Povestea de viață
intră cu bocancii pe gresia albă
în bucătăria unde luna s-a trântit
pe un geam deschis într-un amor
clandestin și postmodern
stătea cu berea în mână cum
văzuse în filmele la televizorul
alb-negru cu lămpi
prăjise o bilă într-o lingură
cu bricheta zippo furată
de la magazinul de vechituri și
acul seringii îl lucrase ca într-un film
a simțit focul din măruntaie cum urcă
în creierul lui care se micșorează
pe zi ce trece
așa citise într-o revistă sau ziar
privea ceasul popeda de la mână
primit de la bătrân înainte
de a se căra în altă lume
taică-său fugise să nu muncească
la colhozul din comună și
el prăjea bile și se injecta de două
trei ori pe zi pentru a ieși deasupra
din mâlul care-l trăgea dincolo
luna se reflecta pe sticla lui
fix în berea lui neagră
cu nonșalanța unui corp ceresc
care alimentează mintea poeților
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre filme
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre televiziune
- poezii despre seringă
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
- poezii despre jurnalism
Citate similare
Prăjește o bilă
la bricheta lui zippo scoasă din buzunar
în timp ce ascultă stairway to heaven
îi placuse întotdeauna led zeppelin
și acul intră mișto în venă
smacul te lucrează serios
partenerul se sprijină de pereți prins
de unda de fericire și zâmbește dus
în nirvana cu părul zbârlit
fordul se clatină flegmatic prin gropile
făcute de ultimul îngheț care a mușcat
regiunea pe care o patrulează
berea coboară pe gâtul uscat
amorțit de la ultima linie
colegul și-a revenit și îngână melodia
are glasul unei femei din corul bisericii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre muzică
- poezii despre gheață
- poezii despre fericire
- poezii despre femei
- poezii despre creștinism
Bați apa
în piuă după ce-ai văzut
că două pietre au inventat
focul ce prăjește smacul
ce intră mișto din acul
băgat în venă ascultând
chopin și culcându-te
lângă patul unde doarme
salma hayek în alt pat
în altă cameră
în două zile diferite
ții în mână sânii plini
femeile iubite de tine
citesc goethe sau nietzsche
bați apa și sar picăturile
de turcoaz pe mesele de oțel
iar femeile dansează
goale de sentimente
fumând țigări ieftine
ținând de mână amanții
nebărbieriți și desculți
care au călcat în berea
vărsată în trei direcții diferite
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre sâni, poezii despre somn, poezii despre lectură, poezii despre iubire, poezii despre inventatori, poezii despre fumat, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stătea abătut
omul de grotă cu ochii undeva
la marginea timpului
relaxat pe o piatră neșlefuită
se gândea să-și cumpere
un fierăstrău electric
și-un ciocan din epoca fierului
stătea gânditor cu ochii la tehnologia 5G
în peștera unde s-a retras
după evacuarea forțată
din grota centrală
a plâns aceeași lacrimă
după ce și-a prins gândurile
într-o capcană a timpului
recapitula tristețea de moarte
la marginea spațiului
în frigul cavernei întunecate
trezit de dimineață simțea
cum intră în peștera lui
mirosul de christian dior
stătea abătut omul de grotă
în grota lui fără îmbunătățiri
și golul din sufletul lui
era încărcat cu opțiunea
viața pe datorie de 5 parale
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre tristețe, poezii despre tehnologie, poezii despre suflet, poezii despre speologie, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre relaxare
Toamna lui Orfeu
.. Trenul se puse în mișcare, contemplam din cupeu
Cum aleargă înapoi: halte, poduri, salcâmi.
Alergam și eu, ca stâlpii de telegraf, înapoi,
Înapoi spre tine, văzându-te în gară,
Prin tufișurile aprinse de soarele roșu,
Prin ploaia ce-și vărsa lacrimile pe geam.
... Avionul decolă în azurul grozav
Și orașul ațipi, ca o turmă lângă ape.
