În voia mea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lama cuțitului atingea gândurile
până acolo doare plecarea
și parcă o văd cum își face de lucru prin curte
că așa sunt unele suflete
rămân priponite de rodul pământului
parcă o văd cum întinde vorbele dulci
pe sârma de rufe
și cum își șterge mâinile
pe șorțul înflorat
ce să-i faci
zic
e mama
Doamne
țărâna ei are gustul nașterii imprimat
las-o
las-o să mai trudească
purtându-mi de grijă
cum a făcut de la primul meu țipăt
când lumina mi-a atins pielea
Dumnezeu mă privea pe ascuns
când lacrimile îmi brăzdau obrazul
și mă tot ștergeam
când cu mâneca stângă
când cu mâneca dreaptă
până am reușit să-mi arcuiesc visele
să astup rănile cu vreascuri
și să dau foc
nemilosului destin
las-o să mai trudească
atât îl rugam pe Dumnezeu
iar el
frământând alte trupuri
a făgăduit că nu-mi tulbură apele
și mă lasă în voia mea
până mă obișnuiesc cu plecarea ta
mamă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Citate similare
Aș vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui
ca un animal bătrân și învins
să își lingă rănile
să tragă țărână peste orele scurse
atât aș vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creștet
să se ghemuiască în durere
să își urle trecerea
de pe fața mea
atât
doar atât aș vrea
să-l văd cum se întoarce
cum își linge rănile
cum trage țărâna
ah!
timpul
da
timpul
cel mai feroce animal
și-a înfipt colții
în obrazul meu
mi-a despicat abdomenul
mi-a umplut de sânge amintirile
ah!
atât aș vrea
să se întoarcă în vizuina lui
să se acopere cu țărână
ca rănile mele să se vindece
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zoologie
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre ore
- poezii despre nefericire
- poezii despre durere
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre animale
Numele meu e Ana
Doamne
și stau într-un capăt de lume
undeva între limita de sus a plânsului
și limita de jos a sărăciei
nu scriu poeme să-mi măsoare semenii rănile
sau să mă jefuiască de bunătate
scriu că așa M-ai învățat
Tu
când mâinile se împotrivesc
simt cum cresc cuvintele
și din unghiile învinețite
țâșnesc începuturi
nu e ușor
dar timpul m-a obișnuit cu trecerile
când în țărâna mea e atâta zbucium
Tu mă întâmpini bucuros
cu brațele deschise
de parcă lumea
nu a mai avut
nicio zidire
până la venirea mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre început, poezii despre sărăcie, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre limite sau poezii despre cuvinte
Nu semnez niciodată condicile de absență
plec pur și simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra să facă contra-apelul
doar îmi sărut iarba aceasta verde care se înclină
la trecerea mea prin viață
de parcă mi-ar ști pasul
de parcă mi-ar ierta coasa
de parcă mi-ar fi ascultat visele din vis
și atunci când îmbrățișam cerul
dar și atunci când mă înveleam cu pământul
și când te țineam în brațe
dar și când îl căutam pe dumnezeu
alergând după fluturi alergând după licurici
între două suflări de păpădie și o floarea soarelui
chiar dacă ar putea părea o copilărie în lumea asta
parcă într-o veșnică așteptare a unei și mai veșnice luminițe de la un și mai veșnic capăt de tunel
nimic nu mă poate convinge că dumnezeu are nevoie de intermediari ca să-mi lumineze inima
nici de taxe și construcții megalictice ca să-mi ierte păcatele
așa că nu voi da ortul niciunui popă
nu voi semna nicio condică de plecare din lume
doar așa ca să-mi pot vedea de moarte simplu
și să nu rămân dator pământului cu o groapă
îmi doresc doar un rug
așa cum mi-a fost și viața
așa cum poate îmi va fi și veșnicia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre iertare, poezii despre verde, poezii despre sărut, poezii despre moarte sau poezii despre licurici
Vede
Dumnezeu vede
Cum gândurile mor
Și-și varsă cuvinte-n emoții,
Până te umpli,
Din nou,
De sensuri.
