Eva umbră, - Adam lumina...
În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-și spală dimineața toate visele de ceară,
Îți adună-n așternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,
'N care tu ești întrebarea de pe buze-n așteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.
Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Și duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiție condamnă, când o Evă-n brațe strânge
Un Adam din raiul vieții, când așa e-n legea firii?
Când iubirea este oarbă și te-nlănțuie flămândă,
Anulând orice edicte și câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, știm bine, care-așteptă sângerândă,
Să își strige neputința și revolta din artere.
Cine-a însemnat pe trupul de femeie toată vina,
Cine-a hotărât că Eva este umbră, - Adam lumina?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre revoltă
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre trupul femeii
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.