Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sânge de fecioară

Sânge de fecioară
anihilat într-o groapă comună
anesteziat de numere
toate zidurile mai bântuie prin oraș
dispariția Sodomei și Gomorei
păcatele noastre și-au făcut biserici
și violează fecioare
corabia nebunilor-a sosit în port
iar bătrânii marinari ca un țipăt de pasăre
își mai iubesc nevestele
mai am o iubire
uitată într-un șuierat de șarpe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Agonia apei

Am o iubire de infinit
uitată
într-un delir
de scoică albastră
poetul acesta - nu se mai duce
se face doar stâncă
lângă agonie de apă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sânge orb

Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
își resetează veșnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează și el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești praf

ți-au dat niște prafuri roz
iubește au zis
pentru că așa este bine
ți-au băgat pe gât biletul spre rai
pentru că așa este bine
dar în tine trăiește doar un vierme bătrân visând pământul tot mai adânc
și un ultim cuvânt care-i va fi scăparea
poate pasăre

strigi pasăre și pasărea spintecă cerul
aluneci prin timpul ghemuit de durere
tu la 23 de ani tu la 17 ani tu la 5 ani
un film care trece prin tine iar și iar
dar în câte numere poți descompune o viață
câte măști încap într-un om
cât de lung este trupul ăsta care se rotește se rotește se rotește
și se rostește
până cuvintele toate se amestecă într-o limbă nouă
lucrurile toate își pierd conturul
un desen în nisipul spulberat de vânt
unde mă sfârșesc eu
unde începi tu
cine sunt
poate singura suflare a unui om rătăcit într-un deșert roz

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Cumplita vreme

e cumplită vreme...
o vreme cu rânduieli ce eliberează dureri
și se ocupă mai mult și mai nefiresc
cu geneza plânsului.
cum să știi până când?

se aud extaziatele mitraliere
cum își încâlcesc ucigătoarele glasuri.
bietele celelalte viețuitoare s-au ascuns
toate parcă urlând pe sub pământ.
învăluiri de monstruoase focuri
așa încât se înfricoșează și spațiile dintre tancuri...
carnagiu deșirat în cale
umbrele le mângâie oglinzile de sânge.
deja cangrene în zidurile blocurilor
ce și-au riscat trupurile apărând
copiii și bătrânii.

obuze în cenușit cântec șuierat
sfârtecă aerul până la miloasa țintă.
gloanțele zburdă nelegate la ochi
cu focuri în tălpi,
purtând învățătura descreieratului.
ce sinistră e zestrea morții
îmbogățită cu dantele de spaimă...
cât de neprețuit e pieptul vieții de om
sub netihna zilei când trăirea morții,
sinceritatea printre noi, nonșalant ș-o plimbă
în brațe ducând putrede cofraje de gânduri
ce trebuie indurate!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ananie Gagniuc

Mai latră câte o cișmea după o dâră de apă ți-am făcut pădurea cunună o strânsoarea de mână urzici groparii și-au îngropat slănina în ceapă copiii și-au făcut schimb de biserici le pocnesc turlele-n gumă cu gust de lipici...

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Alin Ghiorghieș

* * *

Mai latră câte o cișmea după o dâră de apă
ți-am făcut pădurea cunună
o strânsoarea de mână
urzici
groparii și-au îngropat slănina în ceapă
copiii și-au făcut schimb de biserici
le pocnesc turlele-n gumă
cu gust de lipici...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai pot

nu mai rezist, vino balsam pentru inimă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
seara s-a transformat într-un plânset
fără de culoare e luna și stelele
șoptesc într-un pahar din care ai băut
te iubesc, te iubesc, te iubesc
plâng, nu vreau nimic, nimic nu cer
ochii au făcut miting cu gaze lacrimogene
te iubesc, te iubesc, te iubesc
o spun de dimineață fără să trag aer
într-un accelerat de puls stingher
suspin pe stradă și-n tramvai
te iubesc, te iubesc, te iubesc
sunt mâhnit și simt că totul e aprins
inima-mi arde, gura strigă
te iubesc, te iubesc, te iubesc

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jefferson: De vreme ce nevestele noastre sunt în oraș ca să dea ceva de mâncare la săraci, noi n-ar trebui să fim într-un bar să dăm câțiva bănuți la fetele dezbrăcate?

replică din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Fantomă sunt când dorul îmi bântuie destinul

Puțin mai multă viață, aș vrea dacă se poate,
Și-un pic de infinit, să torn peste prezent.
Aș vrea să cumpăr stele, și să le pun pe toate,
În sufletul prea rece, de unde-mi ești absent.

