Pari viu
Fixată tristă în tipicul pustiu
În care ambianța tăinuie și mă determină să scriu;
Și din gând nu poate să se sfârșească
A mea, această povară aspră.
Prinsă cu căință și amărăciune
În adunarea aceasta, perpetuu pustie
De care brutal mă voi despărți
Chiar azi, la miază-zi...
Nu zic cu protest, ci doar ca îndrumare,
Căci pentru mine vei arde cu dor o lumânare
A cărei văpăi incerte îmi va expune calea,
Pe care cu algie mi-am difuzat plimbarea,
Pe care cu-nrobire și lacrimi ca de sriclă
Liniile se retează, iar fata, draga, afirmă...
"Ah, ce bine este, căci astfel scap și eu
De viața mea frumoasă în care-mi este greu!"
poezie de Maria Neski (ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre proteste
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre lumânări
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
Citate similare
Și ieri și azi și poate mâine
Ieri, alergam hoinar pe miriști,
Desculți dar fără frică
Și nu-ntâlneam opreliști
Ieri, nu aveam gânduri prea multe,
Străin de toate cele,
Nici cine să mă asculte.
Ieri, harul nesecat din mine
I-mi răscolea dorința,
Să sper la mult mai bine.
Ieri, terminând cu școala,
Vroiam ca frământarea
Să-mi curme îndoiala.
Azi, cu capul sus pe umeri
Voi ști să aleg, doar una
Din multele alegeri.
Azi, este începutul
Unei cărări ce-aleargă
Spunând să uit trecutul.
Azi, razele de soare
Îmi luminează calea
Pașii să mi-i măsoare.
Azi, foșnetul din mine
Îmi spune încet, în șoapte,
Căci mâine va fi bine.
Azi, visele-mi nocturne
Îmi retrezesc speranța
Al zilelor diurne.
Azi, scriu mai multe rânduri
Și văd curgând cerneala
Spre multe alte gânduri.
Azi, nu știu ce-o fi mâine
Dar mi-am zidit cetatea
Și am în mâini, o
pâine.
Mâine e altă vreme
Sunt om cu sentimente
Și voi scrie poeme.
Să-mi povestesc viața
Celor ce cred în versuri
Să-mi rețină povața.
Căci viața este dură,
Război, o bătălie,
De nu-ți țeși o armură.
Viața te împinge
Să lupți mereu ca mine
Doar, astfel vei învinge.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre război
- poezii despre poezie
- poezii despre început
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre victorie
Intenția mea nu este de a expune metoda pe care fiecare ar trebui să o urmeze pentru a-și călăuzi bine rațiunea, ci doar de a arăta în ce fel mi-am călăuzit-o pe a mea... sper că voi fi util unora și nu voi dăuna nimănui.
Descartes în Discurs despre metoda de a ne conduce bine rațiunea și a căuta adevărul în științe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-a fost nu se mai poate...
mi-e dor de tine draga mea,
mi-e dor de-a noastră tinerețe,
de focul care ne ardea,
de tot ce azi nu ne mai este
e totul vis și nu mai știu,
de-a fost vreodată a mea poveste,
la ceasul ăsta de târziu,
îmi deapăn totul și nu-mi tace,
mă doare trupul de-amintiri,
mă dor săruturile tale,
le simt și-acuma fir cu fir,
pe iarba bătrâneții goale
mi-e dor de tine draga mea
și-acum adorm în gând cu tine,
e mult de-atunci și aș mai vrea,
să-ntoarcem timpul care vine
dar știu că totu-i fără rost,
căci timpul ăla e departe,
e mult de-atunci și-așa socot,
ce-a fost atunci nu se mai poate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre somn sau poezii despre foc
Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pași,
Într-un ținut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaș:
Cu numele Annabel Lee.
Și ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă și drag să-i pot fi.
Eram un copil și ea o copilă,
În cel ținut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu și cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
Și iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ținut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, și răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Și trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
Și-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.
