Pășesc prin tine neauzit de cuvinte
Pășesc prin tine în ceasul târziu
pe la semnul de carte
întârziat în poveste
mi-ai spus atunci
că pădurile ascund taine mari
și comori îngropate adânc
luminează poienile
aprind felinare
în scorburile cuvinelor
devenite tăceri
până te apropii neauzit
de aceea în asfințit
se ridică o flacără
de la rădăcina fiecărui copac
un gând te cuprinde
și fumegă mocnit
îți acoperă ochii cu palmele
umede de tăcerea adormită
în fluturii din altă iarnă
printre frunze vântul
strecoară buimac
o mână rece ca un pumnal
tremură lutul șu crapă
de spaimă
străbătut de neliniști
preumblă un fior prin brădet
profețind iarăși iarna ce vine
printre flăcări în frunze
amorțește un vis
netrăit fără tine
lângă ciutura nopții urlă lupii flămânzi
a rămas doar o stea
să le-astâmpere foamea
sfărmată ca un bulgăre de zăpadă
pe pietrele netede negre
umede reci
pe care mai lunecă ca o idee
partea ce nu mi-ai trimis-o încă
din amintirea ta.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre iarnă
- poezii despre foc
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
Citate similare
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre gheață, poezii despre ger, poezii despre culori, poezii despre alb sau poezii despre verde
Talisman
Din fiecare dimineață
izvorăște un fluviu
iar timpul neterminat
se întoarce în mine și în tine
să curgă într-o albie
care desparte două grădini
în grădina mea te-am pândit uimit
de acolo te furișezi în gândurile mele
lași o sămânță din altă lume
o lacrimă
pe macii înfloriți pe malurile tale
te-ascunzi în umbra unui fulger
o rană adâncă
prin care zorii sângerii
picură în lanuri
șoaptele noastre de dragoste
imprimate pecete pe maci
cheamă-mă
strigă-mă
se face amiază
brățări de argint
în repezișul fluviului
vor sculpta valurile
pe pietrele umede netede
amintirea mea și a ta
un talisman.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fluvii
- poezii despre sculptură
- poezii despre roșu
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
Dar tu leagăn te-ai facut
Pentru trupul alteia
Și mi-ai rănit inima
Sufletul gol
"Un câine șchiop ce vine pe șosea
Prin vifor către tine",
Genunchii mei
Fără rost au rămas.
Și-mi vine în minte întrebarea:
"Ești prost când te îndrăgostești
sau doar prostii se îndrăgostesc?"
Și-atunci mă apropii de mine
Și salvez aceste cuvinte
Ce sunt tot ce mi-a mai rămas...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre șosele, poezii despre viscol, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre salvare, poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Dor de tine, tată
Murit-au ochii mei cu tine,
Dincolo de mâine nu am mai văzut
Sorbind ușor din pocaluri venine
Din pământ primesc un ultim salut!
Prin frunze reci doar un fior adie,
O, dor de casă, o, dor de mormânt.
Cu toamna-n suflet, am rămas pustie
Ca frunza uscată plutind spre pământ
Cresc focuri mari de inimi istovite
Spre luna vie de-un sfert lipsită
Roșcate frunze se desprind smerite
E vânt și-orice speranța e pierdută.
poezie de Mihaela Dehel (28 octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre viitor, poezii despre tată, poezii despre smerenie, poezii despre păr roșcat sau poezii despre ochi
Printre fulgi de zăpadă
m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Autobiografică
Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
și-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranță-n armonia captivă-ntr-un muzeu.
Sunt picătura nopții ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text și nume,
pietriș adus de apa ce printre cetini piere.
Sunt calea ce așteaptă spre asfințit răspunsul,
când mi se pregătește casa-n pustietate,
adun în vers destinul și-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere
M-ai înviat ca să mă stingi
Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.
M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.
M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși
să mă stingi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce sau poezii despre plâns
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Prinos
Mi-ai spus "Vino", odată, în viață...
Pe-atunci umblam prin hățișuri și ceață,
Cu ochii bolnavi, căutând
Himere ce-n lume se vând...
Mi-ai spus "Vino", cu-ndemnul Iubirii
Și pe cărările mele au înflorit trandafirii,
Iar cerul, odinioară sticlos,
(O, cerul neîndurător și închis)
A coborât până jos,
Lângă rădăcina omenescului vis.
Mi-ai spus "Vino", odată...
Și de-atunci toată inima, toată,
Izbăvită, Isuse, din moarte,
Până la capăt ar vrea să Te poarte.
Cum își poartă-n corolă o floare
Raza eternului soare...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre mântuire sau poezii despre moarte
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre îngeri, poezii despre stele căzătoare, poezii despre seară sau poezii despre oftalmologie
Ultimul gând
am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viață fericirea
nu m-a cunoscut
nu a știut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în brațe femeia
sărutând trupul fierbinte și gol
o clipă m-a privit țipând în brațele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
pașii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi pășesc pe alei
de tei, de ce vrei
în față doar vântul mai bate
bate și bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viață, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
pașii mei curg, se scurg
în cenușa ultimului gând rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre tei sau poezii despre nisip
Când dintr-un gând...
Când dintr-un gând aș face două
Și curg cuvinte ca un râu,
Când ploaia lunecă prin frunze
Și un suspin e fără frâu,
Înșir cuvintele în noapte
Și număr clipe fără tine,
Aștept din nou ziua cu soare
Și vara care numai vine...