Zbura avionul, dar parcă nu zbura
Pe deasupra troienelor albe, de calcar,
Înghețase soarele pe aripile lui,
De unde tu-mi fluturai cu batista.
... Vaporul ieși în larg, elegant,
Din ceață se tânguiau pescărușii.
Țărmul se clătina, alungit,
Buiau talazurile negre la proră.
Nu era nimeni pe mare, dar eu te zăream
Cu ghiocei în mână pe cheiul pustiu.
... Luna își anina de nuc cosița
Într-o toamnă brumată și nouă.
Tu erai de mult plecată în lume.
Greierii amuțiră și ei în grădină.
În soltitudinea nopții vedeam cum răsai:
Din iarbă, din aer, din valuri.
poezie clasică de George Meniuc (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre zbor, poezii despre trenuri, poezii despre telegraf, poezii despre roșu, poezii despre poduri sau poezii despre ploaie
Cu mâinile astea
am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam așa ceva
stelele le-am gratinat puțin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ținut păstrăvii și clenii
care evadau din moldova
se agățau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păstrăvi, poezii despre pictură, poezii despre lumină, poezii despre fluturi sau poezii despre cuvinte
Zăpada și vocea
După ce Bestami a murit, s-a întâmplat
ceea ce el spusese că are să se întâmple, Bu'l-Hasan
a devenit șeicul comunității
și în fiecare zi mergea la mormântul lui Bestami
pentru a primi povețe.
Lui Bu'l-Hasan i se spusese într-un vis,
de însuși Bestami, să facă astfel.
În fiecare zi, în zori, el mergea și stătea în fața gropii
până la prânzul mic. Acum, ori spiritul lui Bestami
venea și-i vorbea, ori îi răspundea
în tăcere la întrebări.
Dar într-o zi s-a așternut o zăpadă înaltă.
Locurile de veci fiind apropiate
erau de nerecunoscut.
Bu'l Hasan s-a simțit pierdut.
Atunci a auzit vocea șeicului.
"Lumea este făcută din zăpadă. Ea cade și se topește,
apoi, iarăși cade. Nu-ți mai bate capul
cu asta. Vino înspre sunetul
vocii mele. Urmează întotdeauna această direcție."
Din acea zi,
Bu'l Hasan a început să trăiască
starea de iluminare
despre care până atunci
auzise numai
sau doar citise.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre voce, poezii despre înălțime, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre sunet sau poezii despre sfaturi
Noi nu putem fi mintea, pentru că mintea e doar un conglomerat de gânduri ce se bazează pe un depozit de amintiri, impregnări, credințe, emoții, experiențe, trăiri toate venite din afara noastră. În Roman unde am locuit până pe la 19 ani era un bătrân care noi îi spuneam "Nea Turbincă" el era un gen de om al străzii, tot timpul nespălat cu o barbă sură murdară și căra tot timpul cu el saci sau cutii de tablă legate de el care făceau zgomot. Nea Turbincă nu era chiar deloc prost, dincolo de înfățișarea respingătoare fusese, profesor a avut o fată, deci o familie etc. De ce îți spun toate astea, pentru că deși gândul nu vrea să recunoască asta despre mama lui mintea, mintea e mai degrabă ca o căruță țigănească de vechituri de care noi suntem foarte mândri. Cum era Nea Turbincă la exterior este mintea omului la interior. În concluzie, noi nu putem fi gândul, mintea/corp/materie/energie pentru că le vedem și pentru că toate acestea vin și pleacă în fața noastră. Noi rămânem văzătorul din spatele a toate acestea.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre gânduri, citate despre repulsie, citate despre prostie, citate despre profesori, citate despre mândrie, citate despre mamă, citate despre familie sau citate despre energie
Rămase nemișcat
în culcușul hidropatic și auzea strigătul
privea ceasul care arăta timpul
pe patru planete și zece sateliți
patul era
patul era
patul era
un bazin de cristal
plin ochi cu glicerină carbonată
uitase ce temperatură avea
se gândea că a coordonat din somn
lovitura
lovitura
o să fie cercetată de sonderii psihici
și detectivii telepatici
se gândea să fac un duș
se gândea să pregătească pistolul
glock pentru esperii
care ar fi în stare să aresteze
un magnat intergalactic
explozie
explozie
șoc și ușile seifului sar
iar banii așteaptă să fie jefuiți
era omul fără chip
un cal îl așteaptă în prerie
e alb cu o pată neagră în frunte
coltul e încărcat și esperii o știu
trabucul fumegă
îi simte mirosul
scoate o ploscă și bea whisky