Infernul de se poate, aș vrea să-l ocolesc,
Și să-mi atârn la gât doar flori de iasomie.
Căci gândul mi-e dușman, și nu știu să iubesc,
Și-mi scutur fericirea, în flori de păpădie.

Venin aș bea din cupa din care tu sorbeai,
Un vin atât de rosu că ai fi zis că-i sânge.
mai pași prin cioburi s-aud cum îmi spuneai,
în iubire ție, nici veșnicia nu-ți ajunge.

Fantomă sunt când dorul, îmi bântuie destinul
Ce ți l-am pus pe tavă, și-alături am pus flori.
Să parfumeze moartea ce mi-a furat putinul
Ce îl strângeam la piept, cu lacrimi și fiori.

Îmbracă-mă o dată, cu pielea de pe tine,
Apoi cu duioșie, de vise mă dezbracă.
Să vezi ce am sub piele și ce ascund în mine,
Când sufletul mi-e prins, la margine de groapă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare pădurile vor fi mai fericite

... dacă voi ridica o cruce de jurământ
peste lunci și ponoare,
într-un februarie mic și al dracului – cum spune proverbul.
chiar dacă arareori trec să văd cum le-ar fi fost
printre orătănii, așteptând să clocească găinile,
să înflorească mușcatele,
iar în mustul zăpezii să semene mazărea și ridichea de lună.

Orânduindu-și grădinile,
în timp ce nu se mai gândeau la altceva,
sau poate așa li se părea când înfloreau cireșii,
când vatra ardea neîntrerupt,
iar seara, cu frunțile încrețite adesea,
cu ochii moleșiți de oboseală,
abia își vedeau de odrasle.

La oraș, și-au păstrat obiceiurile
mai ales cele bisericești, cu sărbători și zile de post.
Doar visele și-au găsit sfârșitul
unde se mai aude încă clopotul
parcă blestemând clipa
cum într-o alta, poate,
când nu mai era nimic de spus,
când nu mai știau să apere ce le aparținea,
Dumnezeu o va face în locul lor
după Lege.

Apoi tot mai întuneric se lăsa.
Tot mai frig.
Și cu cât se acopereau, își dezgoleau mai mult durerea,
de nu mai puteau isprăvi rugăciunea.

În această lume tot mai străină așteptau vindecarea.
Iar pădurea, ca un ecou,
într-o nepăsare orgolioasă,
între ei și Dumnezeu.

poezie de (13 februarie 2019)
Adăugat de Eli GîlcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Potîrniche

* * *

orașul greu îmbrăcat
într-o mantie de scârna
sub care unii își mai caută
ce și-au dat ce le-a fost luat
ce nu a fost niciodată a lor
dar din care au făcut danii
postamente de statui într-un picior
furat de la eroul nepomenit
orașul greu îmbrăcat
în goliciunile noastre
rușinea e un sentiment istovit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mare de ceață

Ceața este în ceaiul meu
Nările îmi sunt gâdilate de aburii fierbinti
O mare de ceață se apropie încet de mine
Dușmanii mei, porumbeii, s-au pus la adapost
Presiunea îmi face oasele să doară

Și eu, corabia, troznind din toate cuiele
Mi-am întins velele
Și am tăiat cu sabia zidul de aburi
Pe punte, marinari, slinosii marinari
Beți și leneși
Visează sirene

Și eu, corabia, timidă și ușoară
Aleg linia cerului sa eliberez aceasta carcasă
De perna ceții

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fecioară

Anomalia cea mai mare
Cu care nu pot să mă-mpac
E-aceea că în zodiac
Și curvele pot fi Fecioare.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Garoafe roșii

Garoafe roșii, crenelate -
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin și sânge -
Eu vă iubesc și vă cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roșii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă...

