Sonetul 154
Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torța care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el și una-n mână o prinde
Și-o ia cu ea - mândrețe de ființă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Și Generalul, ce sădea dorință,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Și torța într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine știe,
C-am fost și eu, crezând că lecuiește,
Dar focul din iubire nu-l răcește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre devenire
- poezii despre boală
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sonetul 153
O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torța lângă el;
Și focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Și-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Și-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Și-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torță, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simțind cumva că sufăr pe nedrept.
Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre schimbare sau poezii despre dor
Dormea la mal
ca un prunc la sânul cu lapte
pasteurizat lăsat la soare
visa inelul de logodnă furat
într-un groaznic trecut
care-l urmărea liniștit în somn
era coșmarul care plângea
sub pământul de lângă apă
dormea absurd absorbit de vânt
iarba din jur amaneta hainele
pentru achiziționarea un șuvoi
de termite cu antene de ceară
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre promisiuni
- poezii despre logodnă
- poezii despre lactate
- poezii despre coșmaruri
În fiecare pasăre dormea un munte...
În fiecare pasăre dormea un munte.
Din fiecare mână șarpele sfânt
mânca sare. Și-n fiecare uliță din port
un bătrân episcop punea-ntrebări unui copac.
Gol, goluț era vinul și aproape de fluviu,
jelite, savanele dispărute
din timpul când întâlniseră zăpada.
Nu era pic de foc, și vrăjitorul
și-a luat nevastă, -atunci, orașu-n flăcări.
poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șerpi, poezii despre zăpadă, poezii despre vin, poezii despre soție sau poezii despre păsări
Libertate
Zburdalnică și impetuoasă ca o fată
Care cutreieră unde sufletul îi cere,
Libertatea cântă și își ține ridicată
Torța aprinsă cât mai sus, cât mai la vedere.
Când e deja nevastă și când zi de zi
Are grijă de casă și de ce-i strâns în chiler
Libertatea-și schimbă viziunea, felul de-a fi,
Îș stinge torța și devine pompier.
poezie de Archibald MacLeish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre viziune, poezii despre suflet, poezii despre pompieri, poezii despre muzică sau poezii despre căsătorie
Ființa în sine
Frânghii răsucite
De lumină filtrată,
După reguli ivite
În exacte științe,
Coboară alene
În poiana-nflorată,
Sporind veselia
Cuprinsă-n ființe.
Ființa, în sine,
Prea frumos ființează
În rău și în bine,
Când armonia,
Hălăduind în eter,
Își arată sfințiia
În cele divine,
Picate din cer.
Mijlocirea are nemijlocitul în ea
Și orice
Devine heraclitic alint,
Aprinde focul,
Din mine și ea
Ocrotind torța plăpândă
Ce arde-n Corint.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe sau poezii despre bine și rău
Homarul povestește
despre bătrânul jo care vâslea
când dormea pe râul chinuit
de iarba care crește febra
și
și
mesteca un nap stricat
dădea din clești într-un mod original
l-a întâlnit pe jos când erau tineri
jucau banii la ruletă într-un cazinou
în
în
tasmania australiană suptă de oboseală
au fugit cu banii furați
și
și au stat la un foc cu omul de piatră
care a adormit primul
jo se temea că e o capcană
auzise de faptele acestui om
crăpa capul cu toporul
te agăța de-un copac
cu capul în jos să sângerezi
îi scotea intestinele și le prăjea
la
la
la foc și homarul și jo s-au uitat
în foc înfricoșați de coincidență
aici homarul s-a oprit pentru o bere
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre ruletă, poezii despre frică, poezii despre creștere, poezii despre copaci sau poezii despre bătrânețe
Și cum s-a întors împărăteasa cea tânără seara acasă, a și poruncit să-i facă un foc bun în sobă. Și când dormea bărbatusău mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dânsa au început a pârâi și pielea a sfârâi, prefăcându-se în cioric ars și apoi în scrum; și a făcut în casă o duhoare așa de grozavă, încât bărbatul pe loc s-a trezit înspăimântat, a sărit drept în picioare și s-a uitat cu jale în sobă.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre tinerețe, citate despre spaimă, citate despre seară, citate despre porci, citate despre picioare, citate despre foc, citate despre cenușă sau citate despre bărbați
Foc din Prislop
"Va lua țara foc din Prislop!"