tare bun tare ca dracu tare
gâtlejul arde de la explozie
explozie
explozie
ușa seifului aruncată dracului
într-un perete verde
plin cu licheni crescuți pe pieptul muribund
hrăniți cu untură de balenă
îi vine să strige
îi vine să înjure
îi vine să facă amor cu tipa aia
care are cap de cal
aprinde un foc cu bricheta zippo
pufăie din țigară cum face
omul fără chip
așteaptă primul sonder
calul din prerie îl așteaptă
are șaua pe el și pușca cu două țevi
e la locul ei în teacă
intră sonder blestemat
intră
intră
adevărul este la tine
nu mai știu cum se folosește
o străveche armă detonatoare
vrei să obții un blocaj mental temporar
vrei să-l prinzi pe omul fără chip
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre cai, poezii despre whisky, poezii despre verde, poezii despre temperatură, poezii despre sateliți sau poezii despre planete
A ieșit să vadă luna
ce face luna și luna părea
foarte provizorie, acolo
unde a urcat-o creatorul
mult deasupra vecinului
care usca frunzele plantelor
cu feonul după fiecare ploaie
apoi trecea la uscarea balustradei
și a trotuarelor din fața blocului
era dezamăgit pentru că nu
a prins loc în cimitirul nebunilor
unde asculta carlos santana
și citea cesare pavese la umbra
unei sticle sau la umbra mea
ieșise cu un pardesiu pe care aproape
nu-l dezbrăcase pentru că a uitat
cum trebuie îmbrăcat, dar mai curând
s-ar arunca într-un puț cu vipere
decât să recunoască măcar față de sine
că iubește actrița aia nebună
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vecini, poezii despre uitare, poezii despre plante, poezii despre frunze sau poezii despre botanică
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
Lincoln, actor într-adevăr, ți-a jucat bine rolul
Pe când Booth doar mima cu stângăcie jocul din jocul real;
De atâtea ori v-am văzut în orele grave ale apusului
Pe când ciori croncănitoare treceau pe deasupra casei mele
În zbor spre pădure
De aici de la fereastra mea unde stătem
Singur.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creativitate, poezii despre văi, poezii despre vulcani sau poezii despre sfârșit
Din când în când
un membru al echipajului îi striga
ceva căpitanului în limba lor
ciudată pentru pasagerul special
iar el
căpitanul în ținuta lui albă
lua pușca și trăgea
într-o vietate minusculă
pe care numai ochii lui
și ai marinarului care strigase
o putuseră deosebi printre umbrele
verzi și albastre ale pădurii:
vreun pui de crocodil care stătea
întins nepăsător la soare
pe un buștean căzut în apă
lângă mal
sau vreun cormoran care stătea
nemișcat în urmărirea prăzii
în frunziș
pe la ora două căldura era insuportabilă
căpitanul înceta să mai citească
din cărțoiul lui gros
plesnea o muscă țe-țe cu pliciul
își ungea cu ulei arma
câteodată se așeza la o masă
acoperită cu ziare vechi
și scotea mărgele dintr-o cutie de lemn plină
cu mărgele de lemn
apoi se apuca să meșterească mătănii ieftine
luau masa și serveau câteva pahare de whisky
se retrăgeau în cabinele
insuportabile din cauza căldurii
și zăceau în paturi
nu putea fi vorba despre somn
picau în letargie câteva ceasuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre ore, poezii despre ochi, poezii despre muște sau poezii despre meșteri
Poveste de iubire
cu șpan și cuie bătute
trăită de ucenic
făcea sicrie pentru pistolarii
mai puțin ageri mai puțin pricepuți
a ținut și el pistolul în mână
trăgea în cutiile de tablă galbenă
atunci plecase din arizona
era prea cald pentru un pistolar
care avea căruță cu termopane
și aer condiționat
călărea un cal albastru teleghidat
era decupat din lumea lui van vogt
era la un picnic la marginea drumului
într-o clădire a morții
dintr-o zonă a morții și a fenomenelor paranormale
intrase în zona vizitată de extratereștrii
mânca burger și bea whisky
fără gheață direct din sticla deschisă
spre lume
calul fuma marijuana dintr-un trabuc
când s-a dezlănțuit anomaliile
spațiu-timp
focul a izbucnit brusc lângă tribunal
ardeau dosarele cu învinuirile procurorilor
depozitate pe trotuar
din tribunal a ieșit cu părul negru
potrivit de lung potrivit de scurt
zâmbetul arunca foc și chemări
a simțit pericolul
avea un artefact și își riscase viața
să-l recupereze
era înarmată cu o pereche de sâni