Dumnezeu vede
Cum scazi în putere
Și-și pune un umăr în încercare
Până crești,
Deodată,
Mai mare.
Dumnezeu vede
Cum uiți să privești
Și-ți pune ochelari pe nas,
Până vezi
Altfel,
Înainte.
Dumnezeu vede
Cum visele se-ascund
Și le proptește-n soare,
Până le prinzi,
Jenat,
De mână.
Dumnezeu vede
Cum uiți să iubești,
Și-ți presară coincidențe în pași
Până strângi,
Frumusețea,
În brațe.
Dumnezeu vede
Cum taci în răspunsuri,
Și-ți construiește întrebări,
Până naști,
Din tine,
Fapte.
poezie de Gabriela Chișcari (7 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ochelari, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prăpastie
Dumnezeu e surd
Și când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Așa se procedează
Cu toți surzii.
Dar mie nu-mi înțelege scrisul
Și când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În fața unei conjuncții,
Mă gândesc că mult mai ușor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.
Asta și fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nțelege
Și-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.
Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă și opresc trecătorii,
Punându-le-n față hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos și mai citeț
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiți,
Și dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.
Atunci mă pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Așa cum urlă Dumnezeu
Când își face rugăciunea.
Și de spaimă c-am asurzit și eu
Uit ce-am vrut să le spun.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre hârtie, poezii despre urechi, poezii despre spaimă, poezii despre ochi sau poezii despre Dumnezeu
Rugăciune
Când viața ți se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ți unește,
Spre răsărit privește,
Respiră-adânc și spune,
Timid, o rugăciune.
Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiți, sătui!",
Respiră-adânc și spune,
Mai bine-o rugăciune.
Când fericirea, parcă,
Ușa ți-o tot încearcă,
Dar pragul nu ți-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc și spune,
În urma-i, rugăciune.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, citate de Andreea Văduva despre viață, citate de Andreea Văduva despre religie, poezii despre pâine, citate de Andreea Văduva despre pâine, poezii despre invidie sau poezii despre copaci
O, cum îi mai bătea Gretei inima! Parcă ar fi vrut să facă un lucru rău și ea doar atâta voia, să vadă dacă Karl e acolo. Și acolo era, fără îndoială! Și ea se gândea la ochii lui limpezi și la părul lung: parcă îl vedea cum zâmbește ca atunci când ședeau amândoi la umbra trandafirilor. Desigur că are să se bucure când are s-o vadă, și ea are să-i spună ce drum lung a făcut până să dea de dânsul, și ce necăjiți au fost cei de-acasă când el a plecat și nu s-a mai întors. Gretei îi era teamă și totodată se bucura.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre trandafiri, citate de Hans Christian Andersen despre trandafiri, citate despre păr, citate de Hans Christian Andersen despre păr, citate despre ochi, citate de Hans Christian Andersen despre ochi, citate despre inimă, citate de Hans Christian Andersen despre inimă, citate despre frică, citate despre bucurie sau citate de Hans Christian Andersen despre bucurie
Ce-i omul!
Se închide Dumnezeu în cuiul meu
din mână și nu îl înțeleg
Albastrul de iubire cum tot își lasă mâna,
Zidind o mânăstire în taina sa
Ce-i omul!
Lumina aprinzând se urcă
Dumnezeu la noi când decădem
O scara către cer și-a îngustat cărarea,
El mâna și-o întinde peste obrazul meu și al tău
Cu literă de foc te cheamă la credință,
să dobândești lumina,
Să biruiești și moartea
Eu te iubesc, Hristoase, Domnul meu.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre albastru
De paști...
culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert și vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
își ștergea cu mâneca
lacrimile și ofta...
viața m-a îndepărtat de sat
doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlțâie liniștea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeți
prin crăpătura casei se vede cerul și
Dumnezeu cum se plimbă tăcut
Doamne, cât a mai iubit lumea
și nouă sufletul!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre păianjeni sau poezii despre plimbare
Învață să plângi, mi-a zis Dumnezeu (II)
nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
și nici
ultimele îmbrățișări
știu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
mă privea Dumnezeu
de parcă
nu s-ar fi
întâmplat mai nimic
până în ziua în care
mi-a șoptit
întoarce-te în lumină și
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
și vei fi tu însuți
așa e
când răsare soarele
în orașul din mine e lumină
multă multă lumină în amintirea
celui care a fost
tata
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre tată sau poezii despre păsări
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte
Tu n-ai văzut Creația, draga mea,
iar eu nu pot să ți-o arăt,, orișicât aș vrea!
