De ce să-mi fie....
de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
și eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.
poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre strigoi
- poezii despre somn
- poezii despre păr blond
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre ploaie
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre dor
- poezii despre curățenie
- poezii despre curcubeu
Dor de tine...
nu-mi este frică dacă va ploua,
îmi face bine ploaia asta,
mă spăl pe față, sorb din ea,
ce dulci îs firele de viață
mă plec tăcut sub stropii ei,
sub noaptea lină, diafană,
de undeva, o rază cu scântei,
coboară rece să-nțeleagă
nu-mi este frică dacă ai plecat,
atâta doar că mult mă doare,
cred că plătesc un vechi păcat
urmează altul mult mai mare
m-am lepădat de umbra ta,
dar ea se ține scai de mine,
o simt aici, nu va pleca,
ce dor m-apasă, dor de tine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre plată, poezii despre noapte sau poezii despre frică
Cuvinte care dor
Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar să loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.
Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
Să spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.
poezie de Forgaci Ioan
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre degete, poezii despre cuvinte, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre nebunie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre îngeri sau poezii despre verde
Înapoierea cheii
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.
Tristețea, ea,
nu este gând
ea lucru este.
Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieții
e un lucru, -
nu contemplarea ei.
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre viață, poezii despre tristețe, citate de Nichita Stănescu despre tristețe, citate de Nichita Stănescu despre gânduri, poezii despre durere, citate de Nichita Stănescu despre durere sau citate de Nichita Stănescu despre dor
Dor de dor
Când de dor se lasă noaptea
Și cânt melodii de dor,
Este pentru că de-al tău dor
Mi-am făcut altar să mor.
Când de dor îmi trece dorul
Și se așterne iarăși dor,
Nu mi-e dor decât de tine
Și-am ajuns să te ador!
poezie de Anița Vulcan Grigoriu
Adăugat de Anița Vulcan Grigoriu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre declarații de dragoste
Speranță nespusă sau... Daniel
Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ți mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Să-ți fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ți fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Veșnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc și-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Du-mă la ochi să-ți fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ți rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre liceu, poezii despre fotografie sau poezii despre eroism
Eu nu plec de lângă tine
Eu nu plec de lângă tine, nu vreau să-mi fac singur dor,
Eu nu plec din astă lume și nicicând nu vreau să mor.
Este drept că timpul trece și viața iute se scurge,
Că cei ce rămân în urmă, multă vreme mă vor plânge.
Poate tocmai de aceea, lângă voi vreau să rămân,
Cu voi toți să împart viața, darul divin, dar comun.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre viață, citate de Dumitru Delcă despre timp, poezii despre plâns, citate de Dumitru Delcă despre plâns, citate de Dumitru Delcă despre moarte, citate de Dumitru Delcă despre dor, poezii despre cadouri sau citate de Dumitru Delcă despre cadouri
Când mi-e dor...
Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre versuri, poezii despre trenuri, poezii despre superlative sau poezii despre poezie
Dor... de dor
Cu tine-s izolat și mor
Și plâng când noaptea vine;
Mai am și eu un singur dor:
Să-mi vină dor... de tine!
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vinovăție, epigrame despre plâns, epigrame despre noapte, epigrame despre moarte sau epigrame despre dor
Să nu-mi fie dor
O parte din mine ești tu, iubita mea fragilă!
Când mi se-ndoaie inima de nesfârșită milă,
Când mă revolt strigând apoi de-absurdă nedreptate,
Când mă trezesc cu noapte-n cap ca să le fac pe toate,
Când scot din greul așternut tălpile-nfierbântate,
Când toți acei ce te-au știut mă strigă-n pietate,
Meliodoră, alintând neîntâlnitu-ți nume,
Când râsu-ți mi-e splendoare din surâsul meu în lume,
Atunci neîndoios sunt tu, suflet de Filoftee,
Ce-n colț de Rai și-n mine stai, contur sfânt de femeie!
O parte din mine ești tu, iubitul meu, și-ți sunt spic!
Când trag îndârjită în ham, nu spun, docilă, nimic,
Când, pașnic, pe toate le iau așa precum au venit,
Când mă închid în mine, rănită de ce-am omenit,
Când ochii mi se umezesc și inima-i bulboane
De văd că omul este om, cum îți plăcea, Ioane,
Când mă aprind precum scânteia și tot ca ea mă sting,
Când în smerenie mă plec, Mâna Sfântă tind s-ating,
Atunci sunt poleită-n tu, marele suflet de Iov
E-acolo sus și-n mine e, așternut duios ostrov.