și el a căzut în extaz
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre păr negru
Acuarelă
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Merg ținându-se de mână,
Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Și se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orășenii pe trotuare
Par păpuși automate, date jos din galantare.
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg ținându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadența picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Și din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viață lentă,
Monotonă,
Inutilă
Și absentă...
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ținându-se de mână...
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre săptămâni, poezii despre păpuși, poezii despre orășeni, poezii despre oraș sau poezii despre jucării
Povestea incredibilă
a crabului roșu de la natură
culoarea lui originală
și darul vorbirii și
și
și mai ales știa să povestească
mai frumos decât homarul povestitor
a recunoscut-o chiar bătrânul jo
sau
sau jos
cum îi spunea shag chitaristul
care le cânta sclavilor: dacă
pleci, niciodată nu vei liber
știa shag să ne bage cântecul
în subconștient după ce-l auzeam
prin pub sub ochii crabului roșu
care sărea din apă când solistul
răcnea cuvinte într-o limbă nepământeană
erau la masă și
și
și nimeni nu vorbea sau
dacă vorbea, o făcea doar
ca să spună o minciună
vorbeau despre cursele de cai
cum au pariat prostește
de meciurile de rugby
și
și de berea neagră guinness
a mai povestit crabul roșu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre subconștient, poezii despre sclavie, poezii despre natură sau poezii despre minciună
Poveste
Era ea,
sub clar de lună;
plângea,
iar el
îi aspira lacrimile.
Smulse o pană din aripa lui
și îi cusu rănile sufletului
cu fir alb de fericire.
Deodată chipul ei
fu brăzdat
de lumina caldă
din privirea lui.
Luna întinde o mână,
îi apucă cu două degete
și îi ridică în slava Cerului.
De atunci
luna
îi poartă pe umeri.
poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre aripi sau poezii despre alb
Sonetul 154
Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torța care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el și una-n mână o prinde
Și-o ia cu ea - mândrețe de ființă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Și Generalul, ce sădea dorință,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Și torța într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine știe,
C-am fost și eu, crezând că lecuiește,
Dar focul din iubire nu-l răcește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre devenire sau poezii despre boală
Conducea rapid
dar cu măiestrie dricul în care se lăfăia
sicriul cenușiu îl ducea pe tottenham court road
prin camden town unde era o scenă drăguță
cu o tânără subțire înfășurată într-un steag
britanic stătea în picioare și strângea în brațe
o pălărie mare și neagră și înainte de a conduce
prin cartierul hampstead hearth
o altă fată stătea cu o fustă trasă bine la spate
zâmbea în fața unei camere de filmare
o rază timidă de soare se strecură pe geam
în căutarea chipului celui mort
ocoli alt cortegiu funerar cu mii de oameni
ce pășeau pe caldarâmul proaspăt spălat
într-o suspectă stare de hipnoză
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre tinerețe, poezii despre picioare, poezii despre fuste, poezii despre filmare sau poezii despre drapel
Cu capul în nori
petrec revelionul pictând
o poezie de amor
acasă pe bucata de covor
îmi trec sticla de jidvei
din stânga în dreapta
și din dreapta tot în dreapta
nu pot ridica sticla cu stânga
țin penelul sau markerul
ultimul bust de femeie
a devenit cât de poate de real
e sărbătoarea unui burlac
mirosul de brad vine de afară
prin geamul larg deschis
ultimul revelion l-am trântit
pe canapea de plictiseală
a venit lângă mine sub masă
sticla de whisky contrafăcut
am vărsat-o-n pantaloni
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Revelion, poezii despre sărbători, poezii despre nori, poezii despre brazi sau poezii despre acasă
Cale-n dar
Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Și să-mi construiesc pe scuturi
Floarea florilor ce scuturi.