Se apropie Sărbătorile și eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.
E... Azi, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.
Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde ești?
De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun?
Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine și El!
Unde ești, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești:
Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram biet actor
inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,
cum să-l întreb dacă nu-l doare trecutul,
cum să-l întreb dacă mai vine și mâine?
poezie de Ioan Romeo Roșiianu din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roșiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șotron, poezii despre viitor, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Alan: Ei, haide Charlie, ai dat greș cu o femeie. Se mai întâmplă. Și când întâmplă, cel mai bine este să te aduni și să îl blestemi pe Dumnezeu pentru că te-a făcut așa cum ești.
Charlie: Bine, las-o baltă. O să o sun chiar eu.(Pleacă.)
Alan (către Dumnezeu): Iartă-mă pentru treaba cu blestemul. Dar știm amândoi că nu sunt cea mai bună lucrare a ta.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Ioana Niță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre religie, citate despre femei sau citate despre Dumnezeu
Otrava Lui Dumnezeu
# otrava lui Dumnezeu
cu drag bojanei
de florian silisteanu
dacă eu aș fi de piatră și-ntre noi o apă mare
l-aș ruga pe Dumnezeu să-și ia cizmele-n picioare
dar Domnul nu se încalță și intră desculț în apă
până la genunchi îmi sapă
dacă tu ai fi la fel cum sunt eu când nu e El
aș striga pietrelor toate - niciodată măritate
dar Domnul la cununii rupe florilor târzii
până la brâu printre vii
- ce faci Doamne când mă furi când mă trăiești
niciodată nu ieși lipsă niciodată nu dai rest
tot mereu mă păcălești până când poate-ntr-o noapte
pân la ochi merele coapte
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păcăleli, poezii despre picioare, poezii despre nuntă, poezii despre noapte, poezii despre mere, poezii despre flori sau poezii despre apă
Ai să mă poți ierta, că te iubesc până la sfârșitul acestei nopți
și mai departe,
prin timp,
până când lumina ți se va așeza pe mâini?
Ai să mă ierți,
că locuiesc în partea cea mai întunecată a ființei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toți demonii își leagă umbrele?
Ai să mă ierți,
că n-am să deschid fereastra,
și n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?
Ai să mă ierți?
Ai să mă ierți,
că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieți, fără să guști adevărul până la ultima firimitură
și lumina să îți adoarmă pe piept?
Ai să mă ierți,
că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?
Oare, ai să mă ierți?
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
DUMNEZEU S-A ASCUNS
drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineața
nu vă apropiați
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca
am nevoie de ger crunt
să-mi îngheț creierul
apoi să ard iar
ca un trandafir
să mă pui la butonieră
am nevoie de cer grunt
în plecarea mea care durează la nesfârșit
simt pașii universului cum calcă
și oamenii reci zornăind în burta lui
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre păduri, poezii despre gheață sau poezii despre ger
Ca între Tată și Fiu
Astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au fost cândva pe-aici
e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre seară sau poezii despre prietenie
Oare pădurile vor fi mai fericite
... dacă voi ridica o cruce de jurământ
peste lunci și ponoare,
într-un februarie mic și al dracului cum spune proverbul.
chiar dacă arareori trec să văd cum le-ar fi fost
printre orătănii, așteptând să clocească găinile,
să înflorească mușcatele,
iar în mustul zăpezii să semene mazărea și ridichea de lună.
Orânduindu-și grădinile,
în timp ce nu se mai gândeau la altceva,
sau poate așa li se părea când înfloreau cireșii,
când vatra ardea neîntrerupt,
iar seara, cu frunțile încrețite adesea,
cu ochii moleșiți de oboseală,
abia își vedeau de odrasle.