Dar îngerii însiși din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
În ăst ținut din miază-zi/
Țâșni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând și-nghețând pe-a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alții mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminți decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare,
Nici demonii din miază-zi,
Deși ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.
Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi -
Mormântul lui Annabel Lee!
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre noapte, poezii despre copilărie, poezii despre îngeri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu vreau să scap de muze...
de muze nici nu vreau să scap,
poate să fie blondă, brună,
poate a fi o frunză din copac
sau floarea înflorită lină
sau poate fi noaptea fugară,
cu luna tristă luminând
sau poate visul nopților de vară
sau cine știe... chiar și-un gând
îmi este muză muntele și marea
și norii alergând pufoși,
îmi este muză dimineața, seara
și greierii îmi sunt cei luminoși
și totul poate să îmbrace haina,
această haină, muză stea,
când scriu un rând, îmi este cum e toamna,
din rădăcina ei... sunt muza mea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre flori, poezii despre toamnă, poezii despre seară sau poezii despre păr blond
Cuvinte care dor
Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar să loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.
Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
Să spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.
poezie de Forgaci Ioan
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre degete, poezii despre cuvinte, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Isaia 43
Acum așa vorbește Acel ce te-a făcut
- Să nu te temi de nimeni, căci Eu te chem pe nume
Prin apă de vei trece Eu îți voi sta ca scut
Și mână Mea întinsă te va feri de lume.
Nimic nu te va arde dacă-ai să treci prin foc
Nici flacăra asupra-ți nu va avea putere
Căci Eu sunt Dumnezeul cel viu și-n orice loc
Te izbăvesc de toate, doar strigă-Mă și cere.
Eu sunt mereu cu tine și te-oi aduce iar
În țara ce ți-am dat-o și tuturor voi spune -
Dă-ți Miază-noapte fiii, tu Miază-zi hotar
Să nu le pui în cale, ascultă Soare-apune.
Acesta e poporul, i-am dat Numele Meu
El e poporu-n care Mi-am arătat iubirea
Și vrerea Mea e una, căci eu sunt Dumnezeu
În Mine se sfârșește și-a început zidirea.
Am fost de la-nceputuri și după Mine nu
Mai poate-n lumea asta un altul să mai fie
Cu toții sunteți martori și tu și tu și tu
Veniți căci pretutindeni lumina Mea e vie.
Eu am vestit și tot Eu de voi nu sunt străin,
Eu L-am adus în lume pe Fiul Meu, Mesia
Când răstignit pe cruce v-a izbăvit de chin
În schimbul vieții Sale v-am dat Împărăția!
poezie de Adriana Cristea (19 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre lumină, poezii despre țări, poezii despre vorbire sau poezii despre religie
Dor
O păsărică zboară lin,
Și se oprește lângă tine,
Eu c-o scrisoare te alin,
Și sper, că n-ai uitat de mine.
Mi-e dor de tine, draga mea,
Nu pot trăi, nu-mi este bine,
Mi-e dor de tine, scumpa mea,
Și inima se-aprinde în mine.
Căci eu de tine n-am uitat,
Dar soarta ne dezbină,
Iar inima eu țe-am lăsat,
Și sufletul-mi suspină.
Și când din nou ne-om întâlni,
Distruși de această despărțire,
Eu foarte fericit v-oi fi,
Că ești alături, o, a mea iubire.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre scrisori, poezii despre păsări, poezii despre inimă sau poezii despre fericire
Viața mea a renăscut...
Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine și trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că știe să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar și mai mult,
iar viața este și mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
și îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranța că totul va fi și mai frumos.
Îmi place când mă privește
atunci când dorm și îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără ușor
și este înțelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
și când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveștile lui și este în centrul atenției.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susțin în ceea ce face
și că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
și viața mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.
poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre încredere, poezii despre supărare sau poezii despre râs
Dulcea mea copilărie
Dulcea mea copilărie,
Nu te voi uita nicicând,
Tu ești ca o floare pe câmpii,
Eu te voi purta mereu în gând.
Dulcea mea copilărie,
Ce frumoasă tu ai fost,
Eu te chem din nou la mine,
Dar nu are niciun rost.
Căci vremea trece, vremea vine.
Viața e scurtă cum e ea
Și tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Vladimir Potlog despre copilărie, citate de Vladimir Potlog despre viață, citate de Vladimir Potlog despre gânduri, citate de Vladimir Potlog despre frumusețe sau citate de Vladimir Potlog despre flori
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine afară nu va fi dat
Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis pentru cei ce pier
Prin credința în Mine ei să primească mântuirea
Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții oameni noi
Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar să primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde
O veniți dar la izvoare apă vie voi să beți
Să mâncați din Pâinea Vieții Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre urechi, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Ultima plecare
Mi-am zis: "Ce-ar fi să mor și eu un pic?
Să fiu purtat pe sus, pe năsălie,
atent la orice șoaptă mă adie
când toți vor crede că n-aud nimic".
Citit, interesat, apoi... drogat!
La două zile am redus efectul,
c-am studiat cu mare grijă-aspectul
cu graba unora la îngropat.
Luasem și măsuri, c-ar fi nasol
să nu asculte ce-am pus pe hârtie
și să încerce să îmi facă mie
îmbălsămare-a-ntâia, cu formol.
Eu, treaz, bine-mersi, pe-afară, mort,
mă abțineam, cu mare greutate,
să nu cumva, de râs, să cad pe spate,
sau, poate, chiar să mor, așa, nemort.
N-a fost ușor și recunosc! chiar chin,
că-i auzeam ce zic pe fiecare
de m-au umplut de ciudă și mirare.
și zău că mi-a fost greu să mă abțin.
De ciudă - pentru ceea ce-am gândit,
căci am uitat: "De morți numai de bine",
iar de mirare că, vorbind de mine...
din ce credeam, niciunul n-a bârfit.
Aș fi-nghițit în sec, dar nu mișcam
căci mărul prim ar fi stricat surpriza,
și-ar fi pornit devreme vocaliza
pe care... mai târziu o așteptam.
Ei, asta e! mi-am zis, ce-o fi o fi!
Mai am o zi și gata așteptarea,
iar mâine-seară pot să-mi fac plimbarea
și-atunci, la tot ce-a fost, mă voi gândi.
A doua zi, efectul a-ncetat
și - fir-ar ea să fie de-ntâmplare! -
căzând pe mine-un strop de lumânare,
am și urlat, dar m-am și răsturnat
Și, parcă, scris de moarte să nu scap,
căci, vorba-ceea, tot ce-i viu se duce,
dar să-mi rămână, veșnic, scris pe cruce
"Te vom iubi chiar și... căzut în cap"?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre surprize sau poezii despre mere
Mi-i dor de tine
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea și mângâierea ta,
De tot îmi este frică.
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și viața-mi pare ca o clipă,
De-aș putea zbura
Pe-a vântului aripă.
Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ți spun cu dulce șoapte
Că fără tine nu pot trăi.
Mi-i dor de tine, draga mea,
Și inima mă doare,
Ce mult aș vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.
Dar totul e în zadar
Și mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu ești lângă mine
Și lângă tine nu sunt eu!
poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre miezul nopții sau poezii despre frică
Submarinul politic
am învățat să scriu
cu cretă colorată
și să sar șotron
între liniile lui strâmbe
nu am reușit să găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colți
înroșiți
care îmi sfâșie semenii
eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat și brutal
prinde în malaxorul vieții
victimele politicii stradale
căci, nu-i așa, sub presiunea străzii
se naște vântul libertății
și poți evada tu din tine
îți poți îneca decibelii vocii subconștientului
abia apoi vei putea să hașurezi un șotron imaginar
prin care să sară acele egouri
care pot umple o pasarelă
și pot defila fără umbra ta ivorie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre învățătură, poezii despre șotron, poezii despre voce, poezii despre subconștient, poezii despre roșu sau poezii despre ocean
De ce să-mi fie....
de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
și eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.
poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre strigoi, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deși plin de toate naivitățile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile și săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o țin minte cum era la față, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o ființă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, și o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre vârstă, citate despre copilărie, citate despre înălțime, citate despre zile, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre tristețe sau citate despre tinerețe
Dor de tine
Casa e tristă și pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Și-mi mistuie ușor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoși
Mi-e dor de glasu-ți cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir și casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La ușa casei tale,
Dar totul este in zadar
Că nimeni nu-mi deschide
Și o pornesc din nou agale
Spre casa tristă și pustie.
poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre durere
TURNUL PĂTRAT
Mamă iubită, să nu mai fi tristă,
Haotice umbre iar ea maiestuoasă,
Umila mea clipă, cu goluri în prispă,
Eu totuși am avut o viață frumoasă,
Atâta iubire, atâta lumină,
Nu-i va fi firii nicicum în putere,
Să-ngroape, să uite, să umple de tină,
Această deplină și blândă avere,
Căci n-or fi pe lume doar râuri cu visuri
Și n-au fost să fie nici pentru cei drepți,
Acele atât de visat' paradisuri,
Sunt doar făptuituiri pentru cei înțelepți,
Căci poți din țărâna ce încă e moartă,
Lăsând doar lumina să cadă abrupt,
Viziuni sa creezi din propria soartă,
Chiar dacă mirajul deplin este rupt,
Poți chiar să coși, pe iia cu fluturi,
Pe fiece aripi, un infinit,
Să lași în pământuri durerea din ciuturi,
Să înțelegi ca, de-ai fost iubit,
Nimic, niciodată nu mai are putința
De a te închide în turnul pătrat,
Aceasta îmi este mamă credința,
Aceasta în tine, eu am învățat.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viziune sau poezii despre râuri
Povață
Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.
Însă atunci când te ascunzi de viață
Îți pare totul searbăd și anost
Mai bine ascultă acum a mea povață
Și fii din nou așa precum ai fost.
Și spun aceste lucruri cu emfază
Și fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.
Deși, în sinea ta, tu îți dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Și că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.
Eu știu ce zic, nu sunt elucubrații,
Căci viața are ritmul trepidant,
Și ea ne scoate-n cale noi tentații,
Iar cursul ei este mirobolant.
Ascultă-mă, nu mai fi abătută
Căci nu ești nicidecum năpăstuită
Și nu uita zicala cunoscută,
Că viața trebuie din plin trăită.
poezie de Octavian Cocoș (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre ritm sau poezii despre proverbe
Căutări...
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
De ce te ascunzi, ca un clovn rănit de soartă,
în pădurile pasiunilor ofilite, pline de liane efemere,
care se rup la cea mai mică adiere a vântului nefavorabil,
ție frică de ochii stelelor, sub care sărutările mele patetice
îți vor arde buzele reci,
învățate și mulțumite doar de sărutări pasagere...
sau fugi de înlănțuirea mea de iederă iubitoare,
care cu naivitate copilărească,
vrea să creadă în verdele iubirii adevărate toată viața,
nepătată vreodată de microbul trădării.
Da, sunt naivă și eu mi-am spus-o deseori,
dar cine îmi poate spulbera speranța, că într-o zi,
te voi face să pierzi drumul rătăcirilor neîmplinite
și vei privi mai atent în adâncurile oceanice ale sincerității
mele, care își vor semna statornicia în stele alături de tine,
doar să mă iubești la fel.
Iubitule, unde și de ce fugi de mine?
pentru că îmi voi pierde răbdarea de fier,
ca cea a frumoasei Penelopa în așteptarea lui Ulise
și apoi, nu va mai fi cale de întoarcere pentru noi,
chiar dacă maturizarea ta mă va căuta
cu disperarea lui Tristan.
Obosind ca Violeta, voi înceta să-ți explic,
ce frumoasă este fericirea,
când are același numitor comun
și ce minunată este iubirea adevărată,
scrisă în stelele eternității.
poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre naivitate sau poezii despre adevăr