TURNUL PĂTRAT
Mamă iubită, să nu mai fi tristă,
Haotice umbre iar ea maiestuoasă,
Umila mea clipă, cu goluri în prispă,
Eu totuși am avut o viață frumoasă,
Atâta iubire, atâta lumină,
Nu-i va fi firii nicicum în putere,
Să-ngroape, să uite, să umple de tină,
Această deplină și blândă avere,
Căci n-or fi pe lume doar râuri cu visuri
Și n-au fost să fie nici pentru cei drepți,
Acele atât de visat' paradisuri,
Sunt doar făptuituiri pentru cei înțelepți,
Căci poți din țărâna ce încă e moartă,
Lăsând doar lumina să cadă abrupt,
Viziuni sa creezi din propria soartă,
Chiar dacă mirajul deplin este rupt,
Poți chiar să coși, pe iia cu fluturi,
Pe fiece aripi, un infinit,
Să lași în pământuri durerea din ciuturi,
Să înțelegi ca, de-ai fost iubit,
Nimic, niciodată nu mai are putința
De a te închide în turnul pătrat,
Aceasta îmi este mamă credința,
Aceasta în tine, eu am învățat.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre învățătură
- poezii despre viziune
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre râuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.