Sunt spuse de om împlinit.
Puțini înțeleg cu ce scop,
părintele Boca așa a vorbit.
Cu foc din Prislop am plecat,
de la lumina de lumânare.
De-atunci zeul Zamolxe chemat,
trezește pe cei dormind în altare.
Aprins pe creste, în văi carpatine,
focul a ars și în sanctuare.
Dacii învie, în mine și tine,
spiritul lor niciodată nu moare.
În focul de sfânt profețit,
de el inimile ne sunt atinse.
Căci din Prislop noi am pornit.
Țara? E rugul lui Zamolxe!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vorbire, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torța care-ți arde mintea, atunci ești al meu.
I: Da, dar unii dintre cei care au fost aproape de tine acum te vorbesc de rău? A. M: Așa, și de ce îți faci tu atât de multe grijii? Nu cumva este doar mintea lor care pune etichete despre viață? Oare chiar îi pasă vieții de gândurile minții umane? Mintea omului este mai evanescentă și schimbătoare ca și timpul, dar inima jnaninului care o cunoaște rămâne etern disponibilă pentru inimă, nu pentru mintea ta. Mintea omului are exact același efect asupra jnaninului ca picăturile de ploaie pe penele de lebădă. Oare au reușit vreodată apa să le umezească? Lebăda Sinelui sau jnaninul plutește pe deasupra minții umane ca oricare alt om, dar în timp ce oamenii sunt pătrunși uneori înecați de/în propria lor minte/Maya, jnaninul rămâne veșnic neatins. Eu nu mă uit după mintea ta, ea este doar încăpățânare și obidă. Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torța care-ți arde mintea, atunci ești al meu. Mai bine cercetează-te pe tine, uită de ceilalți. Și nu veni Aici pentru ei.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre lebede, citate despre inimă, citate despre încăpățânare, citate despre vorbire, citate despre religie, citate despre ploaie sau citate despre mayași
Două inimi
Două inimi într-un singur piept, își împărțeau bătăile.
Una se satură și decide să urce sus, în cap.
Își construiește un întreg oraș, pe care îl înconjoară cu ziduri groase, din cea mai rezistentă pânză de aer.
Timpul trece...
Inima ce a decis să plece, măcinată fiind de singurătate, începe să își dea întâlnire cu prieteni invizibili; să își aducă singură ofrande; să cânte despre fericire, pentru a și-o aminti.
În fiecare dimineață, de cum se deschid pleoapele, își repetă că "știe ce face", mințindu-se fără să vrea.
Timpul trece...
Precum două păsări pe același cer, cele doua inimi nu se pot ignora la nesfârșit.
Prima ar vrea să vorbească, dar nu știe limba.
A doua ar vrea să tacă, dar nu cunoaște liniștea.
Timpul trece...
Până-ntro zi, când se oprește-n loc.
Și pentru câteva secunde, cele două inimi se privesc.
Una uitându-se în sus, cu modestie, cealaltă privind în jos, cu trufie.
De la această întâmplare, mult timp a trecut...
Și adevărul e, că nimeni nu știe să descrie exact ce s-a întâmplat, deși mulți au încercat.
Unii spun că cele doua inimi s-au privit, până când cea de sus a adormit.
Și așa de la înălțime a căzut, că s-a ciocnit de cea de jos... și din doua inimi, Una s-a făcut.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tăcere, poezii despre superlative sau poezii despre singurătate
Sonetul 51
Iubirea mea îi scuză încetineala
Calului lent, când plec de lângă tine.
Când te-am lăsat, ce rost are iuțeala?
N-o să schimb calul ca s-alerge bine.
Iar când mă-ntorc, ce vină are oare
Dac-a lui fugă este cam greoaie?
Eu îi dau pinteni, însă chiar călare
Pe vânt de-aș fi, mișcarea nu-i vioaie.
Nu-i cal cu jalea mea să țină pasul
Și-atunci dorința (ruptă din iubire)
Va necheza în goană din tot glasul,
Dar dragostea îl iartă de amorțire.
Căci la plecare-a mers cu greutate,
Însă spre tine fuge-atât cât poate.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre vinovăție, poezii despre mișcare, poezii despre iertare sau poezii despre greutate
Purtăm în calde inimi
Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.
Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre aripi
Torța cu cărbuni
Mi-am găsit torța cu cărbuni
Dosită în sărutul tău nesecat,
Hrana cuvintelor tămăduitoare
Iubirilor intrării în păcat.
Mi-am găsit torța cu cărbuni
În arderea prelinsă-n gemănare,
Unindu-ne în cercul de iubire
Cu centrul pironit în soare.
Mi-am găsit torța sufletului
În curcubeul tău de-arcade,
Acoperind cu pietre prețioase,
Jarul iubirii care în noi arde.
Ardem împreună și-i frumos,
Clipa se transformată-n veșnicie,
Diamante suntem noi, cărbunii,
Statorniciți cu torța-n poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărbune, poezii despre sărut, poezii despre poezie, poezii despre diamante, poezii despre cuvinte sau poezii despre curcubeu
Sonetul 118
Așa cum pofta vrem s-o stimulăm
Sorbind din poțiuni înțepătoare;
Și-o boală ascunsă prompt o alungăm
C-un laxativ ce ne slăbește tare.
La fel și eu, plin de dulceața ta,
Amarul l-am gustat de bunăvoie;
Sătul de bine vrut-am constata
Cum e să fii bolnav când nu-i nevoie.
Dar în iubire nu e indicat
S-anticipezi dureri și neputințe,
Căci sănătos fiind, mi-a dăunat
Și binele-am plătit cu suferințe.
Dar acum știu, leacul venin devine
Când cineva se satură de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre suferință, poezii despre poftă, poezii despre plată, poezii despre medicină sau poezii despre durere
Sonetul 153
Stă Cupidon cu torța în somnie
până ce iată, i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei, fântână
cu pururea învăpăiat, potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei, torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii, ndreptându-mi-i, să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Doar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de William Shakespeare despre boală, poezii despre ochi, citate de William Shakespeare despre ochi, citate de William Shakespeare despre iubire, citate de William Shakespeare despre foc, citate de William Shakespeare despre devenire sau poezii despre Cupidon
Esti zeul meu...
Te-ai înălțat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-ești zeul meu și inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu ești trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii și poți deschide porți închise.
Ești zeul mării nins de noapte și ești potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar ești și zeul meu iubit și focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi așa cum tu o știi de bine.
Și când se lasă seara-n vis și tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăți cu scoici in păr și îmi zâmbești admirativ,
Eu te privesc și te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in brațe și mă săruți conspirativ.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre păr, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)
Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.
Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Și trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.
S-a întâmplat la fel ca și-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.
De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademenește, cu iubire te-mbată
Înger și demon
Deodată!
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre îngeri sau poezii despre verde
Sonetul 40
Ia-mi tot ce am, iubitele, iubirea,
Vei fi mai mulțumit decât ai fost?
Nu, dragul meu, căci toată fericirea
Ți-am dat-o eu și ai avut un rost.
Dar dacă-mi vrei iubita, nu iubirea
Nu te condamn fiindcă profiți de ea,
Dar ai greșit lăsând ca amăgirea
Să facă azi din tine tot ce vrea.
Hoț blând, m-ai jefuit, dar iert greșeala,
Deși îmi furi din sărăcia mare,
Însă iubirea știe că sminteala
De la cel drag te doare cel mai tare.
Malefice plăceri de oameni pătimași...
Dar eu mai bine mor, decât să fim vrăjmași.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre sărăcie, poezii despre plăcere sau poezii despre mulțumire
Împreună
Pornit-au inimi singuratici
De tineri și fecioare,
Să dea de urma fericirii,
În lumea asta mare.
Și fiecare se pierduse
Pe-un drum deosebit,
Deși spre fericire nu e
Decât un drum menit.
Și singuraticile inimi
În lunga rătăcire.
Pierit-au multe... și nici una
N-a dat de fericire.
Din stolu-ntreg doar două inimi
În goana lor nebună,
Au întâlnit-o, dar acelea
Merseseră-mpreună.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, citate de Traian Demetrescu despre fericire, citate de Traian Demetrescu despre tinerețe sau citate de Traian Demetrescu despre inimă
Benvolio: Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
Și-un chin de groaza altui chin amar s-alină.
replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, Actul 1, Scena II, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre groază