La oraș, și-au păstrat obiceiurile
mai ales cele bisericești, cu sărbători și zile de post.
Doar visele și-au găsit sfârșitul
unde se mai aude încă clopotul
parcă blestemând clipa
cum într-o alta, poate,
când nu mai era nimic de spus,
când nu mai știau să apere ce le aparținea,
Dumnezeu o va face în locul lor
după Lege.
Apoi tot mai întuneric se lăsa.
Tot mai frig.
Și cu cât se acopereau, își dezgoleau mai mult durerea,
de nu mai puteau isprăvi rugăciunea.
În această lume tot mai străină așteptau vindecarea.
Iar pădurea, ca un ecou,
într-o nepăsare orgolioasă,
între ei și Dumnezeu.
poezie de Eli Gîlcescu (13 februarie 2019)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre zile
Din pat pot vedea până și Big Bangul
de altfel am un întreg univers pe tavan
mai ales atunci când răvășesc oile albastre
ca pe un caier de galaxii
apoi mă tot întreb cum doamne-iartă-mă să le botez
că nu-mi ajung numerele
iar cu ridicatul la puterea zece la a zecea
mă cam doare spatele
așa e când îmbătrânesc
uit cum s-ar rezolva în stilul smuls
toate aceste ridicări
doar prin scrierea de mii și mii de nimicuri ovale
fără să-mi mai rup gândurile
iar prăpădidele acestea de lacrimi
mai că se cred stele
pe tavanul meu încăpător
de unde îmi tot cad meteoric
pe obraji
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre oi, poezii despre numere sau poezii despre botez
Așa era mama mea
Mama se scula de noapte,
Ne cosea hăinuțe rupte,
Ne fierbea în oală lapte,
Treburi termina prin curte.
Apoi, lua la umăr sapa,
Bocceluța cu mâncare,
În cofă își punea apa
Și pleca în câmp să are.
Își purta pașii pe brazdă,
Prin pământul răscolit,
Avea grijă să nu cadă
Până dă în asfințit.
În miezul zilei se-odihnea.
Ștergea fruntea de sudoare.
Mânca acolo, ce avea.
În câmp. Sub arșița de soare.
Ducea calul să-l adape.
Să-i răcorească sufletul.
Apoi începea să sape,
Potolindu-și umbletul.
Tot așa muncea în viață.
Alerga pe câmpuri vara,
De cum da în dimineață.
De cu zori și până seara.
Cu truda câmpului în spate,
În curte, calul dehăma.
Ne lua pe fiecare-n parte
Și cu grijă ne-ntreba:
- Oare, v-a ajuns lăpticul?
Era prima grijă a ei.
Își lua din cap baticul,
Ne săruta oe toți trei.
Apoi, ne băga în casă,
Ne pregătea mâncare bună,
Ne-așeza cu drag la masă
Și ne spunea:-Poftă bună!
Când ne așeza în pat
Ne închina perna întâi.
Uita mama de oftat
Când ne veghea la căpătâi.
Așa era mama mea.
Ea făcea din noapte zi.
Prea puțin se odihnea.
Muncea mult pentru copii.
poezie de Dumitru Delcă (29 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare sau poezii despre miezul zilei
Moartea unui vis netrăit
strigătul său
ca un cerc de foc
îmi strângea mijlocul
mă făceam scrum la picioarele lui
ca un animal bolnav
îmi târam zilele
până în colțul vestic al camerei
și-l rugam să-mi vorbească
cu unghiile roase de vreme
mâzgălea câteva cuvinte în silă
aruncându-mă în celula groazei
iată
victoria
își spunea mestecându-mi lacrimile
până la sânge
iată femeia
pe ale cărei străzi înguste pășesc în siguranță
iată-mă pe mine
fabricantul de adevăr
strigătul său
ca un cerc de foc
mă înconjoară și azi
dar mă așez în colțul vestic al întâmplării
îmi astup urechile
și el pleacă
așa cum trebuia să plece
de atunci
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre victorie