Eu vă iubesc și vă cunosc
De mult tulburătorul mosc...
În roșu-apusului de soare
Voi puneți pete de culoare,
Voi înfloriți în fundul mării
În lungi ciorchine de mărgean
Și pe obrajii de ftizie
Muriți în fiecare an...

Vă poartă-actrițele pe gură
Și hetairele pe sâni,
Vă leagănă pe coif cocoșii,
Și-n răni v-au încrustat strămoșii,
Iar eu vă port pe veci în minte,
port în păr și pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate...
Garoafe roșii, crenelate!

Eu vă iubesc și vă cunosc
De mult tulburătorul mosc!
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roșii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă...
Prin voi am plâns întâia dată -
Obsesie însângerată!

poezie celebră de din Garoafe roșii (1914)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Miracolul iubirii

... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!

... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!

... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!

... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!

... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecou

În fiecare zi
Ahile
mă vinde la tarabe
ca pe un nou
război troian
mai am un Dumnezeu
kamikaze
în ecoul sufletului meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seara crăciunului nost'

Seara crăciunului nost'
Mare bucurie-o fost
Si-a fost bucurie-n lume
De-așa mare minune [bis]

Iosif cu sfânta Maria
Pornit-au călătoria
Și-au ajuns într-un oraș
Și-au cerut puțin sălaș

Să îi lase să se culce
Noaptea-n drum să nu-i apuce
Iar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate.

Du-te, du-te și ne lasă
Că n-ai loc la noi în casă.
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieși din oraș afară.

Și-au ajuns la cei săraci
La un grajd cu niște vaci
Sosi vremea la Maria
Ca să nască pe Mesia.

Și-a născut un prunc frumos
Și-l numea Isus Hristos
Care cu puterea sa
Va înțelepți lumea

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Lagăr

boala noastră avea să treacă
printr-o mulțime de faze
o spuneau oameni în halate aproape-albe
impecabil intrându-și în funcție
de frica unor iminente procese viitoare
da... avea să treacă
povesteau strămoșii cu chipuri imortalizate în ipsos
deloc aleator puse în ferestrele mimicilor noastre
– saltimbanci desprinși parcă din SF-uri
din când în când se mai poticnea câte o pasăre / de nu va fi fost ursita
dama aceea de pică verde cu 10 minus la purtare și iubire ilicită

desculți purtând în sânge formule bizare
memoriile afective roșu-cu-dungi
ale nu-știu-cărei dihanii
am spart mai multe iluzii
am doborât timpuri
vremurile preistorice ale cârtiței
locul de unde întunericul își face curaj
să existe numai cu amintirea luminii
am purtat / am spart / am doborât...
până când am dat de lagărul nostru
personali într-o istorie atât de comună
de bunăvoie am intrat în cămașă de forță

se uitau cireșii
cuvântul acela rămas la jumătate de sens
de ce noi? că de ce?

veneau / ne priveau / se recunoșteau pe ei înșiși
și parcă atât de diferit gesturile noastre dezlegau
înțelesurile propriului turn babel
atunci ei veneau... ne priveau...
își făceau cruce și-n sân își scuipau:

când e dragoste își face de cap
Necuratul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

PARCĂ FOCUL

Cresc sânii de fecioare prin biserici
Duminică de vară și de foc,
La liturghii, dar mai ales la predici
Doar sânii din icoane stau pe loc.

Cresc îngerii, Treimea se dilată
Fecioarele se vor măcar privite,
Sân vreau să fiu, să cresc în piept de fată,
Să fiu izvor de lapte și ispite.

Cresc repede nălucile din minte
Păcatele grăbite le urmează,
Ce rar și ce puțin mai sunt cuminte,
Și cresc, de parcă focul m-alăptează!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gogol

Nu este legătură mai sfântă decât frăția dintre oameni. Tatăl își iubește copilul, mama își iubește copilul, copilul își iubește părinții. Dar ce înseamnă toate acestea, fraților? Animalele sălbatice își iubesc și ele copiii. Dar să te înrudești prin legătura sufletului, nu numai prin aceea de sânge, iată ce-i este dat numai omului.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook