muze... Euterpe
Își dezvăluie în versuri gândurile prizoniere,
Ce neliniștesc poeții, așteptând la frontiere
Iarna să își ia bagajul și să plece spre neunde,
Când în vamă, stau lăstunii adormiți printre secunde...
E o liniște albastră, c-un vibrato fantomatic,
Ce pătrunde prin toți porii într-un tempo acrobatic...
Și eu cum să fiu cuminte, când zvâcnesc dorințe-n mine
Și cum să n-aduc, iubite, primăvara asta-n tine?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă sau poezii despre secunde
Singurătatea și alte vagoane de gânduri
când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îți sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistența sufletului
și nu găsești în nici o amintire pansament
și întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă
îți trec prin minte vagoane de gânduri
și auzi adesea cum îți respiră moartea în ceafă
toți oamenii sunt plecați în alte vise
chiar și după ce adormi
singur...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război
Simt noaptea
Simt noaptea cum mă-ncolăcește
Și liniștea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebunește
Și mă așteaptă... nu știu unde.
Luna-i pe cer... mereu stingheră
Și stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopților... mă iartă.
Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci și de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Și-aduni, luceferi, din grădină.
Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniștea de clipe
Și-n taina șoaptelor... din noi.
Te-adun, apoi, din rătăcire,
Tăcut arzând și-ndurerat,
Alerg către nemărginire,
Poate de ea... voi fi iertat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre ceartă
Șoapte
Ești ca o pată de culoare,
Un fulger roșu-nmiresmat,
Pictat cu grijă pe o floare,
Într-un tablou adevărat.
Ai adunat în tine timpul
Sfidând zâmbind, trecerea lui,
Chiar dacă îți reflectă chipul,
Amprenta lui, a timpului.
Tu ai rămas la fel, frumoasă,
Icoana mea, cum te privesc!
Cum te aștept să-mi vii acasă,
Să te alint, să te iubesc.
Dar câteodată uiți și-s lacrimi,
De te-ai vedea cum te văd eu!
De mi-ai simți aceste patimi,
Ai știi!... te voi iubi mereu.
Eu nu ascult ce spune lumea,
Ea nu te va vedea așa,
Ea nu-mi va înțelege foamea,
De-a te dori, de-a te avea.
Hai vino-n brațe-mi, mă răsfață,
Vreau inima să-ți simt cum bate,
Vom adormi și-n dimineață,
Te voi trezi ușor, în șoapte.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre icoane sau poezii despre frumusețe