Mă retrag în cânt de nai,
Până-n lunile de mai,
Să mă-ntrec în nefirească
Săritură cu o broască
Timpu-ncearc-o cheie-n broască.
Mă retrag în nod de funii,
Până-n luna unei iunii,
Să mă-ntrec în salt de ciutur
Și în zborul unui flutur,
Când aripa mea i-o flutur.
Mă retrag pe cer, în nor,
Până-n luna lui Cuptor,
Să mă-ntrec în carul mare
Cu cel mic, dar nu știu care
Amândouă, două care.
Mă retrag în calendar,
Până-n luna lui Gustar,
Să-mi pun stelele podoabă,
Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roabă ;
Cerul cară stele-n roabă.
Din septembre în decembre,
Zile-mi înfloresc pe membre
Și te-aștept; ai vrea să-mi fii
Pentru noapte, pentru zi,
Felinarul nostru? Zi!
Trece anul, treci și tu.
Între noi e da și nu.
De la geam văd cum apare
Valul mării, cât mai mare,
Ce se varsă iar în mare.
Și e frig, e iarnă grea,
Gerul crapă-n fulgi de nea,
Înăuntru-mi tot mă doare,
Gândul către tine-mi sare
Și pe rană îmi pun sare.
Plouă des, plouă mărunt;
Luna martie,-n pământ,
Udă floarea de bujor
Din obrajii care dor
De singurătăți și dor...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre ger sau poezii despre singurătate
Thriller
cred că a venit timpul să mă caut
deși nu mi-am dorit niciodată să mă găsesc
bărbatul disperat năuc și absurd
față în față cu truditorul diurn
dar de prea multe ori am cerut ajutor
ca să nu mă iau acum în serios
și mai cred că mi s-a întâmplat ceva rău simt asta
așa cum simt și femeia care stă la pândă în preajma mea
și fotografiază orice întâmplare s-ar apropia de mine
orice adiere de vânt sau poate o altă femeie
își înțeapă fotografiile cu acul
apoi le ține lipite între filele unui caiet
și ele se ofilesc și mor și se pierd
mă privesc speriat în oglindă
ca un horror fruntea mea ciobită
tâmplele albite fisurate de vânt
de fiecare dată vântul se transformă
într-un om de zăpadă
sau în țurțuri de gheață atârnați de sprâncene
și scânteiez desuet
ori de câte ori trece luna pe deasupra casei mele
de multe ori mă surprind cântând la chitară un cântec trist
care mă face să plâng
și nu știu cum
dar e mereu un alt cântec nou necunoscut
care se prelinge în mine dintr-o lume străină
de undeva din apus
cineva a mușcat o bucată mare din umărul meu
de durere rătăcesc drumul stupid
sau orbecăiesc în tine ca într-un idol cioplit
obosit de-atâta dumnezeire mă frâng
zbârnâi puțin și mă culc
nu-ți fie teamă odată și odată singuri ajungem toți
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre fotografie, poezii despre femei și bărbați, poezii despre țurțuri sau poezii despre sprâncene