Când dintr-un gând aș face două
Poate m-ai auzi mai bine,
Ți-aș povesti în miez de noapte
Cuvinte ce nu țin de mine,
M-ai înțelege în tăcere
Și printre razele de lună,
Ai căuta să faci din versuri
O dragoste ce ni-i comună.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre râuri sau poezii despre numere
Așteaptă-mă toamnă
Așteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Nu vreau iarna rece
Cu viscol si nea
Din frunze fă-mi haine
Pantofi din tăceri
Așteaptă-mă toamnă
Doar azi n-a fost ieri
In umbrele tale
Mai pot să trăiesc
In iarna cea rece
Simt ca ingheț
Așteaptă-mă toamnă
Te rog nu pleca
Alungă-mi din păr
Fulgul de nea
Cu tine fac casă
Deși e târziu..
Dar iarna mă-ngheață
Si nici nu mai știu
De-i ziuă sau noapte
Albită de tot
Mă ia vântul rece
Nu pot sa inot
Pe drumuri pustii..
In casă ingheț
Așteaptă-mă toamnă
Te rog doar o zi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vestimentație sau poezii despre păr
Vorbe
Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Mi-ai spus ca-s blanda si duioasa,
In schimb ti-am spus ca n-ai sa ma mai vezi.
Si mi-ai spus ca sunt lumina
Ca sunt a cerurilor astru.
Mi-ai spus ca-s dulce amandina.
Ti-am spus dorull maiastru.
Si mi-ai spus ca-s roza floare
Ca sunt frunzele si cerul.
Mi-ai spus ca-s razele de soare.
Ti-am spus ca eu doresc eternul.
Si mi-ai spus ca iti sunt draga
Ca sunt anii vietii tale.
Mi-ai spus ca-s insolita arta.
Ti-am spus visele amar.
Si mi-ai spus ca ma iubesti,
Ca-ti sunt ochii, inima si gura.
Mi-ai spus ca pentru mine traiesti.
Ti-am spus ca rece e caldura.
Ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca sunt frumoasa
Si-aveam in par flori de cires?
Ti-am spus atunci ca iubirea lasa
In inima rani adanci si reci.
Si ti-am spus ca tu mi-ai spus
Cuvinte marete si aparte,
Dar n-ai facut nimic in schimb.
Cuvinte mari, fapte deoparte.
poezie de Cristina Vâlcu (14 mai 2015)
Adăugat de Priscilla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre schimbare
Au îmbătrânit salcâmii
Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele își scutură la orice vânt de-acum.
Aștern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.
Prin frunzele căzute pășesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân și eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foșnetul de frunze pe tine te aud.
În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau să te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2007)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre rochii, poezii despre plimbare sau poezii despre mâini
M-am oprit lângă tine
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.
Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"
M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Și lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poezii (1963)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre vânt, citate de Lucian Blaga despre tăcere, poezii despre superlative, citate de Lucian Blaga despre superlative, citate de Lucian Blaga despre păr, poezii despre patrie, citate de Lucian Blaga despre patrie, poezii despre geografie sau citate de Lucian Blaga despre foc
Verdele de rămas-bun
Din poienele uitării, iarba nopții tot mai mult
și mai mult, din altă vreme,
și mai stins din partea stângă,
s-a ascuns foșnind sub praguri
și sub somn de iarnă lungă.
Și, trecându-mi iar câmpia pe obraz, în astă seară,
iar fântâna - peste ochii plini de cețuri și de ploi,
tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea
anilor de dinainte,
anilor de dinapoi.
Hai! ai zis, vara-i pe- aproape
și cireșele-s în frunze,
bântuindu-ți amintirea pașilor prin fân,
melcii urcă pe mătasea florilor mustind de apă
și pe putredele scânduri
spijinite de un prun;
Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucernă,
greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne
adunându-te din crudul verde.
Verde viscol, fără timp,
Am nesaț de flori înalte și de tot ce nu rămâne
Hai, să-ti pun din nou pe brațe,
ca pe-un prunc de lapte dulce,
neîntâmplatul nostru timp!
Dacă noaptea mă îndură să mai urc pe pragul verii,
pașii mei îi leg cu iarbă, ca din tine să-mi adun,
ca o purpură flămândă,
sub potecile din talpă, sub acest târziu de humă,
verdele de rămas-bun.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre curățenie sau poezii despre cunoaștere
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus, îți spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îți șoptească fluierând
Că-mi este dor și în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri și văi
Prin ochii tăi!
Ti-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus privește luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Și dorul meu ascuns în ele...
De te trezești din somn buimac
Să-ți fiu vedenie și leac
Acum și-n veac!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus îți spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi ești în suflet și în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.
poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre văi, poezii despre vorbire sau poezii despre tristețe
Ochii în ceață
cu cât mă despart de tine mai adânc
cu atât te sorb mai mult în pupile
închide-mi tu ochii să nu mai văd
ciorchinii ce mor vineții pe coline
și sângele meu rece
sub pielea ta îl simți?
unde te duci străină
fără o umbră de mână?
îți citesc în ochi frigul ce te cuprinde
într-o haină prea strâmtă pe trupul de nor
sunt vânturi nebune ce vin după tine
și-un murmur de frunze se-aude în gol
unde te duci desperecheată
ascunde-ți degetele sub un șal de întuneric
să te pot vedea
mânecile ți-s prea lungi
ți le târăști prin ceață
eu nu mai înțeleg nimic
tu înțelegi ceva?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre lectură sau poezii despre degete