Cumplita vreme
e cumplită vreme...
o vreme cu rânduieli ce eliberează dureri
și se ocupă mai mult și mai nefiresc
cu geneza plânsului.
cum să știi până când?
se aud extaziatele mitraliere
cum își încâlcesc ucigătoarele glasuri.
bietele celelalte viețuitoare s-au ascuns
toate parcă urlând pe sub pământ.
învăluiri de monstruoase focuri
așa încât se înfricoșează și spațiile dintre tancuri...
carnagiu deșirat în cale
umbrele le mângâie oglinzile de sânge.
deja cangrene în zidurile blocurilor
ce și-au riscat trupurile apărând
copiii și bătrânii.
obuze în cenușit cântec șuierat
sfârtecă aerul până la miloasa țintă.
gloanțele zburdă nelegate la ochi
cu focuri în tălpi,
purtând învățătura descreieratului.
ce sinistră e zestrea morții
îmbogățită cu dantele de spaimă...
cât de neprețuit e pieptul vieții de om
sub netihna zilei când trăirea morții,
sinceritatea printre noi, nonșalant ș-o plimbă
în brațe ducând putrede cofraje de gânduri
ce trebuie indurate!...
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre spaimă
- poezii despre sinceritate
- poezii despre plâns
- poezii despre plimbare
- poezii despre muzică
Citate similare
Strigătul vremii (secetă la Bradu - variantă)
Tot mai aud fântânile secând
Și câmpul șuierând a-nfometare,
Pământ uscat, cât se cuprinde-n zare,
Pe care câinii-l blestemă lătrând,
Parcă și-acum pe-atâta depărtare,
Se mai aud ființele zăcând,
Bisericile toate implorând,
Să aibă mămăligă fiecare!
Era atunci o vară, lunecând,
Pe o căldură tămăduitoare,
Când cerul sta alăturea de soare,
De secetă primară lăcrimând,
Dase ocol oglinzile de *care*,
Șuvoaie din Moldova fremătând,
O coajă de mălai adulmecând,
Copii să și-i țină către soare!
Și-atunci pământul viu amenințând,
Cu neorânduieli incendiare,
Se clătina-ntr-o dulce fremătare,
Fântânile-n adâncuri alungând!
Tot mai aud cum stinsele izvoare,
Mai clipoceau înfrânte de nămol,
Cum ciutura ieșind suna a gol
Și cum din pieptul mamei mă dogoare!
Tot mai aud cum tata da cu sapa
Și fierul ricoșa spre infinit,
Cum cerul se-nroșea către zenit,
Când refuzase să ne deie apa!
Și beam nămol, visam mereu că beam,
Cu donița curgându-mi setea-n piept
Și cum mă ridicam, în zori de zi mai drept,
Sătul de apă dacă mă trezeam,
Se-aud și-acum bătăile pe șei,
Gonind cu vita până la ghioroc,
Tânjind după-o felie de noroc,
Pentru lumina zilei alor mei!
Parcă aud când seara se lăsase
Și se-ntorceau flăcăii de la munci,
Un cântec trist, ca vremea de atunci,
Bătând în geamuri să-ncălzească case!
Și înotam în vreme peste haos,
Cu ce puteam, în mână ține frâul,
Rugând icoana să ne crească grâul
Și apa să apară din repaos...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre înfrângere
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre noroc
Sânge de fecioară
Sânge de fecioară
anihilat într-o groapă comună
anesteziat de numere
toate zidurile mai bântuie prin oraș
dispariția Sodomei și Gomorei
păcatele noastre și-au făcut biserici
și violează fecioare
corabia nebunilor-a sosit în port
iar bătrânii marinari ca un țipăt de pasăre
își mai iubesc nevestele
mai am o iubire
uitată într-un șuierat de șarpe
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre virginitate, poezii despre marină, poezii despre iubire, poezii despre șerpi, poezii despre uitare, poezii despre soție, poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oda ploii
cât de puternic ești!
(și fragil
un fir de aer te îndoaie
în vreme ce tot muți de colo-colo
inutil niște munți
cu puterea credinței)
cât de iubit ești!
(și uitat
în vreme cât scuturi niște file de calendar
un sărut te transformă
din bestie în zeu
și invers)
cât de bun ești!
(și nociv
un gest cum ar fi aplauzele
te dizolvă în vremea cât își pierd din ecou
și opusul firii nu-ți pare nicicând o risipă
când tot dai numai de la alții)
cât de drept ești!