Sunt tu și tu, sunt eu cu voi, ne leagă strâns glicine,
Îmbrățișați în vioriu, stați lângă scumpul odor,
Deși plecați, nu-mi este dor, căci v-ați mutat în mine,
V-ați sfâșiat în două lumi, cumva... să nu-mi fie dor!
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre smerenie, poezii despre revoltă, poezii despre religie sau poezii despre rai
Colț de stea
De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.
Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.
Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?
Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine
Mi e dor de tine
S-aprinde in mine
Când nu m-aștept
E delicios
Si dureros
Si arde in piept.
Nu mai gândesc
Doar te doresc
E tot ce vreau.
......
Cu pasiune
Îmi prinzi privirea
Cu mângâieri
Mi-aprinzi simțirea
Când ne vedem
Ma mistui toata
Când mă săruți
Mă pierd pe data.
.......
Apoi mă uiți
Când nu mai sunt
Nu suni nu spui
Nici un cuvânt
Nu sun nici eu
De ce as suna?
Sa ti spun de pasiunea mea?
Ce faci in timpul asta oare?
Retoric spun si eu amar
Dar știu ca n-ai simțit nimic
Din focul ce in suflet-l car
E un foc greu apăsător
E sufocant, mistuitor
Dar e si inuman de bine
Când ma topesc în gând cu tine.
Așa ca nu știu cine pierde
Eu care zbor de fericire
Când te zăresc venind spre mine
Chiar daca este amăgire
Sau tu c- ai cucerit reduta
Când mi ai zâmbit cu ochii sclipind
Dar n-ai simțit ce-i paradisul
Îmbrățișării tremurând.
Nu te desprinzi, nu mă desprind
Si mor de dor... nu ti este dor
Te amăgești, trăiești mințind
Mă mint si eu... tu suflet gol.
poezie de Evelina Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre sărut
Îți va fi dor dar lasă-mă să plec
Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfințit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ți fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Și nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Amintește-ți iubirea pe care-am împărțit-o.
Îți va fi dor dar lasă-mă să plec.
Toți trebuie să facem călătoria asta
Și fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când ești singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Și râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îți va fi dor dar lasă-mă să plec.
poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre prietenie
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat
Mi-e dor să zbor cu tine chiar și cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie și doar o clipă.
Când îmi șoptești cuvinte, mai dulci și de iubire,
Fie și-n vis iubito, rămân o amintire.
Sunt prizonierul sorții și astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost și voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.
Rămână-ți amintirea și gândul meu răzleț.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneț,
Cât pașii mă vor duce și mintea-mi va fi trează,
N-am să renunț la versuri, ele mă onorează.
Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri sau poezii despre promisiuni
Rondelul dorului de ducă
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undița, plec la pește.
O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebunește,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește.
Și pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două dește,
Scoate draci de sub perucă
Și cu sare mă orbește
Când îmi vine dor de ducă.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre peruci, poezii despre draci sau poezii despre căsătorie
Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sânge, poezii despre primăvară sau poezii despre gheață
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre apă, poezii despre văi sau poezii despre vânt
Răspuns la "Aș fi putut să fiu", scrisă de Velicu Marinela
Eu m-am născut în toamnă... Ce folos?!
Căci toamna-n mine-ades își face casă...
Că ploaia parcă n-are nici un rost
Și-s singură în casă și la masă.
Din ochi, pe vreascuri ude de argint
Pică din mustu-amărăciunii mele...
Sunt frunza care cade la pământ
În goana ei nebună după stele.
Foșnesc de ne-cuvinte și de dor...
Un dor de-a fi și eu o primăvară,
Să-nmuguresc, să nu mai pot să mor
Cu înc-o zi în fiecare seară...
De ce să cadă bruma peste noi?!
Să fim o simfonie de durere
Cu ploaia rece... cu copacii goi...
Mai bine să fi fost un cer de miere!
Cum?! Să mă plec în repetate rugi?!
Un cer de frunze și-un pământ de nori,
De-ar fi ca osanale să-mi aduci,
Eu tot sunt vis de primăvară-n zori.
Pe umeri cu un șal liliachiu
Și în priviri purtând de veacuri toamna,
Eu veșnic primăvară o să fiu
Cu ochi chihlimbării precum arama.
Mai protestez... Cedez într-un târziu...
Când vine ceasul parcă nu-mi dau seama,
Căci penitentă prea de timpuriu,
În propria-mi cenușă, sunt tot toamna...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre seară, poezii despre proteste sau poezii despre nori