Autobiografică

Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
şi-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranţă-n armonia captivă-ntr-un muzeu.

Sunt picătura nopţii ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text şi nume,
pietriş adus de apa ce printre cetini piere.

Sunt calea ce aşteaptă spre asfinţit răspunsul,
când mi se pregăteşte casa-n pustietate,
adun în vers destinul şi-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou pentru alt mâine

Sunt doar o adiere, ce mai pulsează încă,
Sunt corp cioplit din lutul udat de Dumnezeu,
O flacără în bezna ce supără zăpada,
În infinit amprentă a propriului meu EU.

Sunt doar o picătură, ce doarme printre frunze,
În ploaia care spală păcate în cădere
Şi scenă pentru piesa fără un text anume,
Pietriş adus de apa ce printre cetini piere.

Mâine sunt amintirea ce-ar vrea să-i dau răspunsuri,
Când un gropar i-arată casa-n pustietate,
Pe coli am tot destinul şi-l voi lăsa pomană,
Ecoului, să vândă clipe-n eternitate.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debutanţilor de la edituri

Printre sute de volume,
Sunt şi stele fără nume;
Dar mai multe dintre ele
Sunt doar nume... fără stele.

epigramă de Gheorghe Andrei din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar

Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora şi-a tuturor.

Sunt ca şi alţii, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor şi sunt un dor.

Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.

Sunt doar un om şi el e pom
Şi ea-i o floare, nu-i oricare,
Şi el e râu, curge spre vale,
Şi-aceeaşi piesă, râde, doare.

Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineaţa nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul vieţii mele

Eu sunt precum o frunză în toamna deghizată,
Sunt o poveste rară în veac sau poate-un mit,
Îmi curg prin vene rânduri şi doruri îndrăzneţe,
Iar sus pe Dealul Negru bat clopote la schit.

Şi în amurgul zilei lăsând în urmă calea,
Pădurea mă invită să stau la adăpost,
Plătesc tribut trei versuri ce le-am adus cu mine,
Când paşii mi se-adapă din lutul fără rost.

În sânge simt cum urcă trăiri din Testament,
Esenţe de lumină izvorând din ceaţă,
Cuvintele m-apasă cu ritmuri de blestem
Şi dorul lor mă arde până dimineaţă.

Le-am recitat în şoaptă, iar cerul cocoşat
De ultimele stele parcă îmi răspunde:
" Tu, te-ai născut din lutul pădurii pe-nserat.
Nu rătăci acum când dorul te pătrunde! "

Astăzi îi dedic toamnei poemul vieţii mele,
Trăiri îmi dau bineţe şi curg necontenit,
La geam aştept tăcută şi cercetând iar dealul,
Nu mai aud bătând clopote-n vechiul schit.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândeşte
Şi, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp opreşte
Balanţa... în veşnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voinţa...
Un sclav, că-l ţin, nu prididesc
Convins c-aşa-mi câştig căinţa?!

Ori sunt pretenţia că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veşmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am şansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Şi-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filmul benzii din iarmaroc

Eu sunt precum o rază a vechilor vitralii,
eu sunt un gând fugar în visul fără pată,
pe scenă o artistă, fac trafic de lumină,
jucând în piesa vieţii de-a pururea jucată.

M-a salutat ecoul trecând ieri printre ramuri,
respir pe verticală multiplele-i iluzii,
mi-e sângele bolnav de-atâta poezie,
iar timpul se alintă împărţind concluzii.

Aud jelind vioara ce cântă fără note,
aşteaptă răsăritul cu inima-i de foc
şi viaţa mea e toată un film de lung metraj,
vândut cândva pe-o bandă în vechiul iarmaroc.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ din stele

Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge şi buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaşte imediat
de-am avea printre stele o învăţătoare.

Şi totuşi îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica îngheţată de vise uimite.

Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din şoaptă lumina mângâierii
şi frunzele uscate din genele izvorului.

Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
şi prin aripi pe cuvânt şi zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.

poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcade

Sunt doar oglinda unei muze
Şi-i simt în inimă văpaia,
Îi sorb cuvinte dintre buze,
Eu sunt pământul, ea e ploaia.

Eu sunt doar cel care transcrie
Simţirea ei, simţirea noastră,
Sunt muritorul ce-i îmbie
Pe zei cu daruri în fereastră,

Cu cântec trist sau cu ofrande
Scăldate-n sânge care curge
Pe mantii scumpe şi lavande,
În zbaterile demiurge.

Dansez cu iele şi naiade,
Alerg cu gândul printre stele,
Adun ideile nomade
În versuri calde sau rebele.

Deschid, cu paşii mei, arcade
Cu uşi ce ies din amorţeală,
Ce sunt? Un lut, pe care cade
A trandafirului petală.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor printre poeme

Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleştii lui Apollo,
despic lumini şi umbre în ceasul meu de vară
şi într-un ritm haotic alerg de colo-colo.

Am vise de-mprumut, speranţe, noi poeme,
donez eternităţii trăiri şi multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu încă te ador

S-arunci acum doar spini în mine,
Când sunt doar ţăndări şi fărâme.
Doar acuze crude fără scuze,
Când tu faci parte dintre muze.

Când toată viaţa-mi freamăntă cuvinte,
Şi-un dor nebun, un dor de tine,
Mă poartă dincolo de lume,
Printre aştrii fără nume.

Când eu iti spun că te ador,
Tu tot mă laşi să mor.
Când aripa mi-e fără zbor,
Frântă în calea viselor.

Când eu mă-ndrept spre nicăieri,
Tu tot te-ascunzi în depărtări,
Dimineaţa-n roua unei flori,
Mireasma unei adieri.

Când seara strigă tot a tine,
Când vorbele mi-s goale-n mine.
Eu încă-s viu si fără grai,
Tu tot aşa cum tot erai.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie-ţi sunt mamă

Prin fiecare frunză, noiembrie-ţi sunt mamă,
Sunt vis, melancolie, o umbră-ntre statui,
Sunt vânt adus de toamnă, copacii mă destramă
Şi-n liniştea din noapte spre-un alt tărâm mă sui.

Sunt partea-mi de lumină şi stropul de-ntuneric
Ce se prelinge-n grabă în ochii-mi plânşi de dor,
Sunt mângâierea caldă şi zâmbetul feeric
Al fiecărei mame şi-a celor care mor.

Sunt veşnica pădure şi-acelaşi orizont
Sub care-atâtea stele au ars pe-acest pământ,
Sunt mama ce-şi aşteaptă odorul de pe front
Şi tot ce pot atinge scriind al meu cuvânt.

Sunt tot ce niciodată nu mi-am închipuit,
O lume-n altă lume, miracol început,
Noiembrie-ţi sunt mamă şi fiul drag, iubit,
Un vis pe care noaptea-n suspin l-a conceput.

Prin fiecare clipă, noiembrie-ţi sunt mamă
Şi viaţă şi lumină-n adânc nemăsurat,
Sunt ce-nfloreşte-n mine şi-un dar, cel mai de seamă,
Pe care universul în toamnă mi l-a dat.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soliloc 3
eu sunt ceea ce văd
am un corp
un eu
o lume
o stea
un arici
sunt gog
şi magog
antigog
sunt foc
sunt gheaţă
m-am născut din apă
duhul lui Dumnezeu pluteşte deasupra apelor
sunt nor
când voi fi iubire?
tu ştii!

Gabriela Gârlonţa în Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt toate la un loc şi fiecare ...

Sunt pulbere de stele căzătoare
Sunt scama unui nor pierdut pe cer
Sunt roua dimineţilor cu soare
Sunt un ecou gonind fără reper
Sunt vântul ce adie dimineaţa
Sunt ramul încărcat de flori şi rod
Sunt seva din care se-nfruptă viaţa
Sunt gândul vesel alergând slobod
Sunt apa de izvor ce se prăvale
Sunt matca râului cu susur lin
Sunt faldul aurorei boreale
Sunt zborul către steiul acvilin
Sunt toate la un loc şi fiecare
Sunt doar grăuntele dintr-un deşert
Sunt raza soarelui ce-n veci răsare
Sunt doar un cânt, dintr-un mai vechi concert...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am şi-un tunet rupt din ceruri când îmi oboseşte glasul,
am şi Soarele şi Luna, am şi bolta înstelată,
am şi-o poză cu o fată cu rochiţa dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranţe-n depărtare, am şi ziduri după ziduri,
am şi-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am şi stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.

nu sunt singur, am credinţa şi mă rog la sfânta cruce,
am şi vise colorate, am şi lacrime caduce,
am şi-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am şi-un înger şi un demon îndemnându-mă la joacă.

nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morţii din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşesc prin tine neauzit de cuvinte

Păşesc prin tine în ceasul târziu
pe la semnul de carte
întârziat în poveste
mi-ai spus atunci
că pădurile ascund taine mari
şi comori îngropate adânc
luminează poienile
aprind felinare
în scorburile cuvinelor
devenite tăceri
până te apropii neauzit

de aceea în asfinţit
se ridică o flacără
de la rădăcina fiecărui copac
un gând te cuprinde
şi fumegă mocnit
îţi acoperă ochii cu palmele
umede de tăcerea adormită
în fluturii din altă iarnă

printre frunze vântul
strecoară buimac
o mână rece ca un pumnal
tremură lutul şu crapă
de spaimă
străbătut de nelinişti
preumblă un fior prin brădet
profeţind iarăşi iarna ce vine
printre flăcări în frunze
amorţeşte un vis
netrăit fără tine

lângă ciutura nopţii urlă lupii flămânzi
a rămas doar o stea
să le-astâmpere foamea
sfărmată ca un bulgăre de zăpadă
pe pietrele netede negre
umede reci
pe care mai lunecă ca o idee
partea ce nu mi-ai trimis-o încă
din amintirea ta.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care îşi arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi faţa să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poţi topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în braţele mele
când te mângâi...
Calea Lactee îşi pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopţile plânse odată!

Modelează lutul meu
să poţi face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Şi nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puţin alb
şi cerul prea puţin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simţim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă invit la spectacolul vieţii mele

aici unde din când în când
visez să fiu regizor
de fapt sunt
un fel de maşinist promovat
de la cabina sufleorului
prin nevoia de figuraţie
într-o piesă ciudată
scrisă pe genunchi cu durere
de o inimă inconştientă
fără nicio pregătire
dramatică
fără acte
fără indicaţii scenice
despre decor nu vă mai povestesc
pe lângă stele căzătoare
oameni de zăpadă roz şi multă primăvară
cântec de privighetoare laitmotiv
pe un portativ de gâze
o cortină de frunze călătoare
cu licurici
în loc de reflectoare
cerul nopţii

în sală
printre aplauze şi lacrimi
o rază de soare îşi caută cercul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie appasionata

simt sensibil viaţa cu profunzime de femeie
trăiesc totul la maxim cu intensitate
din ploaia ochilor se nasc curcubeie
urc câte o treaptă spre eternitate.

mă-nfăşor cu lumina din noaptea albastră
un univers cu stele în taină râvnesc
când zorii zilei îmi bat în fereastră
mă trezesc fericită ca pot să mai iubesc.

sub aripa cuvântului am explorat zborul
azi păsările cerului îmi sunt aproape
plutesc printre raze şi le gust amorul
lumini diafane se strecoară sub pleoape.

ploaia spală glia gândul versul dorul
pasiunea mea mireană nu tulbură ape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi caut casa-n miez de iarnă

Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau să cearnă

Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine şi de prieteni,

Când luna picură în sânge
Şi cumpănă fântânii plânge,

Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,

Când dorul nesfârşit mă cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,

Când paşii ce mă poartă suie
Spre uşa răstignită-n cuie...

Îmi şterg o lacrimă uitată
Şi stau la sfat cu tine, tată!

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!