(și călău
în vreme ce rostești sentințe
cine și cum să respire
te îndreptățește până la divin
dogma sângelui coagulat în aer)
cât de bogat ești!
(și neputincios
ai două mâini și doar o gură
toate proprietățile tale aparțin secundei
aceleiași căreia i te negi
cu acte cu tot)
cât de înțelept ești!
(mereu după
în vreme ce toate se petrec
cu repeziciune
și mai ales fără să-ți ceară vreo ceva
nici măcar să știi)
cât de atât mai ești!
(și nimic
în vreme ce nu mai este vreme)
în megafoane se anunță ploi
de jos în sus
tu, picătura
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre înțelepciune, poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre mâini sau poezii despre munți
Vreau să știi
că seara când mâna mea caldă
se așază pe cearșaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinerețea ta
și încerc să înțeleg
prin mintea căror femei
îți adormi începuturile
vreau să știi
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici și privești verdele
unui cântec fără sfârșit
vreau să știi
că pot să iubesc mai mult decât am iubit
până azi
iar în carnea ta
cuvintele se zbat
ca peștii la mal
vreau să știi
că știu cum prind viață
în pieptul tău
că așa sunt poeții
în nebunia lor
își amestecă zilele cu nopțile
gustând infinitul secundelor
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Fiecare știe că va muri. Suntem de atâta vreme la curent cu acest fapt încât nu mai știm cum l-am aflat. Totuși, uneori, convingerea morții de neînlăturat ne pătrunde exact ca și cum abia în acea clipă s-ar fi format în noi. Suntem tentați să credem, în ciuda evidenței, că până atunci ne-am crezut nemuritori.
citat din Ioan Dobrogeanu Gherea
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte
Tancuri la Praga
În sângele de asfințit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coșmar,
Strivind sub șenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.
Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătușele unor lozinci micinoase,
Tancuri trec peste soldații care
Și-au ascuns chiar în ele bietele oase.
Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mârșăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Pușkin și Petofi, ca prin pustie.
Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Șinele, clamele unor dosare
În șenile de tancuri s-au prefăcut.
Am devenit eu, acum, dușmanul Rusiei?
Nu tot același din urmă sunt,
Când, copilaș, îmi băgam nasul printre
Tancurile noastre din războiul cel sfânt?
Cum să mai pot viețui ca-nainte,
Când tancurile noastre, ca niște rindele,
Ne rașchetează toate speranțele?
Mai pot fi acum ale tale, ale mele?
Mai înainte să crăp, mai înainte
De-a fi ștampilat nu știu cum,
O rugăminte mai am, o rugăminte,
Pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum.
Peste mormântu-mi fără bocete,
Să scrie simplu și-adevărat:
"Aici zace poetul rus Evtușenko,
La Praga - de tancuri rusești sfârtecat!"
poezie de Evgheni Evtușenko (23 august 1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Rusia, poezii despre cătușe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre război sau poezii despre naștere
Până când?
Lehamitea ne-a prins,
Ne-a ajuns disperarea,
Sărăcia ne-a-nvins,
Deznădejde-ntristarea.
Bieți bătrâni părăsiți
Parcă nu mai au loc,
Unii, vai, scoși din minți
Își fac singuri soroc.
Spre o lume de veci
Poate mai primitoare,
Toate clipele reci
Vor scăpa din strânsoare.
Fiii lor necăjiți
Prin străini își dau foc
De dureri copleșiți
Și de mult nenoroc.
Visul lor de-a trăi
Printre cei din elită,
Moare-ncet zi de zi,
E-o himeră rănită.
Pieptul lor sângerează,
Ar striga, dar n-au unde,
Cel bogat îi sfidează,
Glasul lor nu-l aude.
N-a simțit niciodată
Foamea-n el cum pătrunde,
Frigu-n jur cum dă roată,
Boala-n trup cum se-ascunde.
Până când vor putea
Să suporte tortura,
În picioare să stea,
Să nu-i macine ura?
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărăcie, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre minciună, poezii despre ghinion, poezii despre foc sau poezii despre durere
Mandolinate
Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea din apus.
De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!
Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.
Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus
Dar ceasul cel
Fatal veni
Ea râse, el
Îngălbeni:
S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El spre apus
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu știu cât sânt
De efemer
Un fulg în vânt
Dar până pier,
Vreau să te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar să zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț
Tu numai cum
Știi să zâmbești!
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre schimbare sau poezii despre nebunie
Iata cum
așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură pași
la noi în parterul sărac în vorbe
otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei
închis
nu-ți mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând că șoaptele mestecă
nuștiuce înțelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
să nu-ți intre prea mult
în suflet
apoi
chiar îmi place cum te uiți la mine
trebuie doar să te învăț
că nu mai vărs nici
un pahar cu gramatică expirată
până când toate fiicele nu-și sărută
ochii
poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre gramatică
Chefuind cu cineva în munți
Cum bem împreună,
în vreme ce florile de munte își desfac petalele,
noi golim cupă după cupă
până când eu sunt deja beat și somnoros
așa că mai bine pleacă!
Mâine, dacă te-îndeamnă inima
și te simți în stare, vino din nou,
dar ia și lăuta cu tine.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre inimă, poezii despre flori sau poezii despre alcoolism
Ultimul erou...
Ștergându-și lacrimile de durere
Cu pieptul plin de decorații,
Pășește trist pe Strada Mare...
Fără urale și ovații!!
E ultimul erou ce mai trăiește
Din marele carnagiu mondial,
Piciorul drept el își târăște
În amintiri ce trec val după val...
Se uită la mulțimea aceea mută
Care-l privește ca pe un strigoi,
Iar el în amintiri e încă pe redută...
Luptând cu bravii lui eroi!!
Alături zace Ion, sergentul
Cu mațele afară, sfârtecat,
Rămas fără comandă regimentul
În scurtă vreme este decimat...
E plin de mâini și de picioare
Smulse de proiectile, prin tranșee,
Iar morții stau grămezi la întâmplare...
Sub focul de obuze și mitraliere!!
Bătrânul caporal Boruz
Urmașul marilor eroi,
Are 'n picior un șrapnel de obuz
Ca amintire din acel război...
Dar nu îl doare atât de rău piciorul
Cât sufletul lui de erou,
Că nimeni nu a dat onorul...
Eroilor din regimentul său!!!
poezie de Relu Mircea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre artilerie, poezii despre armată, poezii despre amintiri sau poezii despre strigoi
Trăim puțin
Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace
Deși puțin, hai să trăim frumos!
poezie de Radu Zaharescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viscol, poezii despre trecut sau poezii despre pace
Până când?
Până când veți răbda, români?
Pădurile vă sunt exterminate,
Femeile devin prostituate...
Cum trageți aer rece în plămâni?!
Cum bate inima în pieptul tău
Când vezi analfabeții cum sfidează,
Din posturi ce îi depășesc dictează
Erori de guvernare, neamul meu?!
Cum poți să fii profesor de română
Și să girezi așa, un prim ministru,
Analfabet funcțional, sinistru,
Tu, care ai tot intelectu' la-ndemână?!
Cum vă priviți în ochi, în conștiință,
Știind că prin complicitatea voastră
Ni se distruge țara, țara noastră,
Cum faceți asta cu bună știință?!
Cum vă priviți în ochi copiii ori colegii
Când în discurs aveți, duplicitar,
Justificarea a tot ce-i ilar,
Îndreptățind, dând curs fărădelegii?!
Cum veți ieși pe ușa casei voastre
Scoțându-vă oportunismu-n lume
Când ați ajuns un subiect de glume,
Cum veți pleca, la moarte, printre astre?
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (24 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre alfabetizare, poezii despre România, poezii despre țări, poezii despre știință, poezii despre păduri, poezii despre prostituție, poezii despre profesori sau poezii despre moarte
Candela
Dintre toate ferestrele, cel mai mult îmi place
să deschid ochii spre sufletul nucetului
în care se oxigenează orânduirile basmelor.
Dintre toate zidurile, cel mai mult îmi place
să mă las înțărmurită de zidul intimității
care păstreză între parfumuri
descoperirea magnoliilor crescute înlăuntru.
E un acord tacit între tei și pământ,
să înflorească pe aleea poemelor.
Dintre toate arderile,
cel mai mult mă încălzește jarul iubirii.
Scânteiază din tălpi până dincolo de moarte.
Mă mișcă după lumina din călcâiul timpului.
Mă aprinde candelă în căminul vieții!
Iulia Dragomir
poezie de Iulia Dragomir (8 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre intimitate
Doamne
M-am maturizat rămânând aceeași...
Am crescut până ai spus Tu să mă opresc.
Pot vedea până unde decizi Tu că pot vedea.
Aud doar ce îmi este dat să aud.
Dar m-ai lăsat să simt, să gândesc și să visez fără limite.
Și totuși...
Ce să caute cineva ca mine într-o lume atât de rea?
Ce lecție m-ai trimis să-nvăț și, mai presus de toate,
Când o să mă-ntorc?
Chiar nu știi
Cât de mult mă doare
Să trăiesc într-o realitate în care nimeni nu mă înțelege?
Chiar nu auzi
Cum te strig plângând în somn și te implor
Să mă salvezi?
Chiar nu simți
Cum caut refugiu ca o corabie lovită de furtună care...
Respiră aerul unei lumi gata să o înece?
Chiar nu vezi
Cum mă chinui să trăiesc printre ei,
Rugându-mă Ție să nu devin
Una de-a lor?
Să nu fiu, Doamne, te implor...
Să nu fiu indiferentă
Și să arunc cu ură peste tot în jur,
Fără să-mi pese
Pe cine lovesc.
Nu știi?
Nu auzi?
Nu vezi?
Nu simți?
De ce taci?
De ce continui să mă speri cu tăcerea ta dureroasă?
Ce jucăm noi doi încontinuu?
Ce joc absurd și imatur?
Sau poate Tu vorbești
Și eu sunt incapabilă să aud?!
Ce drept am să te judec, Doamne?
Căci Tu oricum n-ai ține cont de fericirile mele...
Inutile
Tu deja m-ai binecuvântat,
Făcându-mă altfel...
Tu ai încredere în mine
Și nu m-ai părăsit nicio clipă
Pentru că știi că fără Tine
Nu aș fi decât
Una dintre ei...
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre jocuri, poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre salvare, poezii despre realitate sau lecții de engleză
Când morții sunt așa departe
Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? poate
Ne uită.
Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea cine știe? dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.
Privește-n jurul tău e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.
poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ovid Densusianu despre suflet sau poezii despre stele
Când zorii ne vor risipi
În timp ce ne mâncam amândoi zilele
m-am înecat subit cu un miez de noapte,
încât am simțit gustul intunecat al morții.
Tu te-ai speriat și m-ai strâns tare în brațe,
până când am revenit în mine insumi.
Năpădiți de atâta iubire cultivată împreună,
ne dezbrăcăm de trupurile uzate de viață
și ne spălăm amintirile în aceleași vise,
adormind adânc cufundați unul în altul,
până dimineața, când zorii ne vor risipi.
poezie de David Daniel Adam (28 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi sau poezii despre miezul nopții
Pe când lumina
pe când lumina pică din ceruri
ca niciuna
cerbi
își încearcă vlaga coarnelor frecându-le de munți
până către dimineață
când o boare învie și cerul vine mai aproape
de frunte
și ochii
cu vocea bâlbâită a trupului
/ știi tu ce voi visa? /
reînvie focuri
inefabile
îmi taie respirația cu întrebarea
știi un alt lucru mai frumos?
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață
În voia mea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lama cuțitului atingea gândurile
până acolo doare plecarea
și parcă o văd cum își face de lucru prin curte
că așa sunt unele suflete
rămân priponite de rodul pământului
parcă o văd cum întinde vorbele dulci
pe sârma de rufe
și cum își șterge mâinile
pe șorțul înflorat
ce să-i faci
zic
e mama
Doamne
țărâna ei are gustul nașterii imprimat
las-o
las-o să mai trudească
purtându-mi de grijă
cum a făcut de la primul meu țipăt
când lumina mi-a atins pielea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lacrimile îmi brăzdau obrazul
și mă tot ștergeam
când cu mâneca stângă
când cu mâneca dreaptă
până am reușit să-mi arcuiesc visele
să astup rănile cu vreascuri
și să dau foc
nemilosului destin
las-o să mai trudească
atât îl rugam pe Dumnezeu
iar el
frământând alte trupuri
a făgăduit că nu-mi tulbură apele
și mă lasă în voia mea
până mă obișnuiesc cu plecarea ta
mamă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre trup și suflet
Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
poți urma dâra de spumă sângerie
prin gura de scurgere și canalul colector
până în ocean
unde s-ar pierde
într-atât încât nimeni nu-și va seama
că cineva undeva cândva
a sângerat
și te întrebi dacă tu vei mai fi atunci
și cum ar fi dacă oceanele
ar strânge spuma din toate băile lumii
iar valurile ar purta-o pe țărmuri
și-n sus pe fluvii și râuri până la izvoare
astfel încât copiii din Uganda sau Etiopia
ar putea avea o spuma party a lor
dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
și cu fiecare dâră de spumă sângerie
te simți tot mai mult mort și mai puțin viu
s-ar putea să te îndrepți spre probleme mult mai grave.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre râuri, poezii despre roșu, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre dinți sau poezii despre copilărie