Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eva umbră, - Adam lumina...

În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-și spală dimineața toate visele de ceară,
Îți adună-n așternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,

'N care tu ești întrebarea de pe buze-n așteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.

Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Și duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiție condamnă, când o Evă-n brațe strânge
Un Adam din raiul vieții, când așa e-n legea firii?

Când iubirea este oarbă și te-nlănțuie flămândă,
Anulând orice edicte și câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, știm bine, care-așteptă sângerândă,
Să își strige neputința și revolta din artere.

Cine-a însemnat pe trupul de femeie toată vina,
Cine-a hotărât că Eva este umbră, - Adam lumina?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.

poezie de (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adam și Eva

Poate că așa a început totul
îți înmoi degetele în culoarea roșu
așa s-a făcut
iar pasărea învață să zboare chiar și cu sânge șiroindu-i din trup
pe
cărărui vechi de brumă
chiar și pe picioarele tale care merg în neștire ca să caute
mănăstiri curate
și
bătăia veche de toacă
acum când a rămas doar o tăcere adâncă și galbenă de s-au prăbușit toate
cu pumnalul pe o bordură ca și cum s-ar fi rănit toate ale lumii acesteia
poate doar pasărea să mai știe
pe unde a trecut prin ce leagăne și-a lăsat duhul
ori pe unde s-a despărțit pe lângă ce fântâni de lume
să mai treacă
hrănește naibii pasărea aceasta altfel
se vor opri ceasurile
după inima ei
acum
liniștită
mai sunt doar câteva cărărui de smochini și de brumă amestecate în timpurile-acestea
probabil ar trebui să îți scriu despre bărbat și femeie
cum s-au întâlnit când era răcoare și bine în poala pădurii
de unde atâta Adam de unde ar fi Eva pe care o strânge la piept după stânci
ținându-i sânul cu mâinile crămpoțindu-l cu mâinile mâinile mâinile coapsa jupa dezvelitura ei netedă
dumnezeu a uitat culoarea în pasăre și nu îi mai dă drumul vreodată
stă cu ghiarele-n ei
pentru că și el este pasăre și are un ochi în spatele capului și cu ochiul acela nu lasă
e
doar
calea
îngerilor
care așteaptă în spatele furiei care privește de departe perechea
va mai curge mult sânge până se va despărți bărbat de femeie, din pasăre
ca să alerge din nou
întâmpla-se-va din nou atunci atingerea bărbatului
ținându-i din nou poala rochiei ridicând-o deasupra capului să se dezgolească odată sfârșitului
bărbatul
femeia
ținându-și sufletul în mâini fiecăruia
p
â
n
ă
la Eden.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adam și Eva

În brațele tale, ca în brațele lumii de început
Trăiesc din nou creația
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul și iubirea din care sunt făcut

Ești EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost mușcat
Adam și Eva, de la început, suntem

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ești femeia

Ești femeia care mă înnebunește,
Ce își prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când sosește,
Ești acea femeie... după care mor.

Ești femeia care dorurile-și poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.

Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.

Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.

Ești femeia care sângele-mi stârnește,
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei patima-mi topește,
Ești acea femeie... proaspătă mereu.

Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... înger... renăscut.

Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are flăcări de smarald,
Raze mii... de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adam și Eva

Nu Eva este vinovată
De soarta grea a noastră,
Adam e cel ce vina poartă,
Căci el i-a dat o coastă.

epigramă de (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian ChimigeruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești femeia

Ești femeia care mă înnebunește,
Care-și prinde noaptea stelele în păr,
Dezlegând ispita ce mă-ntinerește,
Ești acea femeie... după care mor.

Ești femeia care dorurile-și poartă,
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Și rebele sfârcuri înspre buze saltă,
Ești acea femeie... ce va fi a mea.

Ești femeia care sincer mă iubește,
Care poartă-n suflet lacrimi și păcat
Și în așternuturi, vise, dezgolește,
Ești acea femeie... ce m-a fermecat.

Ești femeia care știe ce-i amorul,
Ce deschide tainic porțile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru cu piciorul,
Ești acea femeie... plină de mister.

Ești femeia care sângele-mi stârnește
Aruncând o vrajă peste trupul meu,
În vulcanul coapsei, patima-mi topește
Ești acea femeie... proaspătă mereu.

Ești femeia blândă și-ntelegătoare,
Plină de credință și respect tăcut,
Ce-a ascuns în mine, ultima-ntrebare,
Ești acea femeie... ce-o aștept demult.

Ești femeia care lumea o înfruntătă
Și-n privire are, flăcări de smarald,
Raze mii, de soare, în alai de nuntă,
Ești acea femeie... pentru care ard.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De când Adam

De când Adam furase mărul
Și Eva a gustat din el,
Minciuna este adevărul,
Ascuns de ruj și de rimel.

epigramă de din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Numele tău

Încântare de peste an
Numele tău e primăvară
Încântare de peste veacuri
Numele tău e sinonim cu viața
Ai primit botez din străbuni
Dar când ai venit prima dată
Nimenea nu mai știe
Nu are de unde și nici încotro
Nici nu existau oameni acolo
Doar îngeri pot să ne spună
Tu ai săvârșit botezul vieții
Tu ai venit ca o prefață divină
Când nu era nimeni de față
Și apoi când a venit Adam
Tu erai în plină splendoare
Undeva în edenul timpuriu
La paritate cu maica noastră Eva
Pentru taica Adam a doua mireasă
Încântare de peste milenii
Ai acoperit instant pământul
Cu un covor de verde ascendent
Sub nuanțe albastre de azur
Încântare de peste alte ere
Secvență sacră din edenul sfânt
Încântare cu efect de bun augur
Tu ai tradus raiul pe pământ
În limbaj facil ad litteram
Purtată pe brațe de vânt
Pentru taica Adam și urmași
Peisaj strălucitor cu îngeri
Încântare pentru totdeauna.

poezie de (1 octombrie 2015)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Femeie

Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Și se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform și diminețile-n amurg
Ca să îmi fii a nopților ispită.

Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfășor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Și-am să le cos c-o lacrimă de dor.

Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăcește încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.

Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
Ești o serenadă ce o cânt mereu,
Fiecare nota poartă-un dor de tine,
Și-o-mpreun în cânt cu dorul meu.

Femeie,
De pe trupul tău îmi iau lumina
S-o răspândesc în lumea noastră,
Vreau să împart cu infinitul vina,
Că vreau să am o zi mereu albastră.

Femeie,
La câte-mi ești tu mie, e prea puțin,
Oricât am să te cânt, loc mai este,
Rapsod rămân, la tine mă închin,
Iubire-mi ești și-o filă de poveste.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare de bun rămas

Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 decembrie 2018.
Distribuie
Liviu Rebreanu

Bărbatul și femeia se caută în vălmășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioanele de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și Eva! Căutarea reciprocă, inconștientă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului.

în Adam și Eva
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ion" de Liviu Rebreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 7.99 lei.

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, și-nseamnă -s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.

Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...

Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simți iubirea.

Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...

Eu sunt femeie, și multe ori bârfesc,
Și câteodată mă prefac -s tristă,
Cu aceleași chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori și egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbații nu o prețuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Și din iubire pot să și urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Așa fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Și chiar de slabă sunt și plâng fără-ncetare
Eu sunt și voi rămâne tot femeie...

poezie de (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 15 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Mărul din vecini

Când Eva și Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Șarpele dansa din șolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.

Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.

Domnul, o, Preabunul, a încuviințat
Și-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala mărul din vecini
Este mai bun la alții chiar dacă are spini!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Dilemă la umbra mărului

Când Domnul i-a luat din trunchi o coastă,
Ca Eva să răsară din neant,
Mirat a întrebat Adam: " - Această
Femeie e altoi sau e transplant?"

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privește-ți omule, frumosul din suflet

Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.

Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.

O viață, miracol dăruit cu bucurie
Și binecuvântat pe altare sfinte,
Deșteaptă mintea omului cu spiritul sărac,
Așa cum soarele trezește sfânta dimineață,
vadă adevărata frumusețe,
Adevărata bogăție, iubirea, pacea, dărnicia,
Că timpul enigmatic măsurat
Răsplătește omului faptele bune,
Dar nu uită ce greșește, niciodată.

poezie de (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privește-ți, omule, frumosul din suflet...

Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.

Privește-ți, omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.

O viață, miracol dăruit cu bucurie
Și binecuvântat pe altare sfinte,
Deșteaptă mintea omului cu spiritul sărac,
Așa cum soarele trezește sfânta dimineață,
vadă adevărata frumusețe,
Adevărata bogăție, iubirea, pacea, dărnicia,
Că timpul enigmatic măsurat
Răsplătește omului faptele bune,
Dar nu uită ce greșește, niciodată.

poezie de (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa cum ești

Tu ești frumoasă-așa cum... ești!
Nu-mi vei clinti nicicând simțirea!
Până și zâne din povești
Ar fi geloase pe iubirea

Care mă mistuie, mă arde,
Dar să renasc tot ea m-ajută
Când ale tale brațe calde
M-ascund de viață de e cruntă...

Ești minunată-așa cum... ești!
Copil, femeie, soră, mamă...
Chiar și când te împotrivești
Iubirii din prea multă teamă...

Și nu mai căuta răspuns
La tot ce vreau, la tot ce simt!...
Privește-m㠖 și e de-ajuns -
Iubita mea, ochii nu mint!

poezie de
Adăugat de Alina TanasăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima greșeală

Când izgonit din Rai a fost Adam,
Pe Evao ia avu ideea,
Dar minte de avea, măcar un dram,
Lua tot Raiul și lăsa femeia!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adam și Eva

De când lumea și-a tras seva,
De Adam vorbim răzleț,
Pe când șarpele și Eva
Sunt de-acum la mare preț.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chemarea

dacă voi plânge femeie în noapte
să știi, să știi
am plecat departe
departe de lume, de toate
pe punți de ape, pășesc mai departe, în noapte
punți de tăcere, de lacrimi, durere
plânge cerul
e lacrimă toată
iubirea pierdută, uitată, ratată
femeie, cu buze de mure
uscate de gânduri
sărutul absent
trupul plânge în gene de sânge
s-a ofilit, nu s-a mai frânt în aprigă îmbrățișare
pe cearceafuri fierbinți
pe cărările sufletului curg azi amintiri
femeie, unde ești
e noapte târzie
atât de neagră, opacă și goală
doar umbre mai trec pe alei
pe cărările gândului și lacrima dorului
azi pescărușii au fugit
de tristețe și dor
plecând departe, pe mare
ducând cu ei
lacrima, iubirea, visarea
pe mare, valurile plâng
așteaptă o femeie în zare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde vine expresia "sânge albastru"? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!