Timpul în degringoladă...
Sub copitele de cai, colbu-nghite cu nesaț, timpul meu cu păr bălai, cu o poftă fără saț...
Ziua este cât o oră, ora e cât un minut, anul este cât o noapte și secunda-i de-mprumut...
Bobul de nisip aleargă prin clepsidre de nebun, îl amenință furtuna, printre țevile de tun...
Umbre-nlănțuie lumina, luciferi petrec în iad, în cazane fierbe vina secundarului beteag...
Prind o clipă amețită de vârtejul unei fugi și-o așez în acatiste lângă alte zeci de rugi...
Doar poemul meu scâncește la lumina unui far, speriat de tentativa unui groaznic adversar...
Se-ntrevede-o ambuscadă, timpu-atacă din senin în altarul de spovadă, unde-ncerc să mă închin...
Nu-l înduplecă vreun înger rătăcit de rai și nici nu îi pasă că eu sânger printre-atâția inamici...
Iau un vers și-l pun pe rană, un cuvânt e panaceu pentru orice fel de teamă... cuvântul Lui Dumnezeu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
Citate similare
Cu îngerii aici și-n cer...
Cât mă iubește Dumnezeu, să spun îmi este foarte greu,
Sunt îngerii cu mine când, nu mai am lacrimi să mai plâng...
Și chiar nu fac niciun demers, doar pleacă-un gând în univers
Și-l prind în palme dușii mei și-l duc la porți de dumnezei...
Și, când pe margini de genuni, renunț la viață chiar de luni
Mă trage-o mână să nu cad în flăcările dintr-un iad
Din care nu aș mai scăpa, oricătă rugă m-ar urma...
Că rugăciunea n-are loc între hotarele de foc...
Speranța-și face loc timid, neliniștile se divid
Mai fac prin viață câțiva pași în primăveri cu toporași
Atât cât să m-adăp din ei până m-or ninge flori de tei
Și până-o iarnă și mai grea m-o troieni cum va vrea ea...
Dar, nu mi-e teamă, știu că-n cer, e câte-un înger grănicer
La vama dintre rai și iad și nu mă va lăsa să cad
De disperare-n alt decor... și când o fi și-o fi să mor
Voi fi cu îngerii-mprejur într-un neîntrerupt sejur...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre viață, poezii despre vamă, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Timpu-n veșnicia lui, doar o clipă-a nu știu cui...
Se scurg clipele-n clepsidră, în tăceri ca de mormânt, nicio zarvă nu conturbă al secundei legământ...
Mor iubirile pe stradă, cerșetori sunt tot mai mulți, timpul își vede de treabă și cum trece, nu-l asculți...
Trenuri trec ducând cu ele vise și iluzii vechi, un adio se strecoară c-un blestem între perechi...
Plânge frunza în cădere și-i strivită pe trotuar, timpul fuge în tăcere, de nimic n-are habar...
Mor pădurile sub seceri și orfane de copaci, strigă-n van, te uiți la ele, trece timpul, trece-n draci...
L-aș închide-n poezie, într-un vers cu ritm beteag, l-aș ademeni cu rime și cu gustul lor dulceag...
Să-l opresc din hoinăreală, c-o fi obosit de drum și cu firul meu de viață un minut să îi sugrum...
Dar, e doar o-nchipuire și-o dorință fără sens... timpul este veșnic singur, gândul meu, doar un nonsens...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trenuri, poezii despre secunde sau poezii despre ritm
Sunt sclavul unei singure femei
Sunt sclavul unei singure femei,
Eu, când iubesc, iubesc și nu mă joc,
De dragul ei, m-aș arunca în foc,
Dac-aș avea un cât de mic temei.
Nici nu există-n inimă vreun loc
De alta, este doar domeniul ei,
E-n gândul meu și ziua, pe alei
Și noaptea în culcușul meu din bloc.
Nu mi-a trecut prin minte s-o înșel,
În douăzeci de ani de când, nebun
Îndrăgostit, i-am cumpărat inel
Și-s pregătit de-amorul meu să-i spun;
Dar stau cu verigheta-n portofel,
Că încă n-am curajul să i-o pun...
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sclavie, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre jocuri, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Trece Dumnezeu în goană...
Cum se scutură bujorii, ca o ploaie-nsângerată,
Regretând amarul vieții efemere pe pământ!
Tot așa mă scutur, Doamne, cu privirea-ndurerată,
Când îmi picură din palme, mângâierea care sunt.
Pași grăbiți strivesc tandrețea dimineților albastre,
Orbi și surzi aruncă piatra și lovesc în rogvaiv,
Curcubeie-și pierd mirajul în tăcerile sihastre,
Unde doar un vers mai cântă în poemul meu naiv.
Și de unde să iau muza, când lumină nu mai este?
(A rămas un colț de lună, fără loc și căpătâi).
Trece Dumnezeu în goană îngrozit și calcă peste
O relicvă din geneză, chiar pe ziua cea dintâi.
Ridic fruntea pentr-o clipă... unde-s cerurile mele?
Calcă tălpile pe stele și pământu-i tot mai sus;
Au înnebunit quasarii prinși în mreje de lichele
Și planeta e-n derivă-alunecând înspre apus.
Printre cioburi de speranță, îmi adun poemu-n vară-
A rămas lângă cireșii ce se scutură de flori.
Rătăcind la braț cu-arcușul unui cântec de vioară
Țip și urlu ca o fiară printre oameni incolori.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vioară sau poezii despre stele
Satul meu povestea mea
Satul meu ca o grădină
ba e preș gură de rai
și nu știi cât o să țină
puntea între fugi și stai
Ba e preș gura de rai
cerul pare de mătase
oamenii ba câini ba cai
au zile și stele-n oase
Cerul pare de mătase
și nu știi cât o să țină
amintirea ce-ți rămase
satul meu ca o grădină
Cât e preș gura de rai
ce frumos e însă vai
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre zile, poezii despre sat, poezii despre frumusețe, poezii despre câini sau poezii despre cai
Dansul timpului în clipe
Trag timpul înapoi dintre perdele...
Am apucat de lanțul unui ceas
Și clipa se transformă în tăcere
În ochiul gol de timpul meu, rămas.
M-am rătăcit în lumea din clepsidră
Căci timpul îmi era căzut pe jos...
Eram o amintire în firidă,
Dar ca un vis, măicuță, m-am întors.
Și am sorbit din timpuri minutarul,
Cum pleoapa-și soarbe lacrima cu zaț
Și-am înțeles ce iute trece anul
Cât noi sorbim din timpuri cu nesaț.
Timpul și-a dus povara printre umbre,
Purtând o cruce fără de-nțeles.
Pe noi, rugina vieții ne va duce,
Un vis, pe-un ultim drum în contrasens.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre dans, poezii despre cruce, poezii despre ceas sau poezii despre amintiri
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre păsări
Iubește-mă cât sunt în viață
Iubește-mă fără rețineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubește-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.
Iubește-mă cât sunt în viață,
În fiecare dimineață,
Iubește-mă la prânz și seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.
Iubește-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche șoapte,
Iubește-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.
Iubește-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubește-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.
Iubește-mă ca pe-o magie
Cu vers și ritm de poezie,
Iubește-mă, citindu-mi cartea,
Cât încă nu mă cheamă moartea.
Iubește-mă fără orgoliu,
Nu aștepta o zi de doliu,
Iubește-mă cât încă vântul
Ți-oferă darul meu, cuvântul.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre urechi sau poezii despre tinerețe
Prevestire
Spui că am înnebunit.
Eu doar îți prevestesc toamna,
Văd vârtejul de frunze de castan
Care ne împresoară,
Pe care tu te prefaci că nu-l vezi,
Să știi că nu ești scutită de vreme,
De clipă,
Ieri ți-am adunat nisip alb din plete,
Mă doare,
Te văd mereu la fel,
O vioară într-o clepsidră,
Doar prevestesc toamna.
Tu spui că-s nebun,
Știi că ești încă frumoasă
Că mă joci pe degete,
Dar totuși vine toamna,
Iubește-mă dacă mai vrei,
Te joci cu mine,
Îți stă bine,
Eu îți prevestesc toamna.
Te uiți la castani prin oglinzi,
Cuprinde-mă așa cum știi numai tu,
Ai brațele de marmură.
Mă încearcă anotimpul,
Timpul,
Cărarea asta rece,
Vârtejul de frunze care ne împresoară
Și pe care tu te prefaci că nu-l vezi.
Să știi că nu ești scutită de vreme,
De clipă,
Tu spui că sunt nebun,
Că prevestesc toamna,
Doamne,
Cât de frumoasă ești!
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre păr, poezii despre nisip sau poezii despre frunze
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rouă, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Eva umbră, - Adam lumina...
În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-și spală dimineața toate visele de ceară,
Îți adună-n așternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,
'N care tu ești întrebarea de pe buze-n așteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.
Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Și duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiție condamnă, când o Evă-n brațe strânge
Un Adam din raiul vieții, când așa e-n legea firii?
Când iubirea este oarbă și te-nlănțuie flămândă,
Anulând orice edicte și câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, știm bine, care-așteptă sângerândă,
Să își strige neputința și revolta din artere.
Cine-a însemnat pe trupul de femeie toată vina,
Cine-a hotărât că Eva este umbră, - Adam lumina?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre femei, poezii despre trupul femeii sau poezii despre sânge
Și calc pe amintirea ta...
Îmi cântă toamna dintr-un nai, pe buzele unui bălai gutui mustind a miere
Și mușc din poama unui rai, în care n-ai mai vrut să stai măcar pân' la-nviere.
Tot evă sunt și-acum, c-un măr, din carnea lui de adevăr nu-i nimeni să mai guste,
Doar șerpii năpârlesc de vini într-un alai de heruvimi din raiurile-nguste.
Cu sânii plini de lapte crud, lehuză, nu te mai aud și gândul toarce-alene,
Deasupra pruncului din flori, ce mai scâncește uneori, cu lacrima sub gene.
În scutece de funigei, adorm pe fugă ochii mei, cum nu poți înțelege,
E-n tine,-Adame,-un gol imens și-o nepăsare fără sens, deși ai rang de rege.
Eu am din tine tot ce-am vrut și nu mi-e teamă că sub cnut, îmi va slăbi puterea;
Vei încerca să vii cândva, s-atingi un rest din carnea ta, dar vei gusta durerea.
Și-am să te-ngenunchez. Umil, vei vrea în ochii de copil să îți găsești iertarea,
Dar nu-ți voi arăta nimic, te voi primi ca inamic, întunecându-ți zarea.
Îmi cântă toamna ca și-atunci, când rănile mi-erau adânci și nu-ți păsa că sânger,
Dar, nu te vreau în toamna mea și calc pe amintirea ta, c-un pas ușor de înger...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre șerpi, poezii despre sâni sau poezii despre somn
Și calc pe amintirea ta...
Îmi cântă toamna dintr-un nai, pe buzele unui bălai gutui mustind a miere
Și mușc din poama unui rai, în care n-ai mai vrut să stai măcar pân' la-nviere.
Tot evă sunt și-acum, c-un măr, din carnea lui de adevăr nu-i nimeni să mai guste,
Doar șerpii năpârlesc de vini într-un alai de heruvimi din raiurile-nguste.
Cu sânii plini de lapte crud, lehuză, nu te mai aud și gândul toarce-alene,
Deasupra pruncului din flori, ce mai scâncește uneori, cu lacrima sub gene.
În scutece de funigei, adorm pe fugă ochii mei, cum nu poți înțelege,
E-n tine,-Adame,-un gol imens și-o nepăsare fără sens, deși ai rang de rege.
Eu am din tine tot ce-am vrut și nu mi-e teamă că sub cnut, îmi va slăbi puterea;
Vei încerca să vii cândva, s-atingi un rest din carnea ta, dar vei gusta durerea.
Și-am să te-ngenunchez. Umil, vei vrea în ochii de copil să îți găsești iertarea,
Dar nu-ți voi arăta nimic, te voi primi ca inamic, întunecându-ți zarea.
Îmi cântă toamna ca și-atunci, când rănile mi-erau adânci și nu-ți păsa că sânger,
Dar, nu te vreau în toamna mea și calc pe amintirea ta, c-un pas ușor de înger...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai pe cine să aștepți, e-un dar...
Eu nu-ți știu gustul și nu-l știi nici tu,
Că n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,
Pe care nu-l mai vreau și să-l alung
Îți scriu poeme și la piept le strâng.
Te am în fiecare vers și când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...
Și te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Și de pe buze zeama dulce-ți beau,
Jumate din păcate să îți iau...
Normal, e-un vis la care nu ajung
Și-l țin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârșit,
Ca să te am în vis la infinit...
Eu știu s-aștept chiar dacă e-n zadar;
Să ai pe cine să aștepți e-un dar...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre mere, poezii despre infinit, poezii despre iarnă sau poezii despre dor
Adorabile ființe necuvântătoare care în lumina lunii aleargă după un fluture mare - spectator la concertul greierilor născuți pentru a verii sărbătoare, pisicile, prin existența și personalitatea lor, ne spun cât de ingenios și bun este Dumnezeu și cât de frumoasă, dulce ca un magiun poate fi viața celor care Lui I se supun.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și următoarele:
- aforisme despre lumină
- aforisme despre viață
- aforisme despre vară
- aforisme despre timp
- aforisme despre sărbători
- aforisme despre religie
- aforisme despre naștere
- aforisme despre lumina lunii
- aforisme despre greieri
Îmi iau primăvara-n spate și alerg spre primul tren...
Mă gândesc că-s prinsă-n plasa unui vis diavolesc și n-am arme potrivite, unde-l doare să-l lovesc...
Poezia nu mai are nici putere, nici avânt, când o scriu doar cu durere și-s consoane în cuvânt...
Vânt și ploi au prins vocale și le-au răstignit pe cruci, poezia mea de vineri a rămas în cuib de cuci...
Inventez o nouă cale înspre suflet printre ploi, unde să-mi conduc toți pașii singură și fără noi...
Să iau primăvara-n spate și să plec înspre păduri, unde verdele se zbate, să exulte-n muguri puri...
Și să-mi regăsesc culoarea și dorința de-a zbura, doar sorbind din seve-albastre dintr-o lacrimă de stea...
Este timpul învierii și-al renașterii din neant, știu că-n primăvara asta am și eu un loc vacant...
Dar, îmi trebuie un zâmbet și un cântec violet, să le-arăt când trec hotarul, plata pentru un bilet...
Scormonesc prin acareturi și găsesc într-un jurnal, zâmbetul de altădată și refrenul muzical,
Ce îl fredonam prin viață, ca imbold pentru izbânzi, când în orice dimineață plăteam lacrimii dobânzi...
Și alerg spre trenul vieții, să mă urc din mers spre-amurg, și s-apuc să prind secunde ce-n clepsidre încă curg...
Am să gust din fiecare, doar puțin să am mai mult, să-mi rămână o secundă-ntr-un poem ce-l vreau indult...
Să rămână peste veacuri ca dovada unui vis, pe care l-am scris în versuri ce adastă-n paraclis...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet
Pentru o clipă veșnică
Am povestit lângă tine când îți era frig
Am venit în brațele tale
Am râs, ne-am bucurat de zăpadă
Până ce înserarea ne-a șoptit cât de singuri suntem.
un orb a vindecat o lume, cu dragoste lui.
Orbul acela am fost eu,
Doar dragostea, când e oarbă poate ajunge până la cer
Restul rămâne iluzie.
Nu vreau să trăiesc în prezent,
Dar lumina ce ne iubește încet se va stinge
Nu cred în întuneric!
Întunericul nu e moartea omului
E ceva care puțin ne oprește din zbor,
Precum marea își ascultă valul
Viața revine ca o hârtie nescrisă
Ce odată scrisă va arde neîncetat
Dimineața să-ți fie luminată,
Cum eu te-am strâns în brațe
Și îți va fi cald toată ziua
Mâinile mele rămân întinse atâta timp cât scriu, cât visez.
Am mulțumirea că te-am făcut fericită,
Pentru o clipă veșnică și am fost fericit
Uitarea nu e un răspuns
Discreția sărutului meu te va lumina
Pe obrazul dimineților tale a mai crescut o floare, sărutul meu.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sărut, poezii despre fericire, poezii despre dimineață sau poezii despre zăpadă
Cartea sufletului
De ai ști cât rai mi-aduci
Rostind tu singurul cuvânt
Ecoul munților coboară-n lunci
Iubire cuvântul este sfânt
Nu este-n fila de caiet uitată
E fila cărții sufletului la-nceput
Cu lacrimile noastre a fost udată
Din ceruri a venit primul sărut
Doar cu un simplu cuvânt
Aprinzi lumina pe altarul vieții
Îngenuncheat sărut pământ
Și dau uitării umbra tristeții
Și doar în gând de îl rostești
M-aprind în flacăra de fericire
Și tu atunci iubire mă iubești
Din cartea sufletului nu am ieșire
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți sau poezii despre tristețe
Ca un felinar în noapte
Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...
Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.
Cerul este plin cu stele, fă-ți cărare printre ele
Raze de argint în palme, bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur, mângâie-mi fruntea ușor
Și o clipă azi eternă, s-o păstrezi în al meu somn.
Departe, la țărm de vise, ascunsă astăzi, eu plâng
Vântul îmi poartă în neștire rândurile ce le scriu.
Târziu... pâlpâie lumina, când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte, inima-mi bate-n pustiu